249 matches
-
orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva afișe din carton anunțau o serbare școlară. În mijlocul satului, în fața unui tăpșan, lângă biserică, se afla școala, o clădire veche, înaltă, dreptunghiulară, cu ferestrele mari, cu acoperișul din tablă zincată. O alee de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o scenă impozantă și serbarea începuse deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se retrăgeau din Ardeal... Pe la începutul lui noiembrie... În ce împrejurări? O descos eu, vrând să aflu cât mai multe lucruri despre dânsul... ... Ni s-a comunicat de la primărie, într-o luni, să fiu pe la amiază lângă șoseaua mare, pe tăpșanul din fața prăvăliei, la Sasca Nouă. Că el avea să treacă pe-acolo, venind dinspre Gura Humorului, în drum spre Fălticeni, cu coloana... Că, după intrarea țării în război, în vara lui 1916, ai noștri s-au dus în Ardeal să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
venind prin pasul Prislopului... Ei, și iaca, am luat fetițele de mână și, împreună cu fratele meu, Dumitru a Catincăi lui Diaconescu, ne-am dus tot o fugă, acolo unde ni s-a spus: în Sasca Nouă, lângă șoseaua mare, pe tăpșanul din fața prăvăliei unde, la sărbători, se făceau horele satului. Și-am stat, și-am așteptat, așa, ca la vreo două ceasuri bune. Și-n vreme ce fetele se zbenguiau și nu prea știau ce-avea să însemne în viața lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
timp, iată-ne ajunși la Mănăstirea de măicuțe Șag. E într-o poiană. Un complex de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șir indian cu pelerinii care continuă să coboare din „mașini mici” și autocare. La fel ca și acum doi ani, mă izbește (și-mi place la nebunie !) senzația de exod uman de mari proporții, de nomadism modern. Pe dealurile și tăpșanele din jur sunt parcate zeci de autocare, sute de autoturisme, și masă la pensiunea pe care o deține în orașul Hațeg grupurilor mai mari de 15-20 de persoane venite organizat, cu autobuze, dar îmi mărturisește faptul că, „pentru acest tip
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de apariția unei „coloane oficiale” : limuzină germană, escortă, poliție plus jandarmerie. Flashurile luminoase plus sunetul sirenei umplu spațiul. Sosește ierarhia oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Sarmale, grupul din Suceava (10.15-10.40). Unde, când și cum ? Undeva, pe un mic tăpșan din curtea mănăstirii, spre corpurile de chilii, într-un loc oarecum izolat de fluxul pelerin, se găsesc patru mașini, toate înmatri culate în județul Suceava. Mai exact, este vorba de două dube de 3,5 tone, o mașină de teren
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
când veneau mai aveau câte o echipă cu tunuri pe care le Împingeau ei cu mâna, ne mai puneau pe noi să Împingem, vedeau că nu aveau nici un folos, ne lăsau dracului În pace. Am ieșit afară din șosea, pe tăpșanul de alături, unde era o casă, puțin mai departe, la vreo sută de metri, cu căsuță de lemn pentru uscat fânul. În Alpi nu se poate usca fânul În claie, că este umezeală prea multă. Am stat acolo noaptea... - Câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sălașul aflat sub cerul liber, apărat doar de niște lespezi. Peste mușchi și frunziș așterneam pături, iar cu altele ne înveleam protejându-ne de răcoarea nopții. După o gustare, Delu m-a condus la o cascadă din apropiere. De pe un tăpșan de gresii calcaroase apele reunite ale celor două Galde (Galda rece și Galda caldă, între care se află comuna Întregalde) se prăbușesc într-un bazin adânc de 8-10 metri săpat de ape în masivul calcaros, de la înălțimea de 10-15 metri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
butoaielor din străfundurile ei. Aici a fost Metocul Bucium, care a servit călugărilor de la Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe care o vom face maestrului Theodor Pallady...Casa este așeztă pe un tăpșan în ușoară pantă. O scară înaltă din piatră urcă printr-un capăt al cerdacului foarte larg și umbros. Un bărbat cu figură distinsă de conte ne întâmpină poftindu-ne în casă. Intrăm și ochii ne sunt atrași de tablourile dintre
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
viile domnitorului Mihail Sturza, pentru care fusese produsă noua băutură. Din fața fostei Școli de agricultură, nu avem a face decât câteva sute de pași până în satul Vișan, sat format din ceva mai mult de o duzină de case. Pe un tăpșan din marginea satului, se ridică biserica, înconjurată de cimitir, ridicată pe temelia alteia mai vechi. Pe o piatră de la baza unui contrafort stă scris: „Meșterul Kuchta An 1938”. Clopotul acestei biserici a fost turnat în 1938 la Școala de Arte
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mașinii era mai mică decât ar fi trebuit să fie, dată fiind severitatea pantei, și era așa pentru că plouase, se vedea, cu ceva timp în urmă, astfel că roțile erau frânate de mâlul cleios. De după coama povârnișului, se întindea un tăpșan cu panta ceva mai lină, nu însă atât de lină încât mașina să se oprească și, cum în față se afla o perdea de copaci, foarte apropiați unul de altul, posibilul impact ar fi fost cu siguranță dezastruos. Trebuia ocolită
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
numit „La Uluce din pădurea Floroi de lângă satul Alba. După ce am văzut „Balta lui Ivan cu vegetație de stufăriș și papură, uscată, am urcat prin pădure la acest minunat colț din natura Hudeștilor, la locul numit „La Uluce. Sus pe tăpșan stătea un stejar ce părea coborât din Rai, cu crengile desfăcute cu care parcă se ținea de bolta senină a cerului înalt. în el erau multe vrăbii care se bucurau de razele călduțe ale soarelui de toamnă. Vrăbiile acestea transmiteau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
un substrat de solificare mai permeabil decât marnele și mai omogen. c) -Marne loessoide cu textura apropiată de a depozitelor loessoide, cu care se pot confunda. d) - Marne gipso - clorurate ce apar pe pantele văilor, aproape de nivelul șesurilor și pe tăpșane. Ele formează substratul argilos și salinizat. e) -Deluviul de pe versanții văilor cu pante accentuate și frământate de alunecări. f) - Aluviuni și coluvii ce conțin în mare parte săruri solubile (sulfați, cloruri)provenite, fie din timpul depunerii, fie aduse ulterior de
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se apleca peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un zgomot fără păsări, un cântec tomnatic de jale al copacilor. Nu mai știu
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
începuturi și până în zilele noastre), cu nimic mai prejos decât alte medii existențial-poematice, ne trimite mereu și generos la sentimentul profund de revelare a lumii. DIMITRIE ANGHEL ȘI "DULCELE TÂRG" În evocarea poetului Dimitrie Anghel Iașul apărea cam așa: "Pe tăpșanul întins al Copoului nu e nimeni la această oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a Iașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
semn că mă aprecia. Însă, la o acțiune cu școala, de zilele satului cred, nu a reușit să mă supravegheze îndeajuns, iar eu, având pe cap o bască nouă, albă, am vrut să văd dacă apa din pârâul care străbătea tăpșanul, pe care se desfășura manifestarea, trece prin materialul băștii sau nu. Apa a trecut, dar basca s-a umplut de mâl. Supărată doamna învățătoatre, supărat eu, mai ales după ce am ajuns acasă și mama a constatat boacăna pe care o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cu copaci seculari (stejari și fagi), practic o mică pădure în centrul căreia era un conac. Din păcate, conacul era în paragină. Urmări ale luptei de clasă. Să nu uităm, erau anii '50. Spre răsărit se deschidea, în unghi, un tăpșan din ce în ce mai larg pe măsură ce ne îndepărtam de centrul satului. Era începutul unui imaș, pe care șerpuia un drum ce ducea spre o localitate vecină, cu un nume exotic - Murguța. Cel puțin așa mi se părea atunci. Stăteam în gazdă la o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția "pe vine" pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru "realizarea scaunului". Latrina era situată cam la 8-10 m în spatele casei, fiind poziționată pe un tăpșan, un teren ceva mai ridicat în față, iar în spate coborând brusc, de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția pe vine pentru eliminarea materiei fecale sau, în termeni academici, pentru realizarea scaunului. Latrina era situată cam la 8-10 m în spatele casei, fiind poziționată pe un tăpșan, un teren ceva mai ridicat în față, iar în spate coborând brusc, de așa manieră încât spatele cabinei, de la sol și până la înălțimea de un metru nu mai beneficia de protecția scândurilor transversale: era gol. În momentul în care persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iar bătrânul, ca un consilier înțelept, a apreciat la superlativ hotărârea luată. Măi Văsălie, e un lucru foarte bun ce vreți să faceți. Copiii au nevoie de lapte. Hai să mergem. Și ne-am îndreptat spre stâna situată pe un tăpșan, dincolo de platforma de gunoi. Era deja seară. Caprele și oile se adunaseră pentru muls. Moș Danilov i-a explicat proprietarului scopul vizitei noastre. Vorbind între ei sârbește, nici eu nici tata n-am înțeles o iotă. Dar dialogul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Apoi am încercat să-l tund pe fratele meu care nu împlinise un an, cu un foarfec, operație desigur nereușită, dar sancționată de părinți. Pe la 4 ani, tata ieșind de la serviciu și dorind să mai treacă pe la o ,,miuță” pe tăpșanul de la marginea satului, m-a învățat să-i spun mamei că el întârzie la o ședință. Stratagema n-a reușit, eu naiv încă de pe vremea aceea, nu prea înțelegeam ce mi se cere, iar atunci când am spus că tata este
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rămas doar pentru ciclul primar, astfel că următorii patru ani i-am făcut la Liceul „Garabet Ibrăileanu”. Pentru mine începea un nou capitol. În clasa a-V-a încă nu era construit Supermagazin Copou iar pe locul respectiv era un tăpșan. Prima dirigintă de clasă a fost doamna Oprea, profesoară de limba română , doamna de la care am învățat, destul de bine, aș spune eu, gramatica limbii române. Un obiect preferat pentru mine era istoria, iar la această materie am avut-o ca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]