423 matches
-
Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța tătărească care îi proteja. Pe drumul de întoarcere până la 70% din restul soldaților au murit de frig în stepe sau în urma atacurilor cerchezilor. Flota otomană a fost distrusă de o furtună. Imperiul Otoman, deși învins militar, a insistat să obțină liberă
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
de “Țiglău”), unde rîulețul cotește formînd cascade și gropi, dintre care “Groapa Lidiei” este cea mai mare și are o adîncime de mai mult de 4 metri. Pădurea este în temei alcătuită din stejar, frasin, arțar cu frunza ascuțită, arțar tătăresc, arțar de stepă, tei, corn, păr, vișin magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
acolo..., si Toader Cârlan ot Dumbravita, precum iau vândut Beribace a lui ocina partea lui din satul Harcestii și din vii din satul Harcestii și cu pomatul de acolo, și din moară din Ichil drept 80 și 8 de taleri tătărești; precum arată mărturie de la acei oameni buni. Noi incași iam întărit casă aibă el a stăpâni acea ocina ace parte care este mai sus scrisă și nime altul să nu să amestece piste această carte a domnii mele."" (Gh.Ghibanescu
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
permanentă, și se regăsește în alte denumiri precum Coștangalia sau Mangalia, dar și la Caracalpaci („șomișli”), Turcmeni („ciumiclî-tabun”), Bașchiri („ciumucili”), Tătarii nohai din nordul Caucazului („șomișli”, „șomișli-as”, „cimișlu-as”), iar Cimiș are la bază etnonimul çumeç-ili - cunoscută denumire a unui trib tătăresc care a colindat și pe meleagurile noastre. Denumirea tribului provine de la numele tamgalei/dangalei tătărerești: „çumeç-ciumeci”, însemnând căuș. Localitatea Cimișlia intră în istoria scrisă a Moldovei încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Prima mențiune este din 4
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
1772 se numește "„Cu milă lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”". Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au sfințit alte șase biserici, si anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserică cu hramul "Sfinților Arhangheli Mihail
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Transilvania, România, formată din satele Chilia, Homorodu de Jos, Homorodu de Mijloc (reședința), Homorodu de Sus, Necopoi și Solduba. Drumul județean care leagă orașul Satu Mare de comuna Homoroade are o lungime de 32 km și trece prin localitățile: Amați, Rușeni, Tătărești, Necopoi, Homorodu de Jos, Homorodu de Mijloc, Homorodu de Sus ajungând până la Solduba, Satu Mare. Comuna se învecinează cu județul Maramureș la vest, cu comuna Viile Satu Mare la nord si est și cu comuna Socond, Satu Mare. Activitatea economică principală în zonă
Comuna Homoroade, Satu Mare () [Corola-website/Science/301765_a_303094]
-
a județului putând ramarca vestigiile culturilor Hamangia, Gumelnița și traco-dacică, dar și ale cetăților geto-dacice și ale marilor construcții edilitare române. Comună Mihail Kogălniceanu este cunoscută, în special, datorită descoperirii pe acest teritoriu a celui mai bogat tezaur de monede tătărești din România, fapt ce atestă importantă economică și socială a acestui teritoriu. A purtat denumirea de Enichioi La începutul secolului XX localitatea pimeste denumirea actuala și este cunoscută ca având o populație de 585 de locuitori, majoritatea fiind agricultori și
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]
-
datează din secolul al XVI-lea, desi nu se cunoaște un an concret când aceasta a fost construită și este singura din Republica Moldova care are picturi murale. Lăcașul sfânt este afundat pe jumătate în pământ. Legenda spune că în timpul dominației tătărești, tătarii au căzut de acord să se construiască o biserică ortodoxă, doar cu condiția ca aceasta nu va fi mai înaltă decât un soldat călare. Biserica era descrisă astfel de un călător francez de la sfârșitul secolului XVIII: După Primul Război
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
La sfârșitul secolului XIII și începutul secolului al XIV-lea evoluția internă și o serie de schimbări în situația internațională, au îngăduit căpeteniilor românești de la sud de Carpați să întemeieze un stat propriu, de sine stătător. Criza izbucnită în Imperiul tătăresc și tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene au determinat pe stăpânii feudali de la sud de Carpați să se strângă în jurul voievodului Basarab. Teritoriul principatului Țara Românească (spusă și Vlăhia sau Muntenia în sensul larg al termenului
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
, în limba noastră Covurlui (nume comănesc sau tătăresc întâlnit și în județul Galați), sau Cuhurlui (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabia. El se află în regiunea Odesa din sud-vestul Ucrainei, în
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate o lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de ani. El hotărăște să se ducă într-acolo pentru
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
, întâlnit și sub forma Ialpuh (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabiei. Denumirea sa actuală este tătărească ; pe hărțile vechi precum cea a lui Dimitrie Cantemir din "„Descriptio Moldaviae”", apare sub numele de „Răsuna”, probabil în relație cu larma broaștelor, numeroase în zonă. se află în regiunea Odesa din sud-vestul Ucrainei, în apropiere de hotarul sudic al
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) printr-un canal strâmt, datând din anii '70 ai secolului al XX-lea și numit „Repedea” (în ucraineană "Repida")- mentionata intr-un document turcesc la 1645 - care străpunge digul care separă cele două lacuri trece
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
CE" (anexa I) din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), salvie ("Salvia officinalis"), colilie ("Stipa capilata") sau hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), precum și o faună bogată în insecte: albine, lăcuste, fluturi, cărăbuși, furnici. Reportaj
Dealul Zackel () [Corola-website/Science/325491_a_326820]
-
1510, iar Bogdan renunță la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice. Tot în 1510, tătarii năvălesc in Moldova, pradă cumplit țara și iau cu ei 74 de mii de robi. În noiembrie 1510, Bogdan al III-lea preîntâmpină o nouă năvălire tătărească. Marele pericol reprezentat de tătari devine devastator în 1511 când aceștia ocupă țara. Polonezii, de frică, îi trimit ajutor și Bogdan îi lovește pe năvălitori în mai 1512. Câțiva ani mai înainte, în 1507, Bogdan s-a aflat pe punctul
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții. În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia, după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
fructiferi, unde în timpurile vechi proprietarii își țineau prisăcile, de unde vine și numele locului "La Livezi" sau "Priseci". Spre Nord de Livezi se află localitatea "Dealul Tătarului", numită astfel petru că în vechime s-au găsit aici urme de locuințe tătărești. Tot în Nord se află localități acoperite de păduri numite: Spre Est de acest deal se află "Vale Boței", acoperită cu pădure spre Nord, iară spre Sud cu loc de cultură pentru cereale. "Dealul Podișul" înconjură comuna Băsești pe toată
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
reședință domnească. La 29 iulie 1428, Alexandru cel Bun a întărit lui Nan (fratele lui Popa Iuga) ocina sa și anume satele Buciumeni și Stănigeni. Apoi, la 15 martie 1490, vistiernicul Isac a cumpărat satul Buciumeni cu 120 de zloți tătărești de la Marușca, fata logofătului Mihu și nepoata popii Iuga. O lungă perioadă, satul Buciumeni din ținutul Șomuzului a fost sat de răzeși. La 29 august 1792 are loc măsurătoarea și împărțeala moșiei Buciumeni, alegându-se partea fiecărui răzeș, precum și acele
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), angelică ("Angelica palustris") sau stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"); care vegetează alături de: orhideea piramidă ("Anacamptis pyramidalis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), stânjenel de
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
Republicii Moldova. Este reședința tancului raionului . Localitatea își trage denumirea de la un tânăr boier cu numele Șoldan. Printr-un document din 22 septembrie 1411, Alexandru Voievod dăruiește lui Petru Șoldan, soției sale (fiica boierului Ghiulea Pântece) și fratelui său Miclăuș sălașele tătărești de la Tamârtășăuți pe Șomuz, după care numele de odinioară al localității a fost schimbat după numele proprietarului: Șoldănești. Neamul Șoldăneștilor este unul din cele mai vechi din Moldova, contemporan descălecării. În anul 1835 în Șoldănești locuiau 304 de suflete; multe
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
Un al treilea mijloc de desnaționalizare a fost toponimia: ori de câte ori autoritățile ruse aveau de ales între o denumire moldoveană și alta tătară sau turcă, au ales-o sistematic, ca nume oficial, pe cea de-a doua (de exemplu Кагул de la tătărescul Cahul în loc de Frumoasa, Измаил din turcescul Ismail în loc de Oblucița, Bender în loc de Tighina sau Аккерма́н din Ak-Kerman în loc de Cetatea Albă). Desigur toate localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
a principatelor carpato-dunărene într-un stat capabil să se opună cu succes otomanilor, așa cum încercase Mihai Viteazul. Imperiul Otoman nu putea însă admite alungarea protejatului său, Gabriel Bathory, de pe tronul Transilvaniei. O oaste turcească numeroasă, întărită și cu o hoardă tătărească, a invadat Țara Românească. Radu Șerban a revenit din Transilvania, dar a fost nevoit să se retragă spre Moldova, urmărit de turci și tătari. Oastea care îi mai rămăsese a fost atacată de urmăritori într-o pădure din apropierea Bacăului, la
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
platou aflat între mănăstire și pădurea Schitului. În timpul filmărilor, platoul a fost plin de lume, fiind aduse acolo o cireadă de vite și o turmă de oi. Bătălia a fost filmată câteva ore, timp în care aveau loc șarja hoardei tătărești care-i lua pe oameni în robie, precum și cireada de vite și turma de oi, atacul călărimii și pedestrimii Moldovei și lupta crâncenă între cele două oști. Mircea Drăgan a purtat discuții și cu conducerea Mănăstirii Dragomirna. În încăperile mănăstirii
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
boierească părăsită” În epoca sovietică, se căutau pentru toate denumirile moldovenești etimologii turco-tătare (iar când existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus o origine tătărească (mai ales că Tătarii au stăpânit o vreme cetatea) astfel că în epoca sovietică, etimologia maghiară nu putea fi luată în seamă. Se invoca atunci motivul că nu este atestat în dicționarele maghiare cuvântul "várhely", obiecție puerilă deoarece limba maghiară
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
După încheierea Războiului de Succesiune, Rusia și-a reorientat spre sud politica externă. În cadrul , Rusia a obținut unele teritorii persane, dar s-a arătat dispusă să renunțe la pretenții în schimbul unei alianțe antiotomane. Drept casus belli, Rusia a folosit raidurile tătărești în Ucraina și a lansat în primă fază un atac asupra Hanatului Crimeei. Operațiunea s-a soldat cu un eșec. La rândul său, după mai multe operațiuni în 1730-1736, Războiul Turco-Persan s-a încheiat cu pacea de la Bagdad din 1734
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]