298 matches
-
chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși 1. Replica lui Oberon nu întârzie să vină: Plămada noastră-i alta; deseori Cu-al dimineții crai pornesc în zori, Călcând sub pași covorul moale-al ierbii, Spre locurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
călărește un bivol, de la prînz la amiază, un cal și de la amiază pînă sara, un leu. După ce a cinat, la apus, soarele călătorește pe tărîmul celălalt, dar merge pe jos. După alții, drumul de noapte trece prin bolte*, subterane și tainițe aflate sub pămînt. (Gh.F.C.) După unii, soarele își face călătoria călare pe un leu. Noaptea se duce să doarmă în loc întunecos, de unde îl iau niște fiare și îl aduc la locul de unde își reia drumul dimineața. Dacă s-a odihnit
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
totuși ceea ce este. S-a putut vedea, cu prilejul ultimei revoluții, care este probabil și cea mai dramatică dintre revoluțiile noastre, plătită mai scump decât oricare alta, la capătul unui dezastru național fără precedent, că poporul acesta a găsit în tainițele sufletului său resursele unei redresări aproape miraculoase. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem acum, după euforia primelor clipe și ca un mod de a depăși retorica adaptării din mers la noile circumstanțe, e cum a fost posibil un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă un domn ginecolatru”. Așa este, s-a lăsat stăpânit de ambiția nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplise la o parte și văzând ce sta sub ea ascuns, a pus de au zidit dale mari peste ea iar sfinția sa a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat la mânăstirea Dintr-un Lemn ca să nu mai fie tainița cercetată în veci. La Hurezi stă nou și gol mormântul lui Io Constantin Voievod, căci acolo dorise măria sa să-și doarmă somnul de veci. Din dunga cea mare a voievozilor, neamurile măriei sale, privesc melancolic toți cei care și-au însemnat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta în zadar o cauți pe afară, în lumea simțurilor. Numai inima poate s-o găsească, fie în vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus de vederea ochilor și de auzul urechilor..." Îndoielile îi roaseră creierii toată noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se simțea iar vinovat față de Marta și adormi plănuind cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dreptate. Sunt sigur că ai studiat-o din scoarță în scoarță, dar, meticulos cum te știu, vrei să aprofunezi cele citite. Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. M-ai ghicit, dragule. Dacă oi reuși să-i pătrund toate tainițele, apoi altă făină s-a măcina la moara noastră. Și vrei să te cred că te vei mulțumi numai cu studierea acestei cărți? Nuuu! N-am spus asta, fiindcă cele zece volume cu „Documente privitoare la istoria orașului Iași” - începând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dădea de ea, o iubea din ce În ce mai profund; nu peste multă vreme, a aflat că prințesa trăia În Argentina, unde conducea, fără să abdice de la propria-i morgue aristocratică, un stabiliment solid În Avellaneda. Doar În ultima clipă scosese diamantul din tainița unde acesta zăcea; acum, că știa unde se afla prințesa, ar fi preferat să moară decât să-l piardă. Desigur, lunga istorie relatată de buzele bărbatului care, după propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-a surprins ațâțând focul cu jurnale vechi și talaș. Dar stai să vezi ce făcea fiecare În timpul nenorocirii. Dama l-a urmărit pe Tai An ca o umbră; și a pândit clipa când el dădea să scoată juvaerul din tainiță. Dar Tai An nu murea de grija asta. Lui i se năzărise să te salveze. Ajutorul lui poate fi interpretat În două chipuri. Cel mai simplu e să cred că tu ești hoțul și că el te-a salvat pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închisoarea cuvintelor Elenă Marin Alexe Port în mine o tainița a cuvintelor pe care le-am uitat de mult. Cineva a luat cheia și a plecat fără să-și mai întoarcă față, iar cuvintele au rămas zăvorâte în întuneric, teama le-a încleștat buzele pecetluindu-le în timp. Am tot
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
și, la întoarcere, mulți constată că sunt mai săraci decât atunci când au plecat spre alte zări. Au pierdut între timp familie, prieteni și copii, ba chiar și bruma de respect de sine cu care au plecat. În bagajele ascunse prin tainițele inimii se nasc adevărate drame, pe care doar ei le vor ști vreodată. Poate nu vor povesti nimănui cum le-a fost terfelită demnitatea de om, ce umilințe au îndurat și câte deziluzii poartă în gențile de voiaj. Poate că
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de pe perete un ditamai bufetul În stil spaniol. Apucînd cu amîndouă mîinile panourile de stejar sculptat, smulse corpul de rafturi din lemn lustruit și-l răsturnă pe podea. Întinzîndu-se pe jos În spațiul Îngust din spatele bufetului, Crawford scoase dintr-o tainiță un jurnal de școlăriță legat În mătase roz. Așezîndu-se pe bufet, strînse la piept jurnalul, schițînd un zîmbet de regret dulce-amar, ca de adolescent Îndrăgostit. L-am privit cum desfăcea funda cu care era legat jurnalul și Începea să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se mai terminaseră de sistematizat, nici în atâtea cincinale, încercam, în anul acela, să-mi găsesc desfătarea prin sălbăticia Carpaților, subscriind profesional la detectarea unor uriașe zăcăminte de sulf, ce se presupunea, în documentele de partid, că ar exista în tainițele montane de sub secularele păduri de brazi. Probabil, fiindcă nu toți constructorii vieții noi se extaziară, asemenea mie, să afle, să descopere, să valorifice și să păzească tezaurul de sulf de smintita lăcomie a oamenilor și de uneltirile lor, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și încrederea în viața și destinul lor! Iubiți-i, pentru că merită! Privind înapoi Trecutul, oglindă încețoșată a vieții trăite, depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un moment dat. Trecutul, vălul țesut din anii și vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
bisericii banii ce i se cuvin din vânzarea proprietăților sale din Polonia. Intrarea în incinta mănăstirii se făcea prin bolta turnului de clopotniță aflat la sud și care există și azi, construit din piatră, cu două niveluri boltite și cu tainițe, așa cum se va arăta mai jos. Cu ocazia vizitei făcute la Iași în anul 1653, vestitul călător Paul de Alep a lăsat o descriere completă a acestui locaș bisericesc. În plan, biserica are formă de navă. Inițial a avut acoperișul
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
construită lângă el, prezintă interes. De asemenea, și pivnițele adânci, de sub casele destinate slujitorilor bisericii. Toate acestea aveau destinația de ascunzători pentru averi în timpurile de invazie ale hoardelor ce se năpusteau asupra Țării Moldovei. Turnul are două încăperi secrete (tainițe), iar sub clădirea alăturată are un canal cu ascunzători. În anul 1958 biserica a fost supusă unor reparații, însă intemperiile o aduseseră în situația de a se reconstrui. Trecerea la execuția lucrărilor de reconstruire a durat. Cu ocazia săpăturilor făcute
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
calote simple, cu punctele de sprijin pe zidurile laterale. La nivelul ferestrelor există niște arcade, deasupra cărora se află un șir de ocnițe, iar sub strea șină se află niște console. Turnul de clopotniță este așezat deasupra pronaosului, având construite tainițe pentru vremuri de restriște. Se știe că a fost reparată și pe alocuri zidită din nou, în vara anului 1912, cu cheltuiala și osteneala îndeosebi a enoriașului Vasile Rusovici. Acestei biserici i se mai spunea cândva "Biserica sfântul Ioan din
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
și pronaosul au bolte semisferice și baza simpu profilată. Arcada care desparte pronaosul de naos este foarte lată, presupunându-se că despărțirea dintre pronaos și naos ar fi putut fi dintr-un perete de zid. În turn există o încăpere (tainiță) care permite accesul deasupra boltelor. Tainița aceasta putea servi de ascunzătoare pentru păstrarea odoarelor de valoare ale bisericii în caz de pericol, dar și ca refugiu. Inițial, pridvorul era deschis și avea patru coloane. Prin secolul al XVIII-lea probabil
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
baza simpu profilată. Arcada care desparte pronaosul de naos este foarte lată, presupunându-se că despărțirea dintre pronaos și naos ar fi putut fi dintr-un perete de zid. În turn există o încăpere (tainiță) care permite accesul deasupra boltelor. Tainița aceasta putea servi de ascunzătoare pentru păstrarea odoarelor de valoare ale bisericii în caz de pericol, dar și ca refugiu. Inițial, pridvorul era deschis și avea patru coloane. Prin secolul al XVIII-lea probabil forma pridvorului a fost modificată, două
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor, reflectoare puse pe colțuri umbrite ale istoriei, ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei de filmat, "uitate" deschise în apartamentele cuplului domnesc. Fie din tainițe, fie chiar din Sala tronului, actul de a edifica, semnat de Voievod, impune, în ordinea acestui "firesc" uman clamat de viziunea cameramanului-autor, abuzul, sacrificarea celuilalt, trădarea, mânia, crima, adulterul, încălcarea legii − toate posibilele fapte fără-de-lege; ceea ce atrage după sine blestemul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
infinitatea paradigmei eminesciene mereu descifrată dar niciodată epuizată, mereu explicată dar niciodată lămurită pe deplin, de unde necesitatea unei permanente scormoniri prin același zăcământ. Theodor Codreanu nu este un nume nou în ansamblul exegezelor eminesciene. A dat dovezi peremptorii în deslușirea tainițelor eminesciene. Lucrarea sa din 1985, Eminescu Dialectica stilului, a devenit din capul locului un reper hermeneutic pentru orice cercetător al fenomenologiei eminesciene. Deși a fost scrisă înainte de decembrie 1989, noua exegeză [Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galați, 1992] a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lui Theodor Codreanu, urmărind modul în care provincia a fost mereu un punct de negociere, de schimb, efectuat peste voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]