254 matches
-
primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și aproape că nu și-au dat seama cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine și mă întreabă: Știi cumva povestea dughenilor de colo? Odată cu aceste vorbe, mâna întinsă a bătrânului fixează niște dughene mai răsărite de pe un tăpșan așezat spre Chervăsărie (vamă). Cred că acestea sunt cele dăruite de vodă la 12 decembrie 1627 (7136) bisericii Barnovschi, zidită de el. Părerea ta este îndreptățită, pentru că la acea dată vodă spunea: „Adică domniia me m-am milostivit și am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat, da' nu văd ce are una cu cealaltă. DĂNILĂ: Iarmarocul era pe sfârșite... ONOFREI: Era, când am plecat eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai port grija-n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la chestionarul lui Hasdeu. La precizarea acestei imagini contribuie știrile adunate acum un secol de harnicii noștri folcloriști. Astfel, au consemnat calitățile terapeutice și protectoare atribuite de popor plantei denumite holeră, pălămidă sau scaiete muscălesc (Xanthium spinosum), care crește pe tăpșane sau pe lângă drumeaguri și despre care se spunea că a apărut odată cu holera, ceea ce înseamnă că e destinată să-i fie de leac. De fapt, însăși înfățișarea buruienii dezvăluie menirea ei, întrucît "răutatea în oamenii cei bolnavi de holeră e
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pod. Privi încă o dată cu atenție în urmă, dincolo de poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei. Nervos, dar mai mult mirat de îndrăz neala străinului care pătrunsese pe concesiunea lor, Boris țâșnise din mașină, pornind întins spre dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de supraveghere, mulțumit să-i vadă că sunt prezenți și își fac datoria. Odată ajuns sus, își căutase o ascunzătoare din care să poată ține sub observație întreg perimetrul. Cel mai potrivit loc era dincolo de pârâul ce curgea la marginea tăpșanului. Sub copaci era un loc liber, lipsit de vegetația care ar fi putut să îi obtureze privirea. Ajutat de lumina lunii pline care se ridicase pe cer, putea vedea fără probleme tot platoul. Din acest punct de vedere, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se spre dughenile din dosul Bisericii Sf. Dumitru, unde neguță prețul grâului cu mai mulți negustori. Ca un făcut, nimeni nu dădea mai mult de cinci lei. Dinspre Munteni, îl zări pe Mihai, care se îndrepta, roșu la față, spre tăpșanul dinaintea podului de pe Bahlui. Bună negustorie, nepoate! Cum mă întorc la babă fără de nici unele? Arăcan de mine, moșule! d-apoi la asta mi-i gândul? Am mers prin tot târgul și nu m-a primit nici un negustor. Ziceau că nu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și se gândea. Norocel s-a gândit că, dacă a trecut de pădure, atât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă. Am ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă iei cu tine? a strigat tipa după mine. -Eu sunt cine sunt, dar tu cine ești? am întrebat iritat. -Eu sunt Toxina. -Bine, bine și... cauți pe cineva anume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată. Dar cu moartea-ti timpurie Marea dragoste-i curmată. Tu, luceafăr sfânt și blând, Ai plutit prin lunci și văi Pe tăpșane și liane Peste codri și zăvoaie Sufletele să le-nmoaie. Ai cântat codri și ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peste doi ani, că merge și-acuma! Pe dreapta, clipi - fracțiunea lui de secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios, să se atingă... Și, mai ales, de încolăcirile ei, dinspre adevărata vărsare. Pe care, o fi el băiat bun, dar, în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]