1,757 matches
-
presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decât o femeie!" Între cele două variante, clientul a ales-o pe cea a Luanei. A fost numită șef de proiect, și-a ales echipa iar Dede Voicu s-a ferit să se mai apropie de ea ca dracul de tămâie. În ziua aceea, însă, Dumnezeu a pedepsit-o pentru mândria de care dăduse dovadă. I-a luat ceva ce nu credea că va pierde vreodată. Se grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că rămân suspendate În cer, apoi cădeau așa de Încet, că putea să-și țină respirația până la patru, la cinci, la șase Înainte să Înceapă să dispară În Întunericul de cerneală. Erau petarde și zgomot de cimbale și miros de tămâie și de carne friptă, chiar și aroma neobișnuită la ei a mandarinelor aduse pe bani grei tocmai din Java. — De ce-ai Întârziat atât? l-a Întrebat Din când s-a Întors. Grăbește-te, vreau să te duc undeva. — Înapoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
băgat în sperieți pe cei care se ocupă de imaginea lor, zise Fanny. În ziua de azi cei din relații publice cer că interviurile să apară doar cu acordul lor și când aud de numele meu, fug că dracul de tămâie. Singura mea șansă este să apuc să stau de vorbă direct cu subiectul intervievat. Experiență m-a învățat că foarte puțini ar refuza invitația directă de a vorbi despre ei înșiși. Și, bagă de seamă, adaugă ea, până acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ușa care nici nu să poate Închide la drept vorbind, la ce dă troiene e pă culoar, și când s-a dat jos. Propriu-zis, nu l-am văzut. Am simțit numai că nu mai ie după miros, mirosul ăla dă tămâie și dă lânet, adică l-am văzut doar când a aprins luminarea aia pă care precis o ținea ascunsă În desagă lângă vo carte de rugăciuni. Am zis că treaba lui, lumea e mare și dacă nu dă lupii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un electronist ca să-i instaleze o stație stereo și o orgă de lumini bazată În principal pe culorile naționale. Imnul, În variantă disco, se cânta În fiecare zi la deschidere și la Închidere. Parfumul de caprifoi din prăvălie provine de la tămâia celtică cumpărată de la un ungur din Cărei, care a cumpărat-o de la un ungur din Szolnok, care a cumpărat-o de la un ungur din Viena, care a cumpărat-o de la un arab din Paris, 11, rue Cadet, după cum scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faptul că În acte era trecută Elena!): Tu nu vezi femeie că mi-s ochii aburiți? Șterge-i repede! Mai fă un iepure ici, un cocoș dincoace, la acesta fă-i trei flori intercalate printre ăstelalte, că-s prea rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din lut de oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură, un „tămâia mătii”, greu de definit din punct de vedere sentimental. Și totuși, În fiecare zi, soarele străbătea de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De mic, de foarte mic, Norocel era pus la încercare ca să i se descopere talentul cu care era înzestrat. Taică-su a încercat cu spoitul lingurilor, cu fierăria, cu stoleria, cu șmangleala și alte meserii, dar degeaba, Norocel se dovedea tămîie în toate. Chiar și cu șmangleala? pot întreba contrariați unii. Răspunsul era clar, nu mergea nici cu furtul, familia sa muncea cinstit. Spoitul lingurilor și ceaunelor aducea un venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Trăiască dom' Parpanghel! răsună la unison dorința celor prezenți. Dă-l în mă-sa pe Parpanghel al vostru, strigă singurul opozant, cel care mai avea bere în halbă. Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în icoană. Prezența lor ținea mai degrabă de rânduiala culorilor. Petru săruta nuanțele ca pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8 ani, bunica înrourează tufa de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie și ceară topită; în mânăstiri, tresărea inima la fiecare aromă de sânge tânăr, ploaia avea gust de cer rânced, râul de salcie plângătoare, oceanul de corabie putredă. În mănăstire, durerea dădea pe dinafara paharului plin pe jumătate, cealaltă doime lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa în fața dușmanilor Voștri"? Principii care au fost oameni înainte de a deveni regi își pot aminti ce au fost și nu se acomodează așa de ușor la tratamentul lingușirii. Cei care au domnit toată viața au fost hrăniți mereu cu tămîie ca zeii, și ar muri de inaniție dacă le-ar lipsi laudele. Ar fi, deci, mai potrivit, mi se pare, să-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos și să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca Dumnezeu să le binecuvânteze unirea prin logodnă și să-i ajute în continuare să aibă o viață frumoasă. La ceasul acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără săși vorbească ca și când n-ar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
hârtiei / 79 Tamazawa / 81 Insula / 85 Note despre arhitectura niponă / 91 Cei întorși de dincolo. Filmul de groază în Occident și în Orient / 97 Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române. Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon / 101 De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat / 111 Vremea Apusului / 117 Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism / 119 Școlărița / 125 În pădure, sub cireșii în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Zen, Dogen Zenji. La vârsta de doi ani, el își pierde tatăl (care accedase chiar la statutul de regent, fiind, după toate probabilitățile asasinat din motive politice), iar la vârsta de opt ani, mama. La înmormântarea ei, privind fumul de tămâie care se încolăcea în aer, copilul are revelația impermanenței fenomenelor mundane. Decide pe loc să devină călugăr și se dovedește atât de insistent, încât unchiul său cedează, astfel încât, la treisprezece ani, adolescentul ascultă pentru prima oară preceptele unui Bodhisattva, constituind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de istorie literară autohtonă, singurul loc cu verdeață la care poate aspira vreodată condeiul său nedospit de gând, cum ar fi râs Noica. Îl vor trezi, cu sastiseală, doar oropsiții mei studenți din anul I, în preziua examenului... De la Calea Tămâiei la Chanel sau unde intră în joc guma de mestecat Prefer să nu miros a nimic decât să miros a parfum. Marc Aureliu Dacă vederea a fost, timp de secole, privilegiată de o întreagă tradiție estetică, acordându-i-se locul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zile locul vizitat, femeile sunt deja ca și supuse. Obiceiul nobililor din perioada Heian, al cărei apogeu este descris în romanul celebrei Murasaki Shikibu, este să realizeze, în general după tehnici importate din China, complicate amestecuri din diferite feluri de tămâie: este vorba de substanțe rășinoase provenite din arbori exotici precum aloe, combinate cu miere și diverse plante și, apoi, solidificate sub formă de cuburi sau de bețișoare. Sunt arse în recipiente speciale, nu numai pentru a parfuma mătăsurile folosite la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare mișcare a brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul de artă: rafinamentul parfumurilor astfel compuse, rezonanța lor spirituală cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]