556 matches
-
a utilizat și consolidat, în esență, tradiționalele diferențe de gen legate de spațiul public și privat. Mai mult, așa cum am arătat pe parcursul lucrării mele nu există diferențe semnificative între prescripțiile identitare ale propagandei comuniste pentru femeile de etnie turcă și tătară și cele care aparțineau majorității românești. Bibliografie Colecții de ziare și reviste: Dobrogea nouă (1948-1960) Femeia (1948-1960) Săteanca (1948-1960) Lucrări de specialitate: Dawson, Richard E., Kenneth Prewitt, Political Socialization, Little Brown, New York, 1969. Jinga, Luciana-Mioara, Femeile în cadrul Partidului Comunist Român
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
World to the Present Day, Manchester University Press, Manchester, 2003. Winkler, Allan M., The Cold War. A History in Documents, Oxford University Press, Oxford, 2000. Studii și articole de specialitate: Cupcea, Adriana, Manuela Marin, "Migrația internă a comunităților turcă și tătară din Dobrogea în perioada regimului comunist. Considerații generale", în Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica, vol. X, 2013, pp. 159-168. Marin, Manuela, "The Romanian Communist Propaganda and Public Opinion. The Case of Atheist-Scientific Propaganda in Alba County", în Transylvanian Review, vol
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a se vedea, Luciana-Mioara Jinga, Femeile în cadrul Partidului Comunist Român. 1944-1989, teză de doctorat, Universitatea "Al.I., Cuza", Iași, Université D'Angers, Franța, 2011, în special, pp. 168-211. 11 Vezi Adriana Cupcea, Manuela Marin, "Migrația internă a comunităților turcă și tătară din Dobrogea în perioada regimului comunist. Considerații generale", în Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica, vol. X, 2013, pp. 169-180. 12 Robert King, Minorities under Communism. Nationalities as a Source of Tension among Balkan Communist States, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
tătari și să pună în adevărata lui lumină rolul jucat în istoria țării noastre de Hoarda de Aur și mai târziu de Hanatul Crimeii. Până acum, în afara studiului de temeinică erudiție publicat în 1933 de Aurelian Sacerdoțeanu despre Marea Invazie tătară și sud-estul european și de informațiile sporadice risipite prin tratatele de istoria românilor și prin unele articole privind Evul Mediu românesc, această problemă a fost lăsată în umbră. Este meritul medievistului Alexandru Gonța de a ne fi dat prin volumul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
scrisă după utilizarea severă a izvoarelor documentate latine, germane și, mai ales, armenești este Geschichte der Mongolen a lui Otto Wolf, publicată la Breslau, în 1872. Dar cea mai completă lucrare, în ce privește adunarea și utilizarea informațiilor referitoare la Marea Invazie tătară din 1241, în care sunt analizate mișcările fiecărui corp de oaste tătar cu comandanții lor, direcțiile de înaintare prin Polonia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Țările Române, Dalmația și Bulgaria, este lucrarea Der Einfall der Mongolen in Mitteleuropa in dem Jahren 1241
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
et le Saint-Siège d’après un livre recent, în „Revue historique du Sud-Est Européen” anul IX, nr. 1-3 (1932), p. 82-96), cu o imensitate de informații culese de misionarii catolici trimiși de către marele pontif. O scurtă descriere a marii invazii tătare, din 1241, cu informații referitoare la români, care merită amintită, este aceea făcută de Cheshire Harold, The great Tartar invasion of Europa, publicat în „The Slavonic Review”, vol. IV, nr. 13, Londra, 1926, p. 89-105. Pentru informarea opiniei publice românești
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Review”, vol. IV, nr. 13, Londra, 1926, p. 89-105. Pentru informarea opiniei publice românești asupra formării Imperiului Mongol, dar mai ales cu referire la Marea Invazie din Europa, din anii 1237-1242, deosebite merite are lucrarea lui Aurelian Sacerdoțeanu, Marea invazie tătară și sud-estul european, București, 1933, care discută, pe o vastă informație bibliografică, pătrunderea mongolilor în Țările Române și retragerea, și apoi instaurarea, dominației mongole în sud-estul european. Raporturile rușilor cu mongolii, așezarea acestora la nordul Mării Negre și a Mării Caspice
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
meritul de a fi adunat, în mare, informațiile documentare și bibliografia privind relațiile românilor cu tătarii, începând de la 1241 până în epoca modernă, și a le fi pus la dispoziția opiniei publice române. SITUAȚIA POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMÂNE ÎNAINTE DE MAREA INVAZIE TĂTARĂ Pământul vechii Dacii și locuitorii ei au suportat - după cucerirea romană - timp de o mie de ani invaziile a nenumărate popoare migratorii, venite în majoritate de la nord-est. În primele secole ale erei noastre, au navălit sarmații, roxolanii, vandalii, goții, taigalii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Carpaților. În anul 1233, Bela intrase în stăpânirea ținutului întreg din Țara Loviștei, regiune de vânătoare de pe apa Lotrului din colțul nord-estic al Olteniei, pe care-l dăruia comitelui ungar Corlard (confirmat și în anii 1265 și 1311, după invazia tătară). În anul următor, același principe regent era în măsură să zidească o biserică episcopală pe Milcov, mai mare, pe care să o dăruiască și cu întinse moșii, și avea forța necesară să nu-i lase pe „Valatii” schismatici să-și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
intitula rege al Galiției și Lodomeriei, pentru partea cea mai de nord, stăpânea apoi Moldova de Sus, cunoscută sub denumirea de Cumania, și Moldova de Jos, numită Țara Brodnicilor mai spre sud-est. Toate aceste țări, supuse Ungariei înainte de Marea Invazie tătară, după cum reiese din scrisoarea din anul 1250 a lui Bela al IV-lea către Papa, deveniseră tributare tătarilor de la 1241 încoace. Regatul ungar ajunsese în culmea expansiunii sale. Stăpânea vechiul regat al lui Burebista, care cuprinsese Panonia toată și vechea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
adică timp de 335 de ani. Numai că nici Bela al IV-lea și nici unul din dregătorii maghiari ai generației sale nu au fost născuți să conducă. Și incapacitatea lor avea să se dovedească îndată ce la orizont a apărut primejdia tătară, care a spulberat statul maghiar și toată măreția lui. CINE SUNT TĂTARII SAU MONGOLII Cuvântul tătar este cunoscut în izvoarele istoriei românilor, cu mulți ani înainte de cunoscuta invazie din 1241. Îl avem menționat în epoca romană pe teritoriul Daciei în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
grupate pe bază de atac dintre Camenița-Liov-Halici, s-ar fi făcut după unii în trei direcții principale de efort, după alții în patru sau cinci și după alții chiar în șapte. INVAZIA MOLDOVEI, SUDULUI TRANSILVANIEI ȘI ȚĂRII ROMÂNEȘTI Concentrarea trupelor tătare se terminase, la sfârșitul lunii decembrie 1240, și la Buda ajunsese deja zvonul, în jurul sărbătorii Nașterii Domnului, că mongolii pustiesc hotarele Haliciului, învecinat cu Ungaria și Moldova numită pe atunci Cumania. După ce au prădat aceste regiuni de la Răsărit de Carpați
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
număr de șapte, cu care era înzestrat fiecare corp de armată mongol, și-au făcut datoria, distrugând zidurile cu pietroaie, pe care abia le puteau ridica patru oameni, și ploaia de săgeți a desăvârșit dezastru. Au murit aici, de săgețile tătare ori sub dărâmăturile zidurilor distruse de către aruncătoarele de bolovani din piatră, după o luptă îndârjită, luptători, purtători de sabie, un număr de 90 de călugări, în frunte cu episcopul Teodoric. Atât catedrala, cât și cetatea, au fost apoi dărâmate din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din în cronica sa, și nu Papus, cum identifică D. Onciul, și au ajuns toate la Brașov, la 31 martie. De la Brașov, unde unitățile tătare din extrema stângă s-au întâlnit fără să vrea cu acea coloană, care a străpuns munții la Oituz, Budjek, pentru a nu merge împreună pe același drum spre Făgăraș cu celelalte hoarde, s-a îndreptat cu corpul său pe la Bran
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prin foc. Oameni războinici, locuitorii acestui oraș, bine înarmați și pricepuți în arta de a duce războiul, n-au așteptat să fie înconjurați și asediați în localitate, ci au ieșit înainte, ocupând poziții de apărare în munții împăduriți, unde cavaleria tătară nu se putea desfășura, ca la șes. Primul atac al mongolilor fiind respins, Cadan și Buri recurg la obișnuita lor stratagemă. Se retrag. Crezând în victoria lor, rodnenii, fiind și în ziua de Paști, la 31 martie, se apucară să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Negru și Alb ale Tisei, pe brațul de Apus, apoi prin Hust la Muncaci și Mișcolț. Spre deosebire de „Poarta Rusiei”, adică trecătoarea din Țara Haliciului, pe unde au intrat tătarii în Cehoslovacia și Ungaria cu Batu-khan, mai exista trecătoarea denumită Poarta Tătară, prin Cârlibaba, la Rodna, pe unde au intrat Cadan și Buri, cum am văzut mai sus. Pe aceasta, istoricul Miron Corduba, nefamiliarizat cu toponimia Maramureșului și Transilvaniei, o consideră greșit ca „Poarta Rusiei”, în loc de „Poarta Moldovei”. O stăpânire închipuită a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiecăruia dintre cei mai distinși. Au împărțit apoi țara de la răsărit de Dunăre și Transilvania, între hanii mongoli. Cu ocazia despoierii cadavrelor, găsind sigiliul regelui la Nicolae, prepozitul de Sibiu (căzut vitejește la datorie, omorând cu sabia sa o căpetenie tătară), Cadan, devenit la împărțire stăpân și peste Transilvania, a pus pe clericii învățați, luați prizonieri, să confecționeze scrisori în numele regelui, pe care le-a adresat către toți fruntașii unguri și români. Una din aceste scrisori a fost cauza căderii lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așa cum menționează cronicele ungare și saxone. Numai așa se explică de ce, în 21 iulie 1242, papa Inocențiu al IV-lea emitea bula Plene lacrimis, prin care propovăduia o cruciadă împotriva tătarilor, aflați încă în hotarele din preajma Ungariei. Consecințele Marii Invazii tătare au fost grave pentru popoarele europene, dar, mai ales, pentru cele așezate în stepă. Tăvălugul mongol a distrus toate așezările omenești întemeiate pe marile drumuri și pe acelea din câmpie, și a semănat numai moarte. Falsul călugăr Ascelin semnala, între
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către I. Negoiu, care a pornit în prima parte pe un ton foarte vehement împotriva tuturor istoricilor români, acuzându-i de superficialitate, de lipsă de probitate științifică în cercetarea lor, iar, în a doua parte, a constatat existența unei dominații tătare între anii 1242 și 1359. Autorul a împărțit această epocă în mai multe perioade. Prima ar fi din anul 1242 până în anul 1280, răstimp în care dominația tătară se caracterizează printr-o exploatare a populației românești prin intermediul căpăteniilor locale, cum
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cercetarea lor, iar, în a doua parte, a constatat existența unei dominații tătare între anii 1242 și 1359. Autorul a împărțit această epocă în mai multe perioade. Prima ar fi din anul 1242 până în anul 1280, răstimp în care dominația tătară se caracterizează printr-o exploatare a populației românești prin intermediul căpăteniilor locale, cum ar fi acei caneși sau balivi amintiți de Rogerius, și prin ducerea tributului de către solii voievodale tocmai la curtea hanului de la vărsarea Volgăi în Marea Caspică, fapte consemnate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luptei dârze a poporului împotriva asupritorilor tătari. Cu alte cuvinte, după Nicolae Iorga, pe teritoriul românesc nu au pătruns tătarii și nici nu se poate vorbi de o ocupație a regiunilor românești, iar după periodizarea lui I. Negoiu o dominație tătară ar fi fost, dar până la urmă cele două mici voievodate dintre Carpați și Dunăre au înfrânt, prin propriile lor forțe, Hoarda de Aur, au înlăturat stăpânirea mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mongolă și au devenit independente. Frumoase afirmații, numai că ele au un mare defect. Nu corespund realității istorice. Dacă N. Iorga avea să constate mai târziu contrariul și să revină asupra acestei afirmații, periodizarea didactică a diferitelor etape de dominație tătară și, mai ales, aceea din urmă cu concluzia că Hoarda de Aur, în ultima etapă, ar fi fost pusă la respect de către românii din cele două voievodate, este cel puțin hazardată. Faptele istorice și informațiile documentare arată cu totul o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
În general, diplomele ungare latine și bulele papale din secolele XIII și XIV vor folosi expresia de schismatici aproape întotdeauna numai pentru românii din Moldova și Țara Românească. Recrutarea soldaților din rândul popoarelor subjugate era un procedeu obișnuit al stăpânirii tătare - scrie B. D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată Rusia, pe unde s-a suprapus dominația mongolă, cu excepția oamenilor aflați pe domeniile bisericești. Așa că, nu e nici o mirare că și românii de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile voievozilor, care le predau baskakilor sau doroghilor, și aceștia le trimiteau la curtea hanului Hoardei de Aur. Din această perioadă și de la acest recensământ a rămas în Țările Române cuvântul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Nogai. Mai ales, după ce un călugăr din Misiunea Franciscană din Crimeea i-a scris la Roma, în 10 aprilie același an 1287, că misionarii se bucură de toată atenția lui Nogai, care a însărcinat pe Ymor (Repede, în limba tătară), fiul lui Moldai, să supravegheze și să se îngrijească de întreaga Misiune Catolică, aflată în raza dominației sale. Având deja biserici la Vicina și Cetatea Albă, un spital la Caffa și o capelă la Solhat, în capitala lui Nogai din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]