437 matches
-
Respect toate părerile. Ura n-o respect. Asta deși, stabilind cu un prieten că noi nu urâm, i-am spus: poate pentru că suntem prea superficiali. După zece ani, e primul în care nu ne ducem, vara, la Brașov. Ne făcusem tabieturi: o cină la Roata norocului, bașca una cu echipa de brașoveni, un prânz la „urși”, plimbări în trei de-a lungul pârâului și traversând pe lângă o poartă a orașului, pe strada cu casa memorială Ștefan Baciu și deasupra terenurilor de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
Margăi este echivalentă pentru Andi cu momentul trezirii, cu acutizarea bruscă a atenției și creșterea interesului pentru tot ceea ce se petrece în jurul său. Traiul în comun presupunea într-un fel trecerea vieții pe pilotul automat. Ducerea unei existențe pline de tabieturi și predictibilitate, derulate sub un fel de clopot de sticlă protector, dincolo de care lumea se vedea ca un nesfârșit spectacol, prilej de haz sau de revelații amare. Edificator în acest sens este obiceiul celor doi concubini- rememorat cu oarecare nostalgie
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
Om al micilor deprinderi, inclusiv formale, dacă ne gândim la obiceiul de a consemna, la finalul fiecărei zile, reperele istorice ale datei respective, Florin Manolescu nu se lasă, totuși, dominat de acestea. El e, de fapt, un paradoxal inventator de tabieturi. Renunță la cele mai vechi pentru a cultiva altele, proaspete, apoi, pe neașteptate, revine la pasiunile dintâi. Notează vise, redactează scrisori de-o politețe astăzi stranie, dă telefoane acasă fiului, Ion, călătorește în virtutea unui destul de precar simț al orientării, face
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
urmarea fiind că Vasile Dem înota în apele inconștientului cu gesturi de cerb: temele pe care le atingea erau de delfin, dar stilul în care o făcea era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Cronicar Binefacerile televiziunii Cronicarul e tot mai convins că cine și-a făcut din televizor un tabiet e un spirit masochist care adoră să fie scuipat în față de fiecare dată cînd apasă pe butonul de pornire. Altfel nu-și poate explica audiența de care au parte niște emisiuni care, judecate din unghiul unei elementare exigențe de gust
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5175_a_6500]
-
addenda există, la finalul acestei cărți, un interviu luat de Ion Mureșan unui autor de „verșuri” (adică de poezioare funerare în care cel dispărut „are cuvântul” pentru ultima oară). Este acolo, în filigran, o întreagă „sociologie” literară surprinsă dialectal: de la tabieturile acestui „scriitor” al comunității (care compune în toiul nopții, ca romanticii) până la „bursa” rurală a producțiilor sale (aceasta rămânând constantă decenii de-a rândul, indiferentă la inflație). Încheierea e una en fanfare. Chiar dacă scrie rar și publică și mai rar
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
Rămîn numai pasajele care sunt în afara lumii politice, de pildă paragrafele despre patima grădinăritului, despre micile impulsuri de gurmand visînd la meniuri rafinate, alături de paginile despre pasiunea de desenator cu care autorul întocmește desene, gravuri, litografii sau schițe. Trimiterile la tabietul desenelor sînt atît de dese încît începi să vezi în Grass un intelectual hibrid, în care pofta cromatică o întrece pe cea lexicală. Și cum jurnalul e subțire sub unghi literar, căci nu dai peste bucăți care să te facă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
a se purta. Aici și acum, începe să se cristalizeze acea repulsie proverbială și ciudată față de privilegiații straturilor sociale superioare, care i-a produs atâtea necazuri mai apoi. Neputându-i supune, ar fi trebuit să se plieze el însuși pe tabieturile lor aristocrate, pe care le disprețuia nu o dată, socotindu-le inferioare, artificiale și respingătoare. Dar suferințele de acest fel - va recunoaște cu franchețe - nu se datorau numai colegilor,ci și propriilor scăderi: înclinația spre poză, blazarea, infatuarea și estetismul primejdios
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
ca pe niște chibrituri de care mă servesc doar o singură dată." (p. 17). O impresie de provizorat, și de superficial, în acest discurs al debarasării. Însă, la o mai bună gîndire, cît de provizorii și de superficiale ne sînt tabieturile, rutinele, înduioșătoarea identificare cu obiectele pe care, în fapt, nu le folosim, mulțumindu-ne să știm la ce folosesc? Prin urmare, curajul rupturii e ceea ce caută acest ins care, împovărat de toate cîte le trăiește, simte cu crește în el
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
s-a schimbat pattern-ul narcofiliei și portretul robot al consumatorului de narcotice și halucinogene. Nu mai era vorba de domnitorul sau de boierul (sau chiar de târgovețul) din epoca fanariotă, care „bea afion" pentru a fi „cu kyef", după tabietul turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține „în dinți țigara lungăreață". În fine, nu mai era vorba nici de studentul
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
aceea, probabil, cronologia mea va apărea celor ce o vor confrunta cu textul cărții, drept destul de infidelă. Așadar, doi tineri destul de rezervați și destul de înstăriți își petrec o vacanță fără sfârșit într-o țară dintr-o Europă încă plină de tabieturi. Fiecare dintre ei are la activ, cândva, cel puțin o decepție erotică și e pregătit să mai aibă parte de alte câteva. Repetatele, dar imprevizibilele lor întâlniri se consumă pe fondul unei mărturisiri fluviale pe care Joseph pare a o
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
de o "finalitate atît de zdrobitoare și de definitivă" încît echivala cu sfîrșitul lumii. Pentru Eva Hoffman autoarea cîtorva cărți de mare succes exilul înseamnă marginalitate, dar o marginalitate fericită, fecundă, în care sinele devine conștient de relativitatea reprezentărilor și tabieturilor sale. Viață într-o altă limbă - exilul - e prezentată ca veritabil paradis al relativității și subiectivității fragmentate care de îndată ce ar încerca să se supună unui principiu tutelar central e sabotată de marginea care a fost cîndva centru. Pentru o Eva
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
ca o bucățică de zahăr sau de chinină în apa călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru Creția, Norii, Humanitas, 2005, 198 pag.
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
vorbind, vorbind...", tic sugestiv pentru "criza" limbajului dintr-o dată neacoperitor, insuficient, cînd este exploatat, nesistematic, de tot felul de "ageamii". O fază, firește, spune Foarță, nu-i o frază, însă fazele se fac din "frazarea" întîmplărilor mai complexe, respectîndu-se anumite tabieturi. Procedeele sînt, cu puține excepții, acelea ale "momentului" și ale schiței. O fiziologie (nu numai) a provințialului adusă la zi... Aristocratică, chiar epatantă, și totuși complice-șmecherească, retorica lui Șerban Foarță combină artificiile parodiei absurde cu săgetarea cotidianului, făcută cumva cu
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe micul prinț cum să o "îmblînzească", vulpea îi atrage atenția asupra importanței riturilor, a acelor obiceiuri mărunte sau importante - revederea într-o zi sau un loc anume, mici superstiții sau tabieturi - care armonizează două ființe, aducînd la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii, dacă o înțeleg eu bine, e tulburătoare mai ales deoarece ea e adresată explicit copiilor: trăim fiecare într-o lume a noastră
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
sunteți scriitor umorist? - Numai unul? Am știut și am crezut că sunt umorist, încă din vremea când scriam versuri suprarealiste (aproximativ 1940), gen "Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gării de Nord"... - Există tot felul de tabieturi: unii scriu (scriau) stând în picioare, alții îmbrăcați festiv, alții în pijama etc. Dumneavoastră...? - Cum să n-am tabieturi? Înainte vreme porneam s-o bat pe Erika începând de pe la șase dimineața. Precizare: Erika-i mașină de scris nu amantă! Acum încep
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
suprarealiste (aproximativ 1940), gen "Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gării de Nord"... - Există tot felul de tabieturi: unii scriu (scriau) stând în picioare, alții îmbrăcați festiv, alții în pijama etc. Dumneavoastră...? - Cum să n-am tabieturi? Înainte vreme porneam s-o bat pe Erika începând de pe la șase dimineața. Precizare: Erika-i mașină de scris nu amantă! Acum încep de pe la zece dimineața. Căci mi-a zis cardiologul s-o las mai moale cu eforturile. Alt tabiet, cele patru
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
n-am tabieturi? Înainte vreme porneam s-o bat pe Erika începând de pe la șase dimineața. Precizare: Erika-i mașină de scris nu amantă! Acum încep de pe la zece dimineața. Căci mi-a zis cardiologul s-o las mai moale cu eforturile. Alt tabiet, cele patru sau cinci cafele pe zi, mari, negre și tari de să te ridice de pe scaun. Azi, interzise! Tot de cardiolog... Ce, n-are și dânsul tabieturile sale? Cum ar fi, bunăoară, pretenția de a-mi interzice cele patruzeci
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
mi-a zis cardiologul s-o las mai moale cu eforturile. Alt tabiet, cele patru sau cinci cafele pe zi, mari, negre și tari de să te ridice de pe scaun. Azi, interzise! Tot de cardiolog... Ce, n-are și dânsul tabieturile sale? Cum ar fi, bunăoară, pretenția de a-mi interzice cele patruzeci de țigări pe zi, prietenul meu cel mai bun de-o viață întreagă. Și, decât să trag în mine două cuie de coșciug cât mi-a îngăduit medicul
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
pe zi, prietenul meu cel mai bun de-o viață întreagă. Și, decât să trag în mine două cuie de coșciug cât mi-a îngăduit medicul, m-am enervat și nu mai fumez decât... amintiri. Și-am rămas la unicul tabiet pe care mi-l mai pot permite și anume, scrisul. Însă în condiții de austeritate, restructurare și reformă... - Aveți un scriitor preferat? - Nu - îi prefer pe toți! - Personajele - pozitive sau negative - sunt progeniturile scriitorului. Le iubiți fără discriminare? - Nu-mi
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
tonus amoros să dicteze discret măcar „ambreierea” unui volum ulterior. Nu se întâmplă, însă, asta în American Experience. „Libert arianismul” stilistic al lui Dósa e atât de accentuat încât poetul ajunge să se delimiteze (pe cât se poate) inclusiv de propriile tabieturi. Nu mai există, aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin, de fapt, niște simple conjecturi pe teme sociale). Este și cazul empaticului tatiana cântă-ne ceva, care se revendică mai degrabă
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
numai prin frecventarea asiduă a spectacolelor de teatru poți spera să scrii piese care să și fie jucate. Altminteri, riști să faci... literatură. Personajele pieselor lui Cornel Mihai Ungureanu, fie că sînt oameni în vîrstă țintuiți într-un azil, cu tabieturile, senilitatea și dorințele lor de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o ieșire din labirintul propriei minți - un fel de închisoare la purtător - au aceeași nostalgie: iubirea. Cu toții își
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
din aripi Zbură ca-n vis pe-un geam pictat. Ce simplu... Ce simplu ți se pare Când te trezești din somn Să știi unde te afli, Să fii în miezul lumii Și să primești cadouri Doar pentru că exiști. Aceleași tabieturi, în jur aceleași chipuri îți dau un timp iluzia C-așa va fi mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Constantin Stoicu L-am găsit pe Boby Cacoveanu în holul de la intrare și, o săptămână întreagă, vădit la curent cu plecările și sosirile mele, m-a așteptat aproape în fiecare zi. De la a doua vizită avea deja tabieturile lui: se înfunda în colțul canapelei cu o plăcere nedisimulată, păstra pardesiul la îndemână pentru cazul în care s-ar fi văzut nevoit să-mi rejoace scena demnității ultragiate, bea dintr-o înghițitură câteva cafele fără zahăr, fuma, scotea la
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
viață am fost cutremurat de sentimentul că mi-am găsit locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te cred și eu când sunt un dud plin de viermi de mătase de panait istrati s-ar întoarce în mormânt la atâta așezare lipsită
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]