411 matches
-
apa din el și ce credeți că văd? Un păstrăv! Mi s-a părut că era chiar păstrăvul meu. Da, chiar așa era, era peștele meu, altul nu putea fi! L-am recunoscut. Abia atunci m-am limpezit în legătură cu toată tărășenia. Aurel se făcuse că mi-a scăpat păstrăvul în apă, dar, de fapt, l-a ascuns în sân și apoi mi-a zis minciuna cu oile, s-a dus în fugă acasă și a pus păstrăvul în jgheabul lui. Așa că
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
sat, a văzut soția la fântâna din vale o căruță și pe cineva care asmuțea câinele spre un cârd de gâște și dacă reușea să facă o victimă, una singură, da bice cailor și gata. I-am povestit și ei tărășenia. - Păi, nu vezi că toată lumea fură? Tu pe ce lume trăiești? Am încercat să schimb subiectul dar n-a fost chip. Atunci am schimbat registrul: - Puii de fermă sunt plini de E-uri. Au fost crescuți cu hormoni. - Ce sunt
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
timp record. Brancardierii coborau scările cu rănitul pe targă. Fiind zgâlțâit bine, Vasile și-a revenit și îi ruga pe ”salvatori” să-l lase în pace, că el nu are nimic. Mitică era și el de față ca să confirme această tărășenie. Înțelegând ce s-a întâmplat, brancardierii au început să râdă de se prăpădeau. Cel din față, uitând ce sarcină avea, s-a prins cu mâinile de burtă. Nu mai putea de atâta râs! Așa ceva nu i s-a întâmplat în
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
vreo ambulanță... Birjarul însă-njură cu-n năduf nătîng Și-amenință Că oprește dricul, Și nu știu ce să fac, să rîd, să plîng? De țipa înc-o dat-așa, mi-e să nu-i vină lui de mir... Poate crapă, și sare tărășenia-n șanț ! Însă în urmă-s rude, popi, dușmani... Ce-i ăsta? Circ, sau marș fastous spre cimitir? Cum de-a aflat că n-am centură, cu mutra lui posacă? El lîngâ cai, Eu în sicriu Gândesc să-i dau
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
voce mai scăzută, tot ce i-a venit pe limbă, fără să-l audă vecinii și să-i pună periculoasa de babă, de martori. A doua zi el s-a dus la șeful de post și a depus plângere pentru tărășenia cu cotețul la geam. Au venit doi polițiști, în una din zilele următoare, au chemat-o pe Tanța la poartă și au înștiințat-o că are o reclamație făcută de vecinul Haralamb, pentru că a construit cotețul porcilor la geamul lui
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
vreo două-trei pungulițe de gălbenele. Nu-i nimic, nu-i nimic, vedeți-vă de treburi! --Și eu ce să fac cu loturile pregătite pentru semănat? miorlăi Mărășteanu cu o voce plângăreață. Se plânse ca o babă bocitoare,povestindu-i toate tărășeniile cu pământul maică-sii, cu lotul din baltă, care, nici măcar nu știe unde este amplasat. --Ce să fac, doamnă Virginica, ce mă sfătuiți? Virginica îi privi figura jalnică de prăpădit, întrebându-se ce găsise la el de-i venise stupida
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
vreo două-trei pungulițe de gălbenele. Nu-i nimic, nu-i nimic, vedeți-vă de treburi! --Și eu ce să fac cu loturile pregătite pentru semănat? miorlăi Mărășteanu cu o voce plângăreață. Se plânse ca o babă bocitoare,povestindu-i toate tărășeniile cu pământul maică-sii, cu lotul din baltă, care, nici măcar nu știe unde este amplasat. --Ce să fac, doamnă Virginica, ce mă sfătuiți? Virginica îi privi figura jalnică de prăpădit, întrebându-se ce găsise la el de-i venise stupida
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
spate cu buretele! Probabil că pe cumnata mea o inspirase vecina de vizavi de noi, femeie în toată firea, care trăia cu ginerele ei, fără s-o deranjeze că este soțul fiicei sale. Aflase și cea în cauză de această tărășenie, dar nu avea ce face. Dacă-l părăsea pe soț, el ar fi rămas cu soacra și ea ar fi trebuit să plece din casa mamei sale. Era bizar, dar adevărat și toată comuna vuia de această situație. Cred că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
supără deloc, dacă mă saluți ca îninte. Astfel, sunt sigur că suntem prieteni! -Bine Năică, o să te salut ca între prieteni, de aci înainte!. În sinea lui își zise, că diseară trece pe la taică-su și-i spune, cum stă tărășenia, ca să nu zică, că nu s-a ținut de cuvânt și nu a încercat schimbarea. Pe lângă Marghiolița lui Giolgău când trecu mai devreme și îi zise doar: - Bună ziua Marghioliță!” Fără alte glume, îl opri și aia și îl întrebă, dacă
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
vechi, depășite, multe dezmembrate. Probabil, a gândit echipa condusă de comisarul Abraham Puiu Snupf, hoții încearcă să deslușească și istoricul informațiilor căutate. Cu puțină pricepere, memoria poate fi recuperată și de pe acele hârburi, le-a întărit ideea inginerul. Când toată tărășenia a transpirat, acțiunile firmei în loc să scadă, în mod ciudat, au crescut: s-a răspândit zvonul că infractorii ar fi chiar "Broscoii", cei mai periculoși tâlhari, niciodată prinși; or dacă un grup infracțional atât de profesionist a furat informații de la IRBD
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu, 1931, În litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor etrusci. Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas. Dar Urgalania? Greu de crezut că nu cunoaște tărășenia. Nor mal ar fi fost s-o roage pe Livia să intervină pe lângă el să-l poto lească pe feciorul secretarului său. De ce n-a făcut-o până acum? Ridică fruntea. Cei doi bătrâni se privesc drept în ochi preț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta Înțeleg eu prin a te da bătut. Scrie că-ți face rău. Știu că-ți face rău. — Ba nu. Îmi face bine. Deci s-a sfârșit totul, Își spuse el. Deci nu va mai apuca să termine cu toată tărășenia asta. Așa se sfârșea, cu ciondăneala asta În privința băuturii. De când Începuse cangrena din piciorul drept, Încetaseră durerile și odată cu durerile se dusese și groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
necuvântători. Dar ce se întâmplă? Ce-i asta? Sorin și Sorina au observat ceva. Se privesc și fiecare caută un răspuns în ochii celuilalt. Un glas tainic șoptește fiecăruia să dea fuga până la râu și să-i spună și bunicului tărășenia. Altfel, ar putea fi prăpăd! Ah, de-ar ajunge mai repede! Să nu se întâmple ceva rău! Bunicule, bunicule! Ce-i? de ce alergați așa? Vino să-ți arătăm ceva! Dar repede! Iar ați făcut vreo poznă? Mă miram eu să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mingi mai mari și mai mici, colorate, au zis că unul e mama, unul e tata, și unii sunt copiii. Da. Și au găsit copiii mingile sparte, din cauza țepilor de la cactuși. Și au crezut că, cactușii sunt vinovați de toată tărășenia asta, n-au știut că aricii au făcut toată treaba. 4 ani și 4 luni Sofisme la 4 ani MAMA: - Nu e bine să nu spui adevărul... DRAGOȘ: - Dar nu spun un neadevăr dacă nu spun adevărul! Eu spun adevărul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând toaca și trăgând clopotele În dorul lelii, că nu mai știai dacă sună pentru slujbă sau anunță vreo nenorocire. Bătrâna era ferm convinsă că În toată această tărășenie Își băgase Necuratul coada, mai Întâi ispitind-o să-și piardă vremea uitându-se o oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite pe pământ, se zbenguiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
culci. Dar Henry n-a lăsat-o baltă și nici ceilalți. În următoarele zile, știrea s-a răspândit cu viteza luminii și cu mare voioșie. Toată firma a aflat vestea și, până la urmă, una dintre secretare i-a povestit toată tărășenia surorii ei, care lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-aproape c-a intrat în stopurile mașinii din fața ei. A tras lângă bordură, în fața intrării aglomerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mângâiere, ca-ntr-o reținere. Am plecat spre colegii mei plutind, de parcă mă binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Doar dacă i-ar povesti el din proprie dorință. ― Pe urmă, ce răspuns va da hangița în fața autorităților? - a vorbit cel ce bănuia cine-i cel împușcat de lotru. ― Ai dreptate. Așa că îl așteptăm pe povestitor să ne spună toată tărășenia... ― Cu pușca s-a descurcat repede. A aruncat-o în aceeași văgăună unde a dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre cei vii, am pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Senat, CCAA, în ’47. Era mai bine dacă el și Dudley păstrau informațiile doar pentru ei, ca să nu pună în pericol complicitatea lui Lesnick și s-o folosească doar indirect, exploatând punctele slabe ale suspecților de la AUFT. Dacă recurgeau la tărășenia cu CCAA, se puteau compromite în fața marelui juriu: J. Parnell Thomas, președintele comisiei, era în prezent după gratii, ca urmare a unei condamnări pentru mită, vedetele actuale de la Hollywood protestaseră împotriva metodelor Comisiei pentru Cercetarea Activităților Antiamericane, iar dosarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în barul celălalt! Și-n câteva clipe, iată-l pe Moscu în barul visat! ― Aha! țipă Matei, ăsta era misterul, va să zică! Moscu o ștergea prin culoar! Pe cinste! Și, lăsând jocul baltă, se duse ia Cioc și-i spuse toată tărășenia! ― Cum? se-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la gură, șuieră mai strident ca niciodată. Jucătorii rămaseră pe loc, așa cum se găseau. Se auzi glasul lui Cioc, imperativ la culme: ― Moscu, la mijloc! Moscu veni în fața
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el nu visa niciodată. Ori dacă i se Întâmpla, cumva, așa ceva, când se trezea, nu mai păstra nimic din Întâmplările petrecute peste noapte, nici măcar nu știa dacă avuseseră loc. Îngrijorat, se duse la un doctor de cap și-i povesti tărășenia. Acela Îl Încurajă, Îi dădu niște sfaturi cuminți, Îl Încredință că el visa, fără Îndoială, dar un mecanism ce se punea În mișcare prin neuronii săi Îl făcea să uite totul la trezire. Albu se arătă nespus de cuviincios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-ai să-mi spui și mie ce ai aflat din cărțile citite, nu are nici o valoare. Din această clipită și până să încep a vorbi a cam trecut oleacă de vreme, pentru că numai nu-mi venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul s-a limpezit și, mândru, am pornit a-i spune bătrânului: Apoi ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ouăle Beano încetaseră să mai fie fabricate prin anii șaptezeci. Puteam să-l întreb pe Eamonn. Ouăle alea erau minunate. Semănau cu Smarties, dar aveau niște culori mult mai strălucitoare și mai haioase. Margaret păstrase oul din aprilie și toată tărășenia s-a petrecut în septembrie. Asta era soră-mea, Margaret. Eram torturată de capacitatea ei de a păstra tot felul de lucruri. Eu eram exact invers. Când primeam duminica pachetul cu ecleruri Cadbury, abia așteptam să rup hârtia de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]