212 matches
-
este recomandată, deoarece prezintă complicații frecvente, printre care dificultăți în vorbire, disfagie și tulburări cognitive. Aceste tehnici lezionale au fost înlocuite de stimularea cerebrală profundă - ce constă în implantarea unor electrozi în anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectați la un stimulator, implantat în regiunea subclaviculară, prin intermediul unor fire de legatură. Dispozitivul stimulează regiunile precise de la nivelul creierului și poate fi adaptat în funcție de evoluția bolii, pentru a controla simptomele și a elimina efectele adverse. Pacientul poate
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
și a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern. Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii în funcție de modificările simptomelor, pe parcursul evoluției bolii. Stimularea talamică - constă în implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamică reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienți dar nu și alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia și fluctuațiile motorii. Candidații pentru stimularea talamică sunt pacienții cu tremor rezistent la medicație și cu rigiditate și bradikinezie
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
endogene). Majoritatea căilor ascendente implicate în nocicepție sunt localizate în cadranul ventrolateral controlateral al măduvei (tracturile spinoreticular și spinotalamic). Mai multe situri supra-pinale sunt activate după stimularea nociceptivă: formațiunea reticulată a trunchiului cerebral (inclusiv subnucleus reticularis dorsalis), regiunea ponto-mezencefalică și talamusul. Amigdala și zone hipotalamice sunt implicate în reacțiile emoționale și adaptările neuroendocrine la evenimentele noxice. Și cortexul (cingular, insular și somato-senzitiv) primește informații nociceptive. Semnalele nociceptive sunt modulate la toate nivelele de transmisie, cea mai studiată fiind modularea la nivel
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
și cu un șir de alți colaboratori contribuții importante în domeniul organizării morfologice și fiziopatologiei formațiilor extrapiramidale, în problema sensibilității proprioceptive, în domeniul patologiei cerebelului și, în special, în vastul câmp de studiu anatomic și clinic al mezencefalului, hipotalamusului și talamusului. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de "Morfopatologie a Sistemului Nervos" (1957) și atlasului privind "Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale", apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
, sau acidul gamma-aminobutiric, este considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali. Cele mai mari concentrații de au fost găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră, nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală, nucleul caudat, talamusul medial. Acidul gamma-aminobutiric este un produs de decarboxilare a acidului glutamic, strâns legat de metabolismul oxidativ al hidrocarbonaților la nivelul sistemului nervos central. Sinteza este asigurată de către enzima glutamat decarboxilaza. GABA nu poate traversa bariera hematoencefalică (în afara anumitor zone ale
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din fibre talamocorticale somestezice ascendente care formează radiația senzorială și sunt formate din fibre ce provin din nucleele ventrale ale talamusului (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul parietal și se termină în nucleele talamice ventrale și alte nuclee a talamusului, inclusiv pulvinar. În radiația talamică superioară se află fibre a fasciculului subtalamic care trec transversal prin brațul posterior al capsulei interne (intersectând fibrele verticale) și conectează nucleul subtalamic cu globul palid.
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
ascendente a radiații acustice (fibrele geniculotemporale) care provine din corpul geniculat medial și se termină în girusul temporal transvers Heschl (ariile auditive 41 și 42) și girusul temporal superior. În radiația inferioară talamica sunt prezente și câteva fibre care conectează talamusul cu cortexul temporal (fibre talamotemporale) și al insulei. Fibrele temporotalamice sunt fibre descendente în această radiație. În acestă radiație sunt prezente și fibre temporopulvinariene. Radiațiile acustice (fibrele geniculotemporale), fibrele amigdalotalamice, amigdalohipotalamice și amigdaloseptale intra în constituția ansei pedunculare.
Radiația talamică inferioară () [Corola-website/Science/326765_a_328094]
-
distrugerea celulelor nervoase modifică de multe ori culoarea și aspectul materiei cenușii din coloana vertebrală, făcând-o să apară roșiatică și umflată. Alte modificări distructive asociate cu boala paralitică apar în regiunea prozencefalonului (creierul anterior) , în special în hipotalamus și talamus. Mecanismele moleculare prin care poliovirusul provoacă boala paralitică nu sunt încă pe deplin înțelese. Poliomielita spinală este cea mai comună formă de poliomielită paralitică, care se datorează invaziei virale ale neuronilor motorii ale celulelor cornului anterior sau ale materiei cenușii
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
audio antrenează rapid raspunsurile motorii în stări de sincronizare stabil-constante, sub și peste pragurile conștiente de percepție. Regiunile activate includ zonele senzorimotoare primare și cingulare, zone bilaterale premotor operculare, bilaterale SII, cortexul ventral prefrontal și subcorticale, insula anterior, putamen și talamus. În cadrul cerebelului, regiunile vermale și emisferele anterioare ipsilaterale devin în mod semnificativ activate la mișcarea. Urmărind modulațiile temporale suplimentar activate predomină prefrontalul drept, cingularul anterior și regiunile intraparietale precum și emisferele cerebrale posterioare. Un studiu de subiecți afazici, care au avut
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
a emoțiilor. Totuși, alți oameni de știință neagă validitatea conceptului de sistem limbic unificat. În ciuda acestor dezbateri, hipocampul este conectat anatomic la părți ale creierului care sunt implicate în comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
prin transducție. Mai multe tipuri de fibre nervoase asigură transmiterea semnalului electric de la celula transductoare la cornul posterior al măduvei spinării, de acolo la trunchiul cerebral, și în cele din urmă de la trunchiul cerebral la diverse părți ale creierului, precum talamusul și sistemul limbic. În interiorul creierului, semnalele de durere sunt procesate și contextualizate în procesul de percepțiea durerii. Prin intermediul modulației, creierul poate modifica transmiterea unor impulsuri nervoase ulterioare prin amplificarea sau reducerea eliberării neurotransmițătorilor. Este posibil ca unele părți ale sistemului
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]