308 matches
-
Zi, și putea așadar să îl revendice pe marele înțelept ca fiind strămoșul lor imperial. Împăratul Hsüan-Tzang (712-756) a declarat lucrările lui Lao și Zhuang opere clasice oficiale, la același nivel cu operele lui Confucius, iar această onoare a dat taoismului în general un impuls extraordinar în China. Această imagine pozitivă a fost totuși oarecum pătată în 820 atunci când împăratul Hsien Tzung a murit după ce ingerase un „elixir extern” sub forma unei pilule preparate pentru el din minerale toxice și metale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de 200 de ani înainte de a apărea prima școală medicală din Europa în Italia, la Salerno. Trecuseră mai bine de 1 000 de ani de când Lao Zi a dispărut în munți călare pe bivolul său și în secolele următoare adepții taoismului și pustnicii au cercetat munții și pădurile Chinei, culegând și făcând experimente cu diferite plante, animale și minerale, în dorința lor de a elabora un elixir al nemuririi. În timp ce făceau acest lucru, ei au compilat o farmacopee enormă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în dorința lor de a elabora un elixir al nemuririi. În timp ce făceau acest lucru, ei au compilat o farmacopee enormă, în care erau înregistrate detaliat proprietățile chimice și terapeutice ale tuturor acestor elemente. Este important să conștientizăm faptul că adepții taoismului erau, de fapt, oamenii de știință ai Chinei antice: aceștia își realizau experimentele în mod obiectiv și în absolută conformitate cu metodele științifice folosite în ziua de azi. Ei își înregistrau toate constatările, iar descoperirile lor au dus la progrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
internă conștientă a energiei vitale extrase din aer. Aceste metode de respirație formează în continuare elementele tehnice centrale ale meditației budiste și taoiste, ca și ale artelor marțiale chineze, și vor fi discutate detaliat în capitolul despre respirație (capitolul 3). Taoismul s-a bucurat de cea mai mare influență în China în timpul dinastiei Tang, dar spre finalul dinastiei Song care a urmat (916-1279) își pierdea deja din intensitate ca forță națională unificată. În timpul dinastiei Tang, învățăturile superioare ale taoismului au influențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
capitolul 3). Taoismul s-a bucurat de cea mai mare influență în China în timpul dinastiei Tang, dar spre finalul dinastiei Song care a urmat (916-1279) își pierdea deja din intensitate ca forță națională unificată. În timpul dinastiei Tang, învățăturile superioare ale taoismului au influențat puternic și au fost treptat absorbite de budismul chan, precursor al budismului zen, iar această influență a conferit o mare popularitate budismului chinez, atât printre oamenii de rând, cât și printre intelectuali. În timpul dinastiei Song, înțeleptul confucianist Zhu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atât printre oamenii de rând, cât și printre intelectuali. În timpul dinastiei Song, înțeleptul confucianist Zhu Xi, într-un efort concentrat de a reînvia și a reînnoi filozofia confucianistă ca etos național, a împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de a reînvia și a reînnoi filozofia confucianistă ca etos național, a împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atât timp cât o persoană era dispusă să se lipsească de confortul și comoditățile civilizației urbane, viața într-o sihăstrie taoistă era foarte relaxată. Mulți dintre sihaștri au ajuns cu mult peste vârsta de 100 de ani. În timpul dinastiei Ming (1368-1644), influența taoismului la curte a continuat să scadă, deși Biserica Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere printre oameni. Manciurienii, care au înlocuit dinastia Ming, erau și mai puritani decât confucianiștii chinezi și au adoptat o atitudine fermă împotriva cultelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
scadă, deși Biserica Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere printre oameni. Manciurienii, care au înlocuit dinastia Ming, erau și mai puritani decât confucianiștii chinezi și au adoptat o atitudine fermă împotriva cultelor sexuale ce se dezvoltau din taoism. Ca rezultat, taoismul veritabil a fost dat la o parte și mai mult și nu au mai apărut mari adepți în timpul dinastiei Qing a manciurienilor (1644-1911), care a consolidat cu strictețe un tip extrem de conservator de clasicism confucianist, până în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere printre oameni. Manciurienii, care au înlocuit dinastia Ming, erau și mai puritani decât confucianiștii chinezi și au adoptat o atitudine fermă împotriva cultelor sexuale ce se dezvoltau din taoism. Ca rezultat, taoismul veritabil a fost dat la o parte și mai mult și nu au mai apărut mari adepți în timpul dinastiei Qing a manciurienilor (1644-1911), care a consolidat cu strictețe un tip extrem de conservator de clasicism confucianist, până în momentul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vă va găsi pe dumneavoastră. În orice caz, un profesor este necesar numai pentru învățăturile superioare, mai ales cele care se referă la dezvoltarea spirituală. Elementele de bază pot fi învățate din această carte. Unul dintre beneficiile fundamentale ale studierii taoismului, în afară de obținerea sănătății și longevității, este faptul că explică unele mistere „de nepătruns” ale caracterului și culturii chineze. Tao se desfășoară asemenea unui fir de aur de-a lungul țesăturii culturii chineze. Principiile fundamentale ale bucătăriei chineze, de exemplu, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
negativă. Fizica newtoniană, marca gândirii științifice occidentale până acum doar câteva zeci de ani, percepe universul ca fiind o mulțime de obiecte statice fără legătură între ele, fiecare dintre acestea având valoare și comportându-se după legi absolute. În schimb, taoismul vede universul ca fiind un ocean viu de forțe curgătoare care se află într-un flux permanent, asemenea valurilor mării, toate lucrurile având legătură între ele, fiind interactive și depinzând de calitățile opuse lor pentru a exista. Complementele yin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
că „se potrivesc” atât de bine în peisaj. Cele Cinci Activități Elementare Teoria celor Cinci Activități Elementare (wu-hsing) explică în continuare asocierile cosmologice dintre om și univers. Spre deosebire de cele cinci elemente din filozofia occidentală tradițională, cele Cinci Activități Elementare ale taoismului se referă la forțe active, și nu la elemente inerte, deși folosesc simboluri similare. Tratatul clasic al Împăratului Galben afirmă: „Cele Cinci Activități Elementare ale Lemnului, Focului, Pământului, Metalului și Apei cuprind toate fenomenele din natură. Acestea sunt niște simboluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
într-un mod convenabil. Medicii chinezi folosesc o combinație de yin-yang și cele Cinci Activități Elementare pentru a pune un diagnostic și a schița evoluția bolii și a slăbiciunii, dar și pentru a prescrie remedii adecvate. Un principiu fundamental al taoismului afirmă că principiile primordiale care guvernează universul în mare sunt aceleași care se aplică și în cazul fiecărei părți a acestuia, după aceleași modele. Aceasta este și concluzia fizicii cuantice moderne care privește întregul univers ca fiind un macrocosmos gigantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
forțe și să distingă sub numele de „energie yang” electricitatea atmosferică pozitivă de sarcina negativă a pământului, numită „energie yin”? Secretul este, desigur, faptul că au pornit de la premisa taoistă fundamentală că trupul uman reprezintă un microcosmos al universului. Adepții taoismului au dobândit o înțelegere profundă a forțelor cosmice universale, observând și simțind efectele din interiorul propriilor organe și rețele energetice. În timp ce știința occidentală a trebuit să aștepte elaborarea unei aparaturi suficient de sensibile pentru a observa, a măsura și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să asimileze filozofia orientală la fel de repede cum asimilează lumea orientală tehnologia occidentală, acest lucru ar face minuni pentru multe dintre indispozițiile moderne ale stilurilor de viață urbane contemporane din societățile occidentale modernizate. Deși termenii din știința modernă și cei din taoismul tradițional sunt diferiți, concluziile sunt absolut aceleași și, din moment ce, după cum a spus Lao Zi, „numele care poate fi numit nu este un Nume adevărat”, nu e nevoie să ne preocupăm în legătură cu numele și trebuie să ne concentrăm în schimb asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Cele Trei Comori sunt considerate a fi daruri prețioase oferite de tao, moștenirea naturală a vieții oferită tuturor ființelor la naștere, iar forța și echilibrul lor relativ determină sănătatea și longevitatea umane. Având în vedere rolul lor principal atât în taoismul filozofic, cât și în cel practic, ne putem referi la cele Trei Comori ca fiind „Treimea Taoistă”. Împreună cu aspectele yin și yang și cu cele Cinci Activități Elementare, acestea alcătuiesc baza teoretică a diagnosticării și terapiei medicale chineze, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sunt adevărate, astăzi putem interpreta aceste lucruri cu mai multă exactitate, deoarece acum înțelegem că aceste schimburi depind de un potențial electric, astfel încât esența acestui fenomen este deplasată de la atom la electron. Acestea sunt, desigur, exact lucrurile pe care adepții taoismului le spun de 3 000 de ani - faptul că viața depinde, în cele din urmă, de qi (energia bionică) și că toate funcțiile vitale depind de qi-ul din organele vitale, din încheieturi, nervi, sânge și din toate țesuturile corpului. Modalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
hun, sufletul uman, asociat cu yang și Cerul; bo, sufletul animal, asociat cu yin și Pământul; yi, gândirea și conștiința; jir, intenția și puterea voinței. Spre deosebire de dualismul occidental, care sanctifică spiritul ca fiind o entitate independentă, superioară și transcendentă corpului, taoismul consideră spiritul a fi floarea trinității taoiste, în timp ce esența (corpul) reprezintă rădăcinile, iar energia (qi) reprezintă tulpina care le unește pe celelalte două. Doar rădăcinile bine hrănite, înfipte într-un sol fertil pot genera tulpini puternice și flori frumoase. Rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și negative ale Cerului și Pământului (yin și yang) și energia bioelectrică a omului. Destulă teorie. Restul cărții este dedicat practicii. Diferitele programe, regimuri și exerciții prezentate în capitolele următoare sunt folosite cu succes de mii de ani de către adepții taoismului pentru menținerea sănătății și vitalității, prevenirea bolilor și a slăbiciunilor și pentru prelungirea vieții. În ultimul capitol se face o scurtă trecere în revistă a scopurilor spirituale superioare ale taoismului, dar în rest ne vom concentra, în primul rând, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sunt folosite cu succes de mii de ani de către adepții taoismului pentru menținerea sănătății și vitalității, prevenirea bolilor și a slăbiciunilor și pentru prelungirea vieții. În ultimul capitol se face o scurtă trecere în revistă a scopurilor spirituale superioare ale taoismului, dar în rest ne vom concentra, în primul rând, asupra disciplinelor practice pământești folosite pentru obținerea sănătății și longevității în această viață, aici și acum. Ce faceți cu anii pe care îi mai aveți de trăit este o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
taoist; a domnit peste o confederație de triburi chineze în jurul anului 2700 î.e.n.; a practicat tao cu yin și yang și fitoterapia și se spune ca a atins nemurirea spirituală la vârsta de 111 ani. Peng Tze: adept legendar al taoismului cunoscut sub numele de „Matusalem chinez”, se spune despre el că a ajuns să trăiască mai mult de 800 de ani; fiind contemporan al Împăratului Galben, apare în mod frecvent în textele taoiste despre longevitate. Chi Po: sfătuitorul-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
doi apar în Tratatul clasic al Fetei Simple. Hsüan Nü (Fata Misterioasă): sfătuitorul secund al Împăratului Galben în chestiuni sexuale. Tsai Nü (Fata Curcubeu): al treilea sfătuitor al Împăratului Galben în chestiuni sexuale. Yang Chu: fondator al Școlii hedoniste de taoism, a trăit în secolele al IV-lea - al V-lea î.e.n. și a susținut satisfacerea totală a simțurilor ca fiind calea spre tao. Lao Zi: „Bătrânul maestru”, cunoscut și sub numele de Lidan, Lee-Er și Lao Tan, a fost custode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ca fiind calea spre tao. Lao Zi: „Bătrânul maestru”, cunoscut și sub numele de Lidan, Lee-Er și Lao Tan, a fost custode al arhivelor imperiale în secolele al IV-lea - al V-lea î.e.n.; considerat a fi sfântul ocrotitor al taoismului, acesta a scris fascinantul text de 5 000 de caractere Tao teh ching, înainte de a pleca în munți călare pe un bivol, după care nu a mai fost văzut niciodată. Zhuang Zi: moștenitorul spiritual al lui Lao Zi și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]