KorAP: Find »[drukola/base=taoist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...22 >

547 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575

acordă atât teoriei, cât și practicii, taoismul a ajuns să includă elemente atât de diferite cum sunt alchimia, respirația profundă, exercițiile fizice, disciplinele sexuale, fitoterapia, dieta, helioterapia și multe altele. Aceste discipline diferite sunt discutate foarte detaliat în diversele texte taoiste care au fost lăsate moștenire de maeștri discipolilor lor de-a lungul secolelor și toate vor fi abordate în această carte. Într-adevăr, „biblia” taoistă, un volum masiv numit Tao Tsang (Tezaurul tao) se numără printre cele mai extinse canoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
un fapt cunoscut de toată lumea, Dar pe care nimeni nu îl folosește. Iată un exemplu foarte bun al semnificațiilor multiple existente în fiecare vers din Tao teh ching. În primul rând, pasajul reprezintă o afirmație simplă și naturală a filozofiei taoiste, care identifică tao cu ușurimea, flexibilitatea și puterea extraordinară a apei. În al doilea rând, acest fragment reprezintă o lecție evidentă despre sex, ilustrând modul în care femeia cucerește bărbatul supunându-se pasiunii lui, folosindu-și ușurimea pentru a învinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
hrăni bine și a-i menține într-o stare de ignoranță. Acest lucru este adevărat, dar chestiunea este mult mai complicată decât atât. „Golirea minții” reprezintă o sintagmă chineză veche care se referă la o tehnică tradițională folosită în meditația taoistă pentru atingerea scopului eliberării complete a minții de orice gândire discursivă, astfel încât să apară în mod spontan înțelegerea intuitivă tao. O minte aglomerată întunecă tao, în timp ce o „minte goală” reflectă tao asemenea unei oglinzi. Așadar, conducătorul înțelept se străduiește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
tao. Guvernarea oamenilor prin „umplerea stomacului” nu numai că elimină cauza principală a conflictelor, ci subliniază și importanța mai mare a nutriției față de ideologie, a regimului față de dogmă. În cele din urmă, a „umple stomacul” se referă și la regimurile taoiste de respirație, prin care respirația este împinsă adânc în abdomen prin intermediul presiunii diafragmatice, o tehnică ce presupune ca adepții să-și „golească mintea” pentru a se putea concentra asupra „umplerii stomacului” cu respirație. Tao teh ching abundă în astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Împărțirea Căii Cel mai mare susținător al taoismului filozofic pur după Lao Zi a fost Zhuang Zi, care a trăit aproximativ între 300 și 350 î.e.n. Zhuang Zi a fost de departe cel mai bun scriitor dintre toți marii înțelepți taoiști ai Antichității și era renumit pentru ironia și simțul umorului pe care îl avea. El a fost cel care, atunci când s-a trezit dintr-un somn în care visase că era fluture, le-a spus studenților săi că nu își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
le-a spus studenților săi că nu își dădea seama cu siguranță dacă era un om care tocmai visase că este fluture sau un fluture care visează că este om. Zhuang Zi a fost unul dintre cei mai înverșunați susținători taoiști ai wu-wei, pe care el l-a definit ca însemnând „a face treabă fără a face nimic”. Într-o discuție cu studenții săi, a spus: „Există oare bucurie adevărată? Pentru mine, libertatea perfectă de a nu face absolut nimic este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
dintre acestea concentrându-se asupra unui aspect unic al taoismului, evoluând din aceleași principii introduse de Lao și Zhuang. Curând după ce budismul a început să prindă rădăcini în China în secolele al II-lea și al III-lea e.n., filozofia taoistă a început să exercite o influență puternică asupra direcției pe care o adopta budismul pe măsură ce evolua . Numită chan în limba chineză, această formă sinologică de budism a fost împrumutată la început de Coreea, apoi de Japonia, unde este cunoscută sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
descoperirile în volume extinse formulate cu ajutorul unei terminologii secrete care avea sens doar pentru câțiva dintre ceilalți adepți. Unele dintre ideile și realizările lor erau, într-adevăr, remarcabile, deși oarecum excentrice, și merită o atenție deosebită. Una dintre primele personalități taoiste a fost Yang Chu, care a trăit cam în secolul al IV-lea î.e.n. El a dat naștere tradiției hedoniste în taoism, în care mulțumirea simțurilor era privită ca o formă de devoțiune în tao. Unii dintre discipolii și succesorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
cu un urcior cu vin într-o mână și o lopată în cealaltă, cea din urmă pentru a-i fi săpat mormântul pe loc în caz că se întâmpla să moară subit în timpul unei sesiuni de exces alcoolic. Un alt celebru băutor taoist al epocii respective era alchimistul Ko Hsűan, care a cultiva tehnicile taoiste de respirație profundă ținându-și respirația sub apă. Termenul folosit pentru a descrie viețile celor Șapte Înțelepți și ale altora ca ei este feng-liu, care înseamnă literal „a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
care a început cu Împăratul Galben în jurul anului 2700 î.e.n. Din vremea lui Ko Hung până în prezent, ramurile pure ale taoismului au continuat să se dezvolte doar cu variații și ramificații minore, urmând îndeaproape tradițiile stabilite și înregistrate de înțelepții taoiști în timpul celor 600 de ani care îi despart pe Lao Zi și Ko Hung. Cel mai devotat discipol al lui Ko Hung, T’ao Hung-Ching, a cultivat cu rigurozitate diferitele discipline consemnate în scrierile voluminoase ale maestrului său și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
în acest fel a ajuns la noi Calea în ziua de azi. Taoismul este singura dintre marile filozofii ale lumii care subliniază importanța relațiilor sexuale disciplinate ca fiind o condiție absolut necesară pentru sănătate și longevitate. Școala sexuală de gândire taoistă a început să se dezvolte între secolele al II-lea și al IV-lea e.n., deși Tratatul clasic al Fetei Simple pe care se baza a apărut pentru prima dată cu aproximativ 400 de ani înainte și conținea informații lăsate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
aceasta. Atunci când a fost practicată în particular de adepți individuali, yoga sexuală nu a preocupat niciodată prea mult autoritățile confucianiste care practicau și ele tao în budoar. Dar, atunci când au apărut secte care practicau yoga sexuală în masă în templele taoiste, acestea au determinat autoritățile guvernamentale să instituie măsuri de represiune aprigă și pogromuri sexuale. Sectele sexuale ale taoismului au continuat să apară din când în când până în ziua de azi. Comentând practicile acestora, călugărul budist Tao An (292-363) scria: „Acești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
cinabru în aur. Compusul rezultant nu a fost ingerat, ci din el s-a modelat un vas pentru mâncare care îi conferea longevitate oricărei persoane ce mânca din el. Lee a practicat și respirația profundă, dieta, herbologia și alte discipline taoiste și a fost unul dintre primii adepți ai taoismului care au organizat diferite regimuri într-un singur sistem coerent de sănătate și longevitate. Lee Shao-chün a introdus și prima zeitate a taoismului. Atunci când își realiza experimentele alchimice, el avea nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
al familiei în Cer de Anul Nou chinezesc, ceea ce explică de ce familiile chineze sunt atât de atente să-i intre în grații. În anul 150 e.n., Wei Po-yang, un adept al taoismului, a produs cel mai complet text despre alchimia taoistă scris vreodată. Acesta se intitula Tsan tung qi (Uniunea Ecuației Triple) și discuta alchimia „elixirului extern” (wai-dan), care implica rafinarea pilulelor din minerale și metale, și alchimia „elixirului intern” (nei-dan), ce implica alchimia internă a respirației și yoga sexuală. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
wai-dan), care implica rafinarea pilulelor din minerale și metale, și alchimia „elixirului intern” (nei-dan), ce implica alchimia internă a respirației și yoga sexuală. Deși în introducerea la volumul său Wei emite avertismente pentru diletanți și șarlatani, el repetă și concepția taoistă conform căreia tao poate fi găsit și cultivat de orice persoană care își dorește cu sinceritate să studieze și să practice metodele sale. În aceiași perioadă de frământări intelectuale, teoria medicală chineză a fost pentru prima dată codificată în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
deja colectate în China timp de mii de ani de către adepții taoismului. Tratatul clasic de medicină internă al Împăratului Galben și Tratatul clasic al Fetei Simple au fost amândouă deja în această perioadă, în care au trăit și doi medici taoiști foarte importanți: Chang Chung-ching și Hua Tuo. Cartea lui Chang Chung-ching Discuție despre febră (Shang-Han-Lun), scrisă în jurul anului 200 î.e.n., rămâne unul dintre cele mai importante texte medicale scrise vreodată în China. Conține 113 rețete care folosesc 100 de varietăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Tzung a murit după ce ingerase un „elixir extern” sub forma unei pilule preparate pentru el din minerale toxice și metale de către alchimistul său taoist Liu Pi. Dinastia Tang a marcat evoluții spectaculoase în toate cele trei domenii majore ale cercetării taoiste: alchimia, medicina și respirația. După moartea timpurie a împăratului în 820, alchimia s-a îndepărtat în mod radical de elixirele externe preparate din minerale toxice și s-a concentrat asupra elixirelor interne alcătuite din esență și energie umane. Termenul dan-tien

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
acest elixir prin intermediul respirației, al meditației și prin yoga sexuală pentru a cultiva un spirit-corp puternic în care să poată atinge nemurirea. Această alchimie internă a devenit și rămâne în continuare cea mai profundă și mai misterioasă dintre toate disciplinele taoiste. Este predată și astăzi de un număr restrâns de maeștri în Taiwan, Hong Kong și în alte comunități chineze situate în afara continentului. Nu poate fi stăpânită fără îndrumarea unui profesor calificat și multe zeci de ani de practică disciplinată. Medicina a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
dus la progrese monumentale în domeniul medicinei, al porțelanurilor, al aliajelor și vopselelor metalice și au dat naștere unor invenții importante, cum ar fi busola și praful de pușcă. Sinologul britanic Joseph Needham a catalogat și a analizat numeroasele contribuții taoiste la curentul principal al științei mondiale în seria de lucrări masivă și definitorie Science and Civilization in China. Veți fi surprins cât de multe lucruri luate ca atare în ziua de azi au fost inventate de alchimiștii taoiști ai Chinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
în ziua de azi au fost inventate de alchimiștii taoiști ai Chinei antice. Cel mai de seamă medic din timpul dinastiei Tang și, probabil, din întreaga istorie chineză, a fost taoistul Sun Ssu-mo (590-692). Dr. Sun a cultivat toate căile taoiste tradiționale către sănătate și longevitate, dar abordarea sa preferată în ceea ce privește tratarea bolilor era terapia nutritivă. De exemplu, el a remarcat că persoanele care trăiesc în regiuni montane îndepărtate și fără ieșire la mare aveau o predispoziție puternică la a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
și de miel, a terciului din germeni de grâu și a plantelor bogate în vitamine, cum ar fi migdalele și ardeii sălbatici. Medicii europeni au descoperit beri-beri abia în 1642, fiind, din nou, cu 1 000 de ani în urma medicilor taoiști. Sun Ssu-mo a publicat în două ediții celebra sa carte Chien-Chin-Fang (Rețete prețioase), care reprezintă o mină de aur de informații despre teoria și practica medicală taoistă tradițională. În această carte există două pasaje - unul despre dietă și unul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
celebra sa carte Chien-Chin-Fang (Rețete prețioase), care reprezintă o mină de aur de informații despre teoria și practica medicală taoistă tradițională. În această carte există două pasaje - unul despre dietă și unul despre sex - care rezumă succint două dintre abordările taoiste fundamentale referitoare la sănătate și longevitate. În ceea ce privește terapia nutritivă, el a scris: Un medic cu adevărat bun identifică mai întâi cauza bolii și, după ce o descoperă pe aceasta, încearcă prima dată să o vindece cu ajutorul mâncării. Doar atunci când această abordare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
întâi cauza bolii și, după ce o descoperă pe aceasta, încearcă prima dată să o vindece cu ajutorul mâncării. Doar atunci când această abordare dă greș, va recurge la prescrierea medicamentelor. Iar în secțiunea intitulată „Viața sexuală sănătoasă”, afirmă în mod imperativ argumentul taoist al disciplinei sexuale la bărbați ca fiind o condiție obligatorie pentru sănătate și longevitate: Bărbatul nu trebuie să se angajeze într-un act sexual doar pentru a-și satisface dorințele trupești. El trebuie să facă un efort pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
atunci când se abuzează de aceste două instincte naturale doar pentru plăcere, ele pietruiesc cel mai rapid drum spre mormânt. Dr. Sun practica, se pare, ceea ce predica, deoarece a trăit sănătos până la venerabila vârstă de 101 ani. Un alt important progres taoist înregistrat în timpul dinastiei Tang a fost dezvoltarea qi gong-ului, care înseamnă „practica respirației”, dar și „controlul energiei”. Qi gong a devenit cea mai importantă metodă a alchimiei elixirului intern și era practicată cu mare entuziasm în timpul erei Tang. Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
marțiale chineze. Noua metodă sublinia regularitatea respirației, sincronizarea ritmică, respirația diafragmatică profundă, ținerea moderată a respirației și circularea internă conștientă a energiei vitale extrase din aer. Aceste metode de respirație formează în continuare elementele tehnice centrale ale meditației budiste și taoiste, ca și ale artelor marțiale chineze, și vor fi discutate detaliat în capitolul despre respirație (capitolul 3). Taoismul s-a bucurat de cea mai mare influență în China în timpul dinastiei Tang, dar spre finalul dinastiei Song care a urmat (916-1279

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]