3,451 matches
-
În sfârșit, reacția: o voce hohotind de plâns, în românește: „E tare... E foarte tare... Vreau la România... Jos Iliescu!” A fost cea mai reușită dintre premierele mele. CINEMA PATRIA. Am în jur de nouă ani. E sâmbătă seara, și taică-miu îmi face hatârul să mă ia în oraș, la un film. Mai mult, îmi dă voie să aleg: „Cei 1000 de ochi ai doctorului Mabuse” versus „Sunetul Muzicii”. Nu stau prea mult pe gânduri: „Mabuse” pare (din titlu) un
București, închis pentru renovare by https://republica.ro/bucurec-ti-inchis-pentru-renovare [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
Muzicii”. Nu stau prea mult pe gânduri: „Mabuse” pare (din titlu) un film polițist palpitant, cu cafturi și crime, pe când celălalt se anunță un fel de „adormirea Maicii Domnului”. Mabuse să-i rămână numele! Dar, surpriză, după doar câteva minute, taică-miu se răzgândește și, din motive care-mi rămân până în ziua de azi obscure, decide că vom merge la siropul muzical. Îmi manifest revolta printr-o partidă de plâns cu ingrediente isterice. Păi nu-i cinstit, mă lăsase să aleg
București, închis pentru renovare by https://republica.ro/bucurec-ti-inchis-pentru-renovare [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
e să fim sinceri cu noi înșine, e o stare care durează de secole. Nu doar comunismul e responsabil pentru starea noastră de acum. E tradiția umerilor (a)plecați și a brațelor încrucișate întru așteptare: „Ce-o da Dumnezeu, maică/ taică!” „Ce dracu ne lipsește?” Când mai am discuții în familie, cu prieteni sau colegi și vine vorba: „Ce dracu ne lipsește?”, mie invariabil îmi vine în minte faptul că nu avem experiență în a ne propune și asuma drumuri noi
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă by https://republica.ro/la-coada-inca-la-coada [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa sfințită cu busuioc... Tineri s-aruncau în copcă și înotau voinicește, să scoată crucea din apă, iute, cât ai zice pește. Toată lumea
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cardei_mariana_1451858365.html [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
o să vreau să fiu apa de care îmi ziceau mie profesorii, când mă juram că am învățat și apoi mă uitam pe pereți. Șampanie. L-am găsit astăzi pe un perete, când am urcat la clasă după ce ne-a aghezmuit taica părinte în careu. Cum am o îndelungată experiență în uitatul pe pereți, dau și eu copy-paste ( vezi poza). „Motivația este un sistem complex, o forță care ne propulsează și ne ghidează comportamentul. Am găsit câteva lucruri interesante pe care le
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! by https://republica.ro/am-fost-la-deschiderea-anului-scolar-ce-am-citit-pe-peretii-scolii-la-care-am-invatat-si-eu-dupa-ce-parintele [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf: -‘’ De mă tată, să fi avut și noi un petec de pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_f%C3%AErtat/canal [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf:-‘’ De mă tată, să fi avut și noi un petec de pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_f%C3%AErtat/canal [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
și disciplinata. Își adoră părintele care a crescut-o singur, mama ei murind când ea era mică. Ce bine ar fi fost s-o fi avut pe mama ei! Ce bine ar fi fost dacă l-ar fi ascultat pe taică-su! Dar, din păcate, acum, după nouă ani de căsătorie și cinci aventuri extraconjugale, cu care ea era la curent, Kirk s-a hotărât în sfârșit să-și ia zborul, lăsând-o cu un credit în bancă și cu o
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1485984496.html [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
urcă în căruță. Simțea o bucurie...dar nu și-o putea explica. Zâmbea fără voie, și-i....venea să cânte! Ajunseră la moară. Lume, nu prea multă. Puseră repede în moară. Ea ținea sacii, cam greu pentru una singură, dar taică-su se dăduse la vorbă cu morarul.... de...ce pute să zică... nu zicea nimic, dar mai privea din când în când în direcția lor....doar , doar, o vede-o cât se chinuie și o veni să o ajute! Se
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1496092307.html [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
cal, iar eu îl plimbam de ham și o chemam pe măicuța mea în ajutor, dar nu mă putea ajuta sărăcuța, pentru că a murit când eram mic. Tu știi că nu mi-o amintesc nici pe ea și nici pe taica? Mă uitam la el cu milă, dar cum totul se întâmplase de mult, puțin îmi păsa mie de povestea lui; eu voiam să o termine pe a mea. Bănuind că ardeam de curiozitate, își relua repede ideea: -Când nu mai
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Când sforăiturile lui nea Gică începeau să se facă auzite, micii trepăduși ieșeau din ascunzători și, în cea mai deplină liniște, coborau afară în fața blocului și stăteau până seara târziu. Când îi zăream ieșind, știam că iar a făcut panaramă taică-său de au fost nevoiți să iasă din apartament. Îi cercetam pe fiecare în parte să văd o nouă vânătaie. Uneori, când mă duceam la ei, o vedeam pe tanti Angela cu amândoi ochii vineți ori poate numai cu unul
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 by http://confluente.ro/La_pescuit_cristea_aurora_1370689186.html [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
focoasă cu forme apetisante! E buuuună, bună! Parcă ar fi desprinsă dintr-o revistă cu staruri porno! Și știe de toate! Cu ea, i-a trecut bătrânului meu impotența! Mi-ar plăcea și mie de ea... dar îl preferă pe taică-meu! Chiar că arată bine! Este înalt, brunet și bine făcut. Mama se supără pe el, că-l pârăsc vecinele din bloc. Sunt invidioase pe ea, că are un bărbat atât de frumos! Tata mă ia pe mine, biblia și
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
sperii vânatul. Eu trebuie doar să-l stârnesc, să-l aduc în cătarea puștii. Tu vezi, Mariane, și fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica și te împrumută. Doar nu s-a obosit băiatul ăsta să taie degeaba. - Bine, mă, bine. Adu mai întâi dovada și apoi să te îngrijoreze bani mei. Mă descurc eu cumva. - Lasă-l mă că se descurcă el. Nu mai
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405780026.html [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Să-și facă el ce-și dorește, tu ai născut ce a pus el acolo, nu ce a vrut să iasă. Nu vezi cât de frumoasă este? O adevărată păpușică! - Da, este frumoasă și seamănă cu mama mea, nu cu taică-su, mai spuse tânăra lehuză strângându-și fetița cu dragoste la piept, sărutând-o cu tandrețe. În timp ce Lili se aflase în sala de naștere, chinuindu-se să aducă pe lume primul său copil, soțul se lupta cu sticla cu țuică
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478091796.html [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
cum își pusese mâinile pe piept, să-mi arate cum dorește să-l găsesc, fiindcă e bătrân și bolnav, iar pe el nu-l crede nimeni, fiindcă doar pe mama o iubim. Îmi răsunau în urechi cuvintele lui: „Roagă-te, taică, la Dumnezeu, să mă găsești așa, când oi mai veni!”. Eram dărâmată de atâta tristețe.Chiar dacă aș fi vrut să dorm, nu cred că aș fi putut în acele momente. Nici să plâng nu puteam, chiar dacă simțeam nevoia. Au început
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_blandetea_ioana_stuparu_1359620534_ddrul.html [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
retrase tristă în camera sa. Radu Valdescu chemă pe fiul său cel mare, Tudor și-i zise: - Fiule, fratele meu din principatul Vâlcelelor s-a stins! În același timp, fiul cel mic, neînțelegând cei cu atâta zarvă, dădu buzna la taică-său. - Mă ierți, Măria Ta, dar nu pricep ce se întâmplă în curte... - Unchiul tău din Vâlcelelor este mort. - Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i fie țărâna ușoară. - Eu sunt moștenitorul! - triumfă cu mândrie și aroganță Principele
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pe cămilă. E vis, e realitate, nici el nu mai știe! Caci a aterizat pe aeroportul Otopeni într-o zi de toamnă din avionul de Bombai cu Shanti lângă el, de mână cu el. <Cine este ispita?> - l-a întrebat taică-său, bucuros că fiul lui cel rătăcit s-a întors acasă. <E nevasta mea!> - i-a răspuns el. A privit-o și i s-a părut că alunecă printr-o poveste din <O mie și una de nopți> <El e
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_erou_al_mineriadelor_ion_ionescu_bucovu_1386662739.html [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
permis să râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu palma. -Am rămas orfani de mamă. Când aveam vreo șapte ani, a murit și taica, a oftat trecându-și mâna peste pleoape, după care cu o voce care nu părea a lui, a continuat: Și pe urmă m-au pus argat la tac-tu-mare, ăla bătrân. -Care este ăla, tataie, că eu nu-l cunosc? am
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ședeam vis-a-vis de ea: Poate mă întrebați de ce a plecat? Pentru că ura lui față de tatăl meu, care avea o funcție și care s-a opus căsătoriei noastre, nu a încetat niciodată. Îmi spunea când avea prilejul: „trebuie să sufere și taică-tu”, după care zâmbea sărutându-mă pe obraz. Eu o luam drept o glumă și spuneam: nu mai fi rău. El îmi răspundea, râzând: din asta mă hrănesc. Bătrânul întrebă: Și nu v-ați dat seama din nimic că e
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Aminteste_ti_ca_vei_muri.html [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
pe la ea. Dacă nu se poate, nu se poate. Căprioara îmi face cu ochiul. Colegul meu scoate brișca din curte și pleacă. Luase clopoțeii de la cai și o zbughise pe drumul plin de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești tu, mă întreabă el curios, de pe Vlașca, îi răspund eu. Știu cunosc Vlașca și Teleormanul cum îmi cunosc casa, am fost cu târne, mături și butoaie, altădată, mai demult, mergeam cu
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1468254325.html [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
casă, prilej pentru câine de a se ridica în picioare și a începe să mă latre cu putere, fără însă a și veni înspre mine, avea un lătrat puternic, profund, gros, cu ecou parcă... În sfârșit, din curte a apărut taică-meu. Deși nu ne văzusem de la Anul Nou, în loc de cele cuvenite eu m-am și luat de el: - Ce e, bă, cu câinele ăsta aci? - Ia, ce să fie, na, ăsta ie câin’le nost’u! Hai, vino-n casă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
mine, ca să te cunoască Bălan șî pă tine. Într-adevăr, de îndată ce și-a văzut stă- pânul, câinele a încetat să mai latre la mine și a început să dea din coadă bucuros, uitându-se curios când la mine, când la taică-meu. M-am așezat fără probleme pe blană alături de el și cu câinele acela mare și alb ca laptele între noi. Nici nu m-am așezat bine că taică-meu a și tăbărât pe mine cu o ploaie de întrebări
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
din coadă bucuros, uitându-se curios când la mine, când la taică-meu. M-am așezat fără probleme pe blană alături de el și cu câinele acela mare și alb ca laptele între noi. Nici nu m-am așezat bine că taică-meu a și tăbărât pe mine cu o ploaie de întrebări: - Ia zî-m’ bă, ce măi faci, ai gătat șî tu facultatea aia, ai loat repartiția, unde-ai loat-o, în învățămînt or’ în vr’o fabrică, vez’ că fabri-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
e de tine, hai, zî, vorbește-odată! - Ho, bă, nu mă lua așa repede c-ame- țesc! Nu, n-am terminat, mai fac încă un an, na, ca să știi și tale! - i-am răspuns eu repezit părintelui meu. Când a auzit așa ceva, taică-meu îndată s-a tras înapoi, privindu-mă amenințător: - Bă, tu pă mine să nu mă iei cu chestii d-estea că dau cu tine de pământ cât ești tu de mare! Păi ce, ieu te-am trimis la Iaș’ să-nveț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
la iea acas’ în Câmpuri, n-am văst-o deloc az’, șî iea ie bine, n-a dat colțu’ încă... În tot acest timp, Bălan a continuat să ne privească pe rând, rotindu-și doar capul când spre mine, când spre taică-meu, interesat parcă de ceea ce vorbeam; mai mult, la un mo- ment dat îmi dădea impresia că el chiar înțele- gea ceea ce vorbeam, comportamentul și privi- rea lui transmițându-mi treptat o senzație tare ciudată, ca și când el ar fi fost
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]