2,198 matches
-
CĂRȚI NOI, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI. Aveam, firește, o experiență considerabilă legată de acest gen de comercializare și, dacă mi-ar fi fost cerul sfatul (ah, ce bine-ar fi fost dacă s-ar fi Întîmplat asta !), aș fi propus - cu tact și fără să mă dau atotcunoscător - să ne ducem și să tragem lumea de haină. Aș fi spus : „Jerry, băiete, trebuie să-ți bagi marfa chiar sub nasul lor de Îmbuibați, să-i convingi să-ți facă pe plac, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier. Deși nu avea studii de specialitate, i se permitea uneori să se ocupe de cazurile mai simple, iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-și înclină corpul plutitor într-o poziție orizontală. Mâinile îi erau încă prinse de ghidon, îndepărtându-se acum de el în timp ce motocicleta se dădea peste cap. Cablurile de măsurare îi retezară încheietura unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Probabil că nu. Tot ce trebuia să ia cu sine domnul J.L.B. Matekoni erau o valiză cu haine și calupul de săpun carbolic. Atât și nimic mai mult. CAPITOLUL DOI Sosește o clientă Va trebui să abordeze chestiunea cu mult tact. Mma Ramotswe știa că domnul J.L.B. Matekoni va fi fericit să locuiască pe Zebra Drive - era sigură de asta -, dar bărbații au mândria lor și va trebui să fie atentă la modul cum o să-i aducă la cunoștință hotărârea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
I-o spusese destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să controleze situația, că e nevoie de o mînă forte, un General care să stîrpească bandiții, care să facă ordine în Țară, care să strîngă hățurile puterii într-un pumn de fier. Aici Bîlbîie fusese magistral, ceea ce a descoperit cu tact, cu bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit baia (cântând tot timpul Kozarčanka și bătând tactul cu mâna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și‑a suflecat mânecile și s‑a pus pe treabă. Cum n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta o șansă pe care nu era prost să o piardă dar trebuia să aibă răbdare și mult tact. Nu se îndoia că, mai devreme sau mai târziu, atunci când va fi nevoită să se întoarcă la rutina de zi cu zi, Luana va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a sta, la nesfârșit, "spânzurat" pe lemnul rece, autocondamnându-se la o pedeapsă din cea mai ciudată, devenise o reprezentație total nereușită. Într-una din zile, Ștefan încercă să-l convingă să renunțe. Se cățără lângă el și abordă problema cu tactul binecunoscut dar Radu știa că, o dată plecat de la locul de sentință, nu-și va mai vedea soția și copilul. Nu dădea doi bani pe viața fără ele. Era capabil de orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care discutau cu el în contradictoriu, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și răbdare și plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din bucățele. Și acesta nu-i un lucru simplu. Necesită mult analitic, răbdare, tact și ea posedă câte ceva din toate. Marea ei problemă constă în faptul că este puțin instabilă și se lasă repede influențată, intră în derută, nu are încredere în forțele sale. Dumneavoastră, ca părinte, ar trebui să-i ocrotiți cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec cu intensitate de la o stare la alta, este necesar mult tact, multă răbdare, suferința poate lua forme grotești și de aici până la a decide să facă un pas disperat nu e decât un pas. E drept, nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei, mai mare decât el, una mare de tot dar avea un tact cu totul aparte, reflex condiționat, ce mai, îți zâmbea cu nevinovăție și avea niște buze, așa, ca cireașa! Până atunci se înverșunase împotriva soților Alexe din pricini ideatice, exterioare, dar acum era lovită direct, acum ei atacau o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine de ce, dar ideea de a scăpa de grija lui Ovidiu, de a scăpa cu orice preț, i se împlântase serios în minte, o preocupa noapte și zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fuma mult, ochii mici, umezi aproape dispăruseră între razele ridurilor, parcă era un orbete cu nările contractate. Eu vă iubesc pe amândoi deopotrivă, amândoi sunteți copiii mei și nu pot concepe o asemenea situație. Și totuși, dincolo de vorbele astea, cu tact, cu migală, ea o făcea pe Carmina să accepte unele învinuiri ce trebuiau neapărat să atârne pe talerul ei de balanță, aceste fapte nu sunt luate în seamă de nimeni, o asigura, poți să fii liniștită, sunt ca niște reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dizolvate în dramul de soluție acidă, propulsat dinăuntru către exterior, purtând ceva din miasmele calde ale interiorului. Da, acum nu mai este Ovidiu Trofin, omul impecabil, bine crescut, elegant până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia, trecută binișor de prima tinerețe, câștiga prin învăluire și prin perseverență, era arma ei secretă care nu o umilea ci, dimpotrivă, îi crea satisfacții, perseverența devenise un sistem valabil în toate cazurile. La întâlnirea precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot o pândește o primejdie. Așteptă nemișcată până când persoana din fața ușii renunță și plecă. O clipă se gândi la Sidonia. Poate Ovidiu se dusese la ea în puterea nopții și-i spusese tot, tot. Venea acum, stăpână pe ea, cu tactul ei de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uriaș, Îngerul întunecat, păzea turma de oameni sălbateci. Gândeau că dau ultima fărâmă de umanitate. Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de bile pe masa Universului iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac! Marius Molddoveanu, clasa a VI-a C Cronică Marțiană (interviu luat unui marțian) A fost odată, prin anul 2000, pe planeta Pluto, un moș și o babă. Și ei aveau o navă. Lucru foarte obișnuit pe Pluto. Este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și intensifica relațiile noastre tradiționale cu Grecia, membră a N.A.T.O. și a Uniunii Europene. La dineul oferit în onoarea Consulului general al României, cu ocazia încheierii misiunii, Ministrul Macedoniei și Traciei a ținut să îi mulțumească pentru "atenția și tactul" cu care a abordat permanent dosarul relațiilor româno-grecești. 5. In perioada de aproape 13 ani cât s-a aflat la conducerea Protocolului M.A.E., a participat la pregătirea și desfășurarea a zeci de vizite de stat, oficiale și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
afectate de menținerea, de către România, a relațiilor diplomatice cu Israelul și chiar ridicarea lor la rang de ambasadă, contrar poziției celorlalte state membre ale Tratatului de la Varșovia, care au rupt relațiile cu Israelul. Printr-o activitate de relații caracterizată prin tact și argumente judicioase, desfășurată pe lângă factori de decizie politică a țării de reședință, a reușit ca, treptat, să fie înțeleasă poziția României în problema conflictului arabo-israelian și să se înlăture orice fel de reticențe în ce privește dezvoltarea, pe diferite planuri, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]