245 matches
-
un fior nările. Se ținea să nu plângă poate, și-și încrunta mai tare sprâncenele. —Bine, atunci de ce l-ai luat? —Eu? eu n-am vrut să-l iau... Am spus de la început că mi-i drag Ioniță Spataru. Da’ tătuca și mămuca n-au vrut să știe. M-au pus jos și m-au zdrobit, ș-apoi după aceea ce puteam face? Au zis că mă ucid, că-mi pun cuțitul la beregată... Am zis așa: cum a vrea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i curge lacrimile pe obraz... Bine, zic, du-te și-ți caută de treabă, acu am să te iert... Da’ de ce-ai venit la mine? Zice: N-am putut să răbd... Nu puteam să mai trăiesc în cocioabă la tătuca... El mă bătea și mă alunga... Ș-am dat tot de lângă mine, ș-am venit. Mai bine omoară-mă, numai nu mă alunga... Îmi era și dor de tine, zice... Dragoș se opri. Își ținti ochii în pământ o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și răcneau pe afară... Uite, așa a trăit Ileana cu barbatu-său... Și-ntr-o zi a căzut la pat, și valeu! și valeu! i-i rău azi, i-i rău mâni - până ce într-o dimineață zice: — Apoi să vie tătuca și mămuca care m-au făcut, că eu de-acuma am să mor... Ș-au venit bătrânii... Și cât sta barbatu-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-au făcut, că eu de-acuma am să mor... Ș-au venit bătrânii... Și cât sta barbatu-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea cu bătrânii: — Iaca, tătucă, iaca, mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăul. Fata se lăsă prinsă de mijloc, și Niță, apropiindu-și-o la piept, îi simțea mireasma de busuioc din sân. —Bădică, vorbi deodată fata încet, vină la mine ziua, ș-om sta la vorbă... Acuma du-te, că vine tătuca... Lepădatu nici nu se gândea că are să-i lunece așa de ușor din mână. Simți numai că a fugit de lângă dânsul; auzi ușa bordeiului închizându-se și zăvorul sunând. Iar Colțun începu iar să latre cu mare mânie. —Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi, vorbim puțin și fumat pipa... Acuma mergem. Da’ tu nu mergi? întrebă călugărița pe fată. Marghiolița se trase îndărăt și zise pripit: Nu, eu mă duc acasă... M-a fi așteptând tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre lumină obrazul palid și ochii negri și ieși cu mișcări mlădioase. Moș Isailă încărcă în spate blănile de vulpe și se luă după ea rar, plecat din șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moale în brațe, iar el o sărută amețit. —N-ai să te duci, așa-i că n-ai să te duci? zicea ea, și-l privea c-un fel de sălbătăcie. Vină desară la bordei, am să-l mân pe tătuca de-acasă... ș-om sta de vorbă... Deodată tresări. S-auzeau afară pași. Străbătu înlăuntru și glasul subțire al călugăriței. Apoi glasul mai slăbit: — Moș Isailă, nu sta, du-te înainte, că te ajung... Fata se desfăcu de lângă Lepădatu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pă ulița satului. Mergem... Mergem... Da’ nu vedeam fir dă fum pă nicăiri, pă la nici o casă. Bătăturile pustii, înghețate bocnă, fără un suflet acolo, măcar dă câne. Dârdâiam, burțile țipau, da’ să iasă careva, ți-ai găsit! Nu tu tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte pă spinare. Aude și Înălțimea Sa și, în sfârșit, oprește calu’. Poruncește la o cătană proastă din coadă să cate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de faptul că îi era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se schimbaseră sub influența nefastă ce venea de la Răsărit!... Se pregătea febril și colectivizarea agriculturii, model sovietic, prin hotărârea P. C. R. din 3-5 martie 1949... Se întărea dictatura proletariatului și se ascuțea tot mai mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin...”. Deci tânărul învățător, care refuzase atunci să devină membru de partid, va fi transferat la Școala din Căuești „la 30 km. depărtare de Priponești... cu modestele căsuțe înșirate pe pante costelive... sătuc uitat de lume și de Dumnezeu...”. Au
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vă potoliți foamea pe moment. Iar la fiecare popas al trenului, vă vom da atâta pește cât poftiți.“ „Dar apă?“, strigă câteva guri. „Veți primi și apă, le răspunde soldățelul vesel. Vă dăm și apă, cum să nu vă dăm!? Tătucului Iosif Visarionovici nu-i place să știe că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor. Se adresa nu numai unui singur interlocutor, ci avea În vedere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i bățos, cum era el: cu ce treabă vă aflați pe la noi? Iar ei, ca să-l îmblânzească pe moșneag și să-l câștige de prieten, l-au întrebat: în ce an s-a născut? Deci, a urmat Cornel Braiu: povestește tătuca, precum că el le-ar fi răspuns: am fost adus pe lume, taman când venise în Țară, Vodă Cuza. Și eram mărișor când, Domn puternic și liberator și gospodar s-a rânduit Vodă Carol Întâiul Și acei tovarăși care umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-i adăp. Venea de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
crezut s-ajungi până-ntr-acolo cât să prăpădești boii de pomana dracului. De-acu' ce ne-om face, că nu mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
faci? — Mă fac frumoasă, Gheorghe! i-a strigat Vasilica din bucătărie. — I-auzi la ea, Luciene! Găină bătrână!... He, he, Vasi lico, m-ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Churchill, cît și pe american, zice Curistul. Nu dăduseră cam de multișor cu mucii-n fasole capitaliștii, nu-i așa Părințele? întreabă Roja. Deși chipurile ieșiți învingători din război, erau mai sterili decît niște eunuci, au stat cu toții smirnă în fața Tătucului. Așa e, cugetă Părințelul, gîndindu-se la Zidul Berlinului, la Tito, Franco și Salazar. Cine a știut să cadă în picioare a căzut în picioare, cine s-a tras pe cur a suferit consecințele, adaugă Roja, dacă tot e la modă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
față cu Benia. Eu mă uitam când la unul, când la celălalt și mă gândeam cât de mult am îmbătrânit. Până la urmă i-am spus lui Iosif: - Benia e acum fratele tău. Spune ce ai de spus. - E vorba despre tătuca, a spus, folosind acest cuvânt de copil pe care nu-l mai auzisem din Canaan. E pe moarte și trebuie să mergem la el. Benia a mormăit cu dezgust. - Cum îndrăznești? a zis Iosif, sărind în picioare și punând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tabără încet, pentru că era o noapte fără lună și întunericul se lăsase peste tot. După un timp, Iosif s-a aruncat pe jos și mi-a povestit ce se întâmplase. - La început, nu m-a recunoscut, a zis fratele meu. Tătuca scâncea ca un copil și striga: „Iosif, unde e Iosif?”. Eu am zis: „Aici sunt”. Dar el o ținea întruna: „Unde e fiul meu Iosif? De ce nu vine?”. Mi-am pus gura la urechea lui și am zis: „Iosif e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]