237 matches
-
Mama mi-a pus vreo două sute și vreo șaptezeci de pachete, o sută de conserve. Le țin pe beton, mai bine ca-n magazin. Nu e soare. Am fost și șef de cameră, respect. Nu ceream din pachet, nu ceream tainul. Dacă îi dau un pachet de țigări mai ușor se simte el și împarte cu mine. S-a ieșit vorbe că se dă cu camătă, că să dea din pachet. Nu-mi place asta. Nu-mi plătesc eu orgoliu’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui Ceaun, mai-marele peste bucătari, și dumnealui Pârjol, mai-marele străjerilor cetății, după tainuri pentru o săptămână. Să le slobozi cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă pentru cele ale Măriei Sale. Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că se arată cu mult mai strânsă la mână decât era jupâneasa Profira, cea dinaintea ei cu vreo zece ani. Mai dând unul, mai lăsând altul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din când în când împreună, dacă nu-i cu supărare. Eu, neavând a da samă de ce fac celor de lângă mine, pot găsi vreme oricând pentru domnia ta. Iaca, s-apropie iarmarocul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-s multe și nu pentru preumblări sau comèdii mănânc eu pita Măriei Sale. Este vreme și pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Din Rai! Din care Rai? BABA SAFTA: Lasă-l părinte, săru' mâna...ce-ai cu el? Lasă-l să se oploșească și el pe-aici, pe la noi, dacă ni l-a trimis Dumnezeu... Că doar nu-ți ia nimic din tainul sfinției tale! NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimănui. BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bătrân, toți ășta de p’aici și de unde nici nu gândești au trecut pe la mine, fiecare cu ale lui. De-l pun pă Burtăncureanu să facă o sinteză informativă, adică ca la un dicționar de dosare și fișe, fiecare cu tainul lui, chiar numai și numai din alea câte am mai păstrat, știi ce petrecere iese? Dacă-l mai întărât și pe Pomponică, de la Arhive, știi ce chiolhan trântesc? Ca la revelion, cu artficii! Și cu petarde în burtă, de sughiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trăiască, Doi frați câini și doi frați cai. Dintre multele-animale, Care își slujeau stăpânii, Greu muncind pe deal, pe vale, Supărați (des) erau ...câinii ! Foarte supărți pe cai, Cum c-ar fi prea mult iubiți, Protejați și des hrăniți Cu tain, orz și mălai, Câinii-ntr-o noapte târzie, Făptuiră-o...grozăvie : Au ucis un porc din turmă, Dând vina pe cai ! Eroare! Au crezut că pân’la urmă, Caii vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și des hrăniți Cu tain, orz și mălai, Câinii-ntr-o noapte târzie, Făptuiră-o...grozăvie : Au ucis un porc din turmă, Dând vina pe cai ! Eroare! Au crezut că pân’la urmă, Caii vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector canin! La audieri, turbați, Au pledat: Nevinovați! -Pe grăsun l-au omorât Caii, lovind cu potcoave ! Falseleacuzații grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
degetul însângerat de copiii uciși de asasinii plătiți ai CIA pe treptele catedralei de la Timișoara, care sunt comuniștii, care sunt extremiștii și care sunt „oamenii de bine”, iar școlitul nostru ca orice dromader care trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete pe toată lumea. Să nu credeți că am vreo înclinație spre cei din PSD, departe de mine gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor pe „nefericitul” mare ștab pesedist Constantin Nicolescu, din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să se ducă în Rusia, Moscova promitea mult în ziua de azi. Numai că, deși la o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă vreo afacere li se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după care rămânea cu buzele umflate. Dacă se opunea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre frați. O fi duhul pădurii, așa cum ne povestea mămuța
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
coți, Socotește dacă poți, Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât stambolul, Cu ochii cât păharul, Cu cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun și dulciu. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în vederea unei viitoare căsătorii, ea a fugit cu un șofer în București de unde nu s-a mai întors decât după mai bine de o jumătate de an, când respectivul s-a săturat de ea și a abandonat-o. Rămasă fără tain și fără acoperiș deasupra capului, cu coada între picioare ca o mâță plouată, s-a întors acasă. Mă-sa a primit-o bucuroasă crezând că fetița ei s-a lecuit. A reușit chiar să o înscrie la niște cursuri de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să vezi că, poate, nu o să mai apuci. Hai, lasă prostiile, și du-te la treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care suferea. și totul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hiare”. Nesupunerea și chiar revolta lucrătorilor se manifestau spontan și adeseori individual. Unii lucrători de la fabrica lui M. Kogălniceanu își apărau drepturile, apelând nu la forța unită a tuturor celor nedreptățiți, ci aplicând o bătaie vechilului care nu le dăduse „tainul” cuvenit. Situația este cu totul firească pentru faza de formare în care se afla proletariatul din țara noastră în acea epocă. În industria Moldovei, în perioada 1848-1864, predomina mica producție, urmată de cooperația capitalistă simplă, ceea ce înseamnă că producția industrială
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că lumânarea pe flacăra ei piere, că nu ne mai temem de doamna idealizată filozofie. Un poem realizat este cel închinat ovăzului: "Un poem pentru tine/ Ovăzule/ toți cântă grâul și porumbul toți te-au uitat/ Ovăzule blând spic nordic tain al cailor." "În turn" și "Cum te cheamă" sunt poeme notabile, ele ne trimit tot la ceea ce era valoros în "Patimile după Bacovia": "Tu purtai odată un capot de origină divină/ înăuntrul lui mă așteptai, pe masă cărți cafea/ sărurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uite ce te rog... Îi port de grijă unei bătrâne, care a slujit cu credință zeci de ani la părinții mei. Aș vrea să-i găsim un loc în căsoaiele noastre de pe lângă conac și să i se facă un modest tain zilnic. Ce zici? De acord, Mateiu. La moartea bătrânei, care n-a întârziat prea mult, Marica a aflat de adevărata identitate a nefericitei. Atunci ea s-a adresat lui Mateiu cu aceste cuvinte: Bine, Mateiu, se poate să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-i așa? Bieții miliardari media cum să-i cumpere apartament la Paris amantei, de unde bani de iaht, de elicopter sau de Bentley? Iaca din prostia și din viciul generalizat și, mai ales, din ticăloșia complice a politicienilor care își iau tainul din această mizerie atunci când media le întoarce serviciile în campanie. Politicieni care sporesc, de altfel, haosul și mocirla prin propria lor prestație, de te crucești câteodată și nu mai știi care țață e mai spurcată și mai isterică, starleta agramată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]