298 matches
-
și despre aderarea României la acest pact al națiunilor occidentale, să strâmb din nas și din buze a dispreț, grimasă pe care am deprins-o din copilărie și n-am putut să mă dezbar, apoi să zic cu o voce tărăgănată: dar de ce vreți, oameni buni, să intrăm în NATO, nu înțeleg... Tot așa v-ați repezit să intrați și în partid și am văzut ce-a ieșit. Scrie pe firmă NATO, cu litere de-o șchioapă, vă așezați cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își dezmierda fiecare cuvânt, fie, atunci când avea accese de euforie, rostogolind necontenit printre noi cuvinte parcă rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de muzică ce bătea din ce în ce mai tare la ușă. Repetam, repetam, repetam. Îmi pusesem speranțe mari în festival
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deschise, pregătite să primească orice li se oferă. Încerc să captez vibrații care să mă ajute să ascult. Sunt haotice la început, dar devin ușor-ușor mai regulate. Intră în mine prin pori și le simt cum mărșăluiesc pe sub piele. Pulsiuni tărăgănate și circulare. Lulu s-a îndepărtat și sfoara ei mă ciupește de deget. Broasca asta năzdrăvană are forța unui taur, îmi zic și ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor sonor, și molatic, nu se deosebeau la început cu nimic între ele. Abia mai târziu am deslușit la una - un accent oarecum tărăgănat pe care l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru a le fi de folos la diverse treburi. Se plânse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să auzim și părerea părintelui Valente. Episcopul care vorbise mai întâi dăduse din cap încuviințând cuvintele lui Velasco, apoi îl îndemnase să vorbească pe părintele Valente care stătea cu privirile pironite în pământ și mâinile împreunate. — Prigoana va continua, răspunse tărăgănat părintele, tușind iarăși. Acum credința creștină este oprită doar într-o parte a țării, dar această stare de fapt se va răspândi în toată Japonia. Până în urmă cu cincisprezece ani mai era o umbră de speranță, întrucât cârmuitorul de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă grabnic de către părintele iezuit Vivero din Macao. Scrisoarea a sosit acum o săptămână la centrul Ordinului Sfântul Petru din Madrid. Episcopul din mijloc luă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așeză pe scaunul din fața calculatorului. Ted Îl Întrebă ce vrea să bea. Fima răspunse: —Orice. Un pahar cu apă. Nu te deranja. Sau un coniac. Sau ceva cald. Nu contează. Oricum plec În câteva minute. Cu accentul său puternic și tărăgănat, cu răceala unui operator telefonic și fără să pună semnul Întrebării la sfârșitul propoziției, Ted Tobias hotărî: —În regulă. Am să-ți aduc un brandy. Ești sigur, absolut sigur, că ai luat cina. Lui Fima Îi veni brusc să mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâzgălise în chestionarele cu opinii că era revoltător. Anne pe care o știau și o iubeau ei nu murise într-un lagăr de concentrare. Cel puțin, nu voiau să o vadă murind într-un lagăr de concentrare. Vocea subțire și tărăgănată a actriței cu pielea albă era acoperită de zgomotul făcut de ambalajele de bomboane și de cutiile cu floricele de porumb și de oamenii care se vânzoleau deja pe culoare, spre lumină. În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
devora, dar a constatat că are o carne necomestibilă. Pare să fie la fel de mofturos ca felina aceea, care nu s-a atins de nimic din ce i-am dat noi. Rămase o clipă pe gânduri, apoi continuă, cu un glas tărăgănat: Dar ia spuneți, ce-i cu felina aceea? E destul de puternică și de mare ca să fi fost în stare de o astfel de ispravă... Morton, care ascultase pesemne discuția aceasta, îl întrerupse: - E un gând care ne-a trecut probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era șeful secției de comunicații, iar dosarul lui vorbea de eforturile susținute pe care le depusese pentru a se perfecționa în acest domeniu. În măsura în care diplomele pot dovedi ceva, ale sale atestau o pregătire clasică, desăvârșită. Gourlay vorbea cu un glas tărăgănat, fără să se grăbească. Grosvenor observa că tonul acesta avea un efect liniștitor asupra celorlalți, care-l ascultau rezemați de spătarele scaunelor, cu fețele din ce în ce mai destinse. - Am montat ecrane vibratoare care funcționează pe principiul reflectării. Când vom pătrunde în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
amuțit la auzul cuvintelor lui Zeller. Cel care vorbi fu Smith: - Cred că nici soluția asta nu e bună. Și întrucât energizarea întregii nave ne-ar lua și ea prea mult timp, nu văd ce-am mai putea face. Vocea tărăgănată a lui Gourlay, specialistul în transmisiuni, răsuna cu o vioiciune neobișnuită: - Nu văd de ce aceste soluții n-ar fi valabile. Suntem încă în viață. Propun să ne punem pe treabă și să realizăm cât mai mult, în cel mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
foarte redusă. - Domnul Gourlay e de părere că aceste ființe ar fi putut să fie teleportate prin hiperspațiu, spus Kent. Ar fi poate bine să-și dezvolte ideea. Căpitanul Leeth îi dădu cuvântul lui Gourlay care începu, cu glasul său tărăgănat: - E vorba doar de o teorie, de o teorie foarte recentă, potrivit căreia Universul ar fi ca un balon uriaș. Când îl înțepi, balonul începe să se dezumfle, dar încearcă în același timp să-și astupe gaura. Un obiect care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor observa apoi că și căpitanul, care stătea lângă Kent, se abținuse. - Căpitane Leeth, exclamă Grosvenor, a sosit momentul să preiei controlul asupra navei, așa cum îți dă dreptul însuși statutul ei. Pericolul este evident! Căpitanul îi răspunse, cu o voce tărăgănată: - Așa ar fi, domnule Grosvenor, dacă ne-am afla în fața unui inamic vizibil. Dar în situația de față nu pot face altceva decât să urmez indicațiile experților. - Nu există la bord decât un singur expert, replică Grosvenor, cu răceală. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu rădăcini în slava veche pentru a-și face cunoscute grijile și dorințele în germana din nord, ei lăsau la o parte articolul și, ca să meargă la sigur, când spuneau nu, preferau s-o spună de două ori. Vorbirea lor tărăgănată semăna cu laptele gros stătut, peste care puneau pâine neagră fărâmițată și zahăr. Rămășițele populației kașube au sălășuit, statornic, de când se știu, în ținutul deluros de dincolo de orașul Danzig și, sub stăpâniri schimbătoare, au fost considerate de fiecare dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu glas încă tărăgănat să-i dau o țigară, pe care am extras-o, împreună cu bricheta, dintr-un pachet șifonat din buzunarul lui de la piept. Eu, nefumătorul, i-am aprins-o, i-am vârârt-o între buzele al căror tremur s-a potolit imediat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
parte din imaginea curentă a străzii sau, ca inși cu capacitatea de muncă diminuată, ședeau în birouri administrative și ștampilau hârtii, a existat întrebarea: ăsta să fie? S-ar putea oare ca funcționarul ăsta invalid, care pune întrebări cu glas tărăgănat și, pe deasupra, mai e și micuț de statură și care, fără să-și ridice ochii, adaugă o observație pe aprobarea ta de mutare în Berlin-Charlottenburg, să fie acel Hänschen, cu accentul lui berlinez? Nu știu cum am ajuns de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de degete, separat, spre a ne regăsi, împerecheați în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se ridice, să fie imponderabile, mai iuți decât gândul, mai tărăgănat decât timpul când trece. După un ultim blues, spre miezul nopții, am dus-o pe Anna la tramvai. Ea locuia ca subchiriașă în Schmargendorf. Iar între dansuri se pare că am spus „Am să mă însor cu tine“, moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-le-ncolo de nimicuri !... Le-am scris și eu, așa... Și nu ții minte nici măcar o strofă? Nu... nu cred. Să-ncerc, totuși... Se uită țintă în ochii Ilincăi, apoi într-un loc nedefinit și începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de atîtea ori recitîndu-se la televizor. "Au înflorit salcîmii iar singurătate... Un fluture albastru s-a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o caravană fără rost într-un deșert fără nume. Făceau schimburi rituale de informații utilitare: noile date IT, nu, nici acolo nu l-a recunoscut nimeni, a, ai fost și tu? cu aceeași poză?, zic să încercăm și aici, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai face Skip. Skip, cățelușa mea. Și-i zic, bine, îi merge de minune. Și Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și adoarme cu zâmbetul pe buze, pe când îi vâr țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise: -Radu, vine bunul părinte, du-te în portiță de-l primește! Radu făcu un semn cu capul, apoi părăsi grupul cu pași tărăgănați. Parcă vestea dată de bunicul ar fi fost urâtă și neașteptată. După ce schimbă câteva vorbe cu bătrânul preot, intră în casă, așezându-se la capul mamei sale, zicând în gândul său "Și tu mă lași, măicuță". în timpul slujbei, ori de câte ori preotul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]