8,025 matches
-
premeditat exista la Urmuz. Tot ca la Urmuz, reîntâlnim nepotrivirea dintre om și numele său: un englez se numește Savu, "nume neîngăduit națiunii sale blonde" (Eu și miracolul). Deschiderile culturale, spre știință, sau combinația domeniilor, apar și aici. Omul cu talpă poartă subtitlul Studiu astro-social. Nu doar Urmuz e amintit, dar și G. Ciprian: patru scamatori "locuiau într-un brad automat" (Diverse chestiuni). Uranus reia confuzia dintre Ciprian și Urmuz, care a dus la acuza de plagiat chiar de către Arghezi: Către
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
lacomă, ca de hultan, ca de lup hămesit. Cât de dragi îi erau și cât de amarnic se luptase pentru ele, mai întâi cu moștenitorii ăilalți, din partea "cucoanei", adică din partea mă-si cea cu sânge albastru, și cu ăștilalți, cioflingarii, talpa țării - "talpa iadului", cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de hultan, ca de lup hămesit. Cât de dragi îi erau și cât de amarnic se luptase pentru ele, mai întâi cu moștenitorii ăilalți, din partea "cucoanei", adică din partea mă-si cea cu sânge albastru, și cu ăștilalți, cioflingarii, talpa țării - "talpa iadului", cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
și vederea mi se-astupă nu e pic de întuneric stau în Dumnezeul sferic aici nu-i nici dor nici frunce toate vorbele sunt prunce dragostea de-o zi infer-o aici numerele-s zero vorba nu-mi mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor de lumânări tot în totul este bine: niște carne cu suspine mă dau Doamne la străbuni s-adun viermele din pruni că decând sunt părăsiți stau cu mugurii plesniți supți de
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
s-a putut opri, deși n-a fost grăbit. Acum, când locuiește de mai multă vreme în ceea ce consideră a fi ultima lui Casă, locatarul simte că s-a oprit. Că a ajuns. Atât de departe încât pipăie, parcă, sub talpă, pragul lui acolo, de unde nu s-ar mai putea întoarce. Ce i-a mai rămas, de vreme ce mai departe nu mai este? I-au rămas Casele prin care a trecut, prin care a locuit, case dispărute, dar construite dintr-o materie
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
o lăsa nu era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă și aspră de a se deplasa printre oameni în modul chinuitor al posturii bipede. Tălpile și le repezea înainte cu același gest zvîcnit și silnic, iscat parcă dintr-o laxitate inexplicabilă a unor glezne prea astenice ca să poată înfrînge presiunea aerului. Și mergînd așa alături de mine, preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
tot developezi o serie de imagini doldora de atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te acoperă până la ultimul cetimetru noaptea declanșează blițul negru fiecare nuanță se retrage dincoace dincoace de pleoape te întorci tu tălpile brațele spatele palmele strânse apoi relaxate lucrurile banale care te bucură Regăsim lucruri pe care credeam că le-am uitat. Anumite gesturi simple ne aduc față în față cu propriile noastre cuvinte, cu discursul care ne-a însoțit de-a
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
și privește țintă pisica vecinului convins că viața lui doar ei îi aparține 9. Zi friguroasă pînă unde pot afla ce-i viața mea? pînă unde ne recunoaștem gesturile cum o portocală coaja crestată de alizee? e vreo conștiință în talpa pantofului ori aceasta-naintează singură pe drumul spre cabana dintre nori? chiar limbile ceasului au ceva de mercenari bine instruiți golul dintre crengile copacilor se lamentează în van : nimic nu dislocuiește nimic totul e o furtună cu pietre pe-o
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie de cuie în palme, cu o mie de cuie în tălpi călătorind spre o singură dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
au rugat să semnez o hârtie albă ca zăpada mi-au dat niște euro în plic mi-au strâns mâna la despărțire m-au lăsat să privesc încă o clipă șirul de giruete rotindu-se fără cruțare pe Bismark-platz. Două tălpi trandafirii Copilă transpirată copilă cleioasă au să te mănânce oamenii ascunși prin unghere. Mai întâi se vor uita la tine de sus în jos apoi de jos în sus vor trage adânc aer în piept și vor mușca din abdomenul
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
de jos în sus vor trage adânc aer în piept și vor mușca din abdomenul tău bronzat. Va trebui să stai de vorbă cu ei pe îndelete în timp ce gurile lor vor rupe bucăți din tine. După ospăț vor rămâne două tălpi trandafirii pe masă. Aruncă-le în marea pură oh tu copilă crelioasă copilă mânjită cu sânge pe obraz, aruncă-le și spală-te în baia comunală. Dragă eternitate Azi în oraș s-a deschis un hotel patronul lui a vorbit
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
caselor abandonate ( dar și al caselor în construcție, anunțînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), și după ce au ieșit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei - Un 86 a înghițit-o, și el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în stație (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simțit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
eu sînt închisă aici dacă tai doar puțin răul dispare dar numai pentru a se întoarce apoi numai noaptea dar totuși în fiecare noapte nu sînt eu singură și ce dacă nu sînt singura celelalte dansează între fotografii și neoane tălpile lor sînt cînd reci cînd fierbinți pe pieptul meu sedat și puternic dacă aș tăia mai mult ar dispărea cu totul dacă aș tăia mai mult aș rămîne întotdeauna tînără ca o fotografie între neoane nu sînt eu singură și
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
dragoste, deschidere și voie-bună. Și ritm. Și armonie. ... Ori fi-vom oare cunoscuți sub numele de ,generația marelui cutremur"? Îmi vine greu să spun, dar până la sinistra dată de 4 martie 1977 noi am avut deplină încredere în pământul de sub tălpi. De totul ne puteam îndoi până atunci, numai de el nu. La liceu, la orele de geografie se vorbea despre orice altceva - situarea, granițele, clima, munții și apele, resursele, frumusețile și bogățiile patriei noastre -, numai despre asta nu. De aceea
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Nu gemut din toate puterile cîte mi-au mai rămas e discriminarea persoanelor în etate, ce merge pînă la instigare la crimă. în special babele sînt portretizate ca oribile, rele, puturoase, cînd nu de-a dreptul zgripțuroaice, codoașe, hîrce-scroafe sau Talpa Iadului. Culmea e atinsă în Soacra cu trei nurori, unde un caz deosebit de grav de omor cu premeditare, o crimă sadică numai bună pentru ,Știrile de la ora 17" e prezentată de cel mai mare povestitor român ca o comedie, iar
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
și eu câteva pe strada mea. bețivii au lăsat paharele pline pe strada veche și s-au așezat la mesele de pe strada mea nu mai găsești un loc nu mai este pic de intimitate nu mai simți o frunză sub talpă o adiere ceva se consumă imediat totul pe strada mea m-a adus la exasperare situația asta dar n-am ca face am să construiesc altă stradă mihai popescu
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
de atâta visare./ Mai bine hai să ne-ascundem între anotimpuri,/să plămădim consecințe./ Cele mai multe drumuri nu mai duc nicăieri./ Te rog, înainte de a lua urmele norilor,/du-mă la fântâna cu ciutură/de la marginea timpului./ Nu vezi că am tălpile pline de cer?//. Putem vorbi de o poezie a maturității plină de viață, de freamăt dar și de forțe dezlănțuite, de un lirism tonic, captivant. Când grâul se coace/mă îndrăgostesc/de păsări, de flori, de ape,/de oameni, de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
om de o noblețe sufletească rar întâlnită: „ Nu multe persoane au reușit, pe vremea aceea, să treacă, prin efort propriu, dintr-o categorie socială în alta, cu mai multe beneficii pentru viața sa și a familiei. Fiu de țăran de la talpa țării, cu mult pământ, cu o măreție a staturii care amintea de haiducul de prin părțile noastre, Toma Alimoș, și cu un loc de frunte în colectivitatea sătească, tata ... ar fi putut să meargă pe linia trasată din strămoși, să
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
sau orce aș fi ales vine un timp când te scufunzi ... XII. ATÂTA DOAR O ELEGIE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie ... Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla lipită de fiecare năzuirepeste care ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. Tot mai departe rătăcești, tot mai aprope tăcerea cade... Un gând nerostit se sparge, eres în unda de cleștar. Voit a fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte clipe nebune foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Citește mai mult Tot mai departe rătăcești,tot mai aprope tăcerea cade...Un gând nerostit se sparge,eres în unda de cleștar.Voit a fost că tu să fiio ultimă dezlegarecând spinii germineazăpe tălpile căutărilor.Pygmalion, imi zămislesc iubireadin mine și din tine,înainte ca soarele eternitățiisă-mi scuture cuvintele împrăștiateîntr-un ochi de timp.Câte clipe nebune foșnescla frângere de drumcând trupulîși seamănă risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și a mai rămas Ca să-mi duc povară pînă acas'. Și de-o fi să nu mai fiu apoi, Să-mi spăl ochii,să mă fac frumoasă... Și să mor la mine în mușuroi. ...................................... Și a trecut un om cu talpă grea Și a strivito-n drumul către casă, A plecat furnică mea Către altă lume,mai frumoasă. Mi-a rămas o riglă și un compas Să pot calcula cum se cuvine Timpul care a fost și a mai rămas, Între
TIMPUL CE A RAMAS de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380683_a_382012]