681 matches
-
pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la taraful I. M. Jilț, dirijat de Bebe Epure, iar în perioada 1980-1992 a activat la Ansamblul „Doina Motrului”, dirijat de Doru Căpăstraru. Din taraful său actual fac parte: fratele său, Dumitru Burlan (vioară), soția sa, Gheorghița (voce), Ecaterina Muscurici (acordeon) și Vasile Muscurici (bas).
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
unul din membrii formației Sahara. s-a nascut pe 14 ianuarie 1978 în Constantă. A început să cânte de la vârsta de 6 ani, decizia aparținând părinților, aceștia înscriindu-l la „Clubul pionierilor” din Constantă. La 12 ani a intrat în taraful clubului din Constantă, unde l-a avut ca profesor pe Ion Rădulescu. La 13 ani a mers cu taraful într-un turneu în Franța. A urmat Școală de Muzică din Constantă: percuție și pian; Școală Populară de Arte din Constantă
Costi Ioniță () [Corola-website/Science/307270_a_308599]
-
vârsta de 6 ani, decizia aparținând părinților, aceștia înscriindu-l la „Clubul pionierilor” din Constantă. La 12 ani a intrat în taraful clubului din Constantă, unde l-a avut ca profesor pe Ion Rădulescu. La 13 ani a mers cu taraful într-un turneu în Franța. A urmat Școală de Muzică din Constantă: percuție și pian; Școală Populară de Arte din Constantă: acordeon, canto. În adolescență, a intrat la Liceul de informatică “Ovidius”, unde a format o trupă de rock Agartha
Costi Ioniță () [Corola-website/Science/307270_a_308599]
-
este însoțită, de cele mai multe ori, de „zongoră”, o chitară obișnuită, cu două, trei sau patru coarde (acordate în re-la sau la-do-la-mi). De curând, acestora li s-a adăugat „doba”, o tobă de construcție artizanală, de mărime mijlocie, cu două membrane. Taraful maramureșean este mărit cu o vioară secundă („contră”) și cu o „gordună” (contrabas mic) (v. Tiberiu Alexandru, 1989). De remarcat faptul că, în lipsa instrumentelor, ritmul e dat de tropotitul dansului sau bătaia din palme, ceea ce apropie mai mult acest act
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul de la Soporu de Câmpie a fost datat începând cu mijlocul sec. II d. Hr. , până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie. Satul este cunoscut pentru tradițiile populare românești promovate de "Taraful din Soporu de Câmpie" și de formațiile de dansuri populare din localitate. Până în 1966 a avut statut de comună. Pe teritoriul actualei așezări s-au descoperit urmele unui cimitir dacic. Pe baza întregului material arheologic și a caracteristicilor sale, cimitirul
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
II d.Hr., până la sfârșitul epocii romane și atribuit unei comunități autohtone din provincie. Până în jurul anului 1600, sat maghiar, apoi (după devastări militare grave), a fost repopulat cu români . Localitatea este cunoscută pentru tradițiile populare românești promovate de celebrul "Taraful din Soporu de Câmpie" și prin formațiile de dansuri populare autohtone. Satul este alimentat cu gaz metan din jurul anului 1960 și are toate drumurile pietruite. Deși satul are o comunitate numeroasă de romi (peste 20% din populație), aceștia s-au
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
unde a reușit să ajungă în finala festivalului desfășurat în Brașov, România. Din 2009 până în prezent evoluează pe scenă cu Orchestră Națională Simfonica Teleradio Moldova, precum și cu formațiile jazz «Alex Calancea Band", "ANGRY Band» și cu orchestră de muzică populară «Taraf Lăutăresc». În 2010, a concertat în Europa cu trupa lui Alex Calancea Band. A sustinut concerte în țări precum Franța, Germania, Austria, Italia, Rusia, Ucraina, România, China, Anglia, Belarus, Spania, Danemarca, Irlanda și altele. În 2011, Geta Burlacu a participat
Geta Burlacu () [Corola-website/Science/312703_a_314032]
-
(n. 20 septembrie 1924 — d. ?) a fost o vestită solistă de muzică populară și lăutărească, al cărui nume se leagă de cel al tarafului unchiului său Ion Matache. Născută la data de 20 septembrie 1924 în satul Vâlcelele din comuna Merișani, județul Argeș, a început să cânte de la 14 ani, încântând publicul cu melodii „primite” de la mama sa. Pe numele său real Aurica Ion
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
unchiului său, violonistul Ion Matache, într-un local bucureștean în 1939. Din acest moment va primi numele de scenă , care să arate descendența sa. Tot atunci debutează și la Radio București cu un program de melodii argeșene. Apreciată solistă în taraful lui Ion Matache, dar și în Orchestra de muzică populară Radio (sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are o bogată activitate în concerte, dar rămân puține înregistrările pe bandă magnetică sau pe discuri cu ea. Din
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
conducerea (în paralel cu Ionel Budișteanu), timp de 20 de ani, a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970). Toată familia sa s-a născut în Ploiești (atât tatăl cât și bunicul). Ambii lăutari au cântat în vestitul taraf al lui Dobrică Marinescu. A avut mai mulți frați: violoncelistul Alexandru Stănescu, pianistul Ion Stănescu, și cel mai mare, Gheorghe Stănescu, care a murit de tânăr. Într-o formulă "Trio-Stănescu" (Alexandru, Ion și Nicu) au concertat la Radio București în
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
lucrări ca "Sârba de concert", "Hora Miorița", "Hora spiccată", "Ceasornicul", "Sârba de la Praga", "Amintiri din Orient", la care se adăugau piesele lui Anton Pann, George Cavadia, Nicu Buică, George Boulanger, Grigoraș Dinicu, Marioara Fărcășanu, Alexandru Leon, Ionel Fernic etc. Dacă tarafurile mici care activau între 1930-1945 nu dispuneau decât de câțiva soliști, Nicu Stănescu a promovat un vast material individual. Fără a se cantona într-o singură zonă geografică (Oltenia, Banat, Transilvania, Dobrogea de exemplu), acesta a acoperit toate stilurile regionale
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
În Rovinari cea mai cunoscută bandă de lăutari a fost cea condusă de vioristul Nae Burlan-Pătatu (n. 1919 - d. ?), originar din Poiana. Taraful acesta se compunea din solista și chitarista Ilinca Burlan (n. 1920 - d. ?), vioristul Constantin Burlan (n. 1888 - d. ?), bracistul Ion Burlan și basistul Dumitru Burlan. În 1938 au fost descoperiți de Constantin Brăioiu, în timpul unor cercetări monografice. Maniera interpretativă a
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
avut patru copii: Costică, Dumitru, Mariana și Ilincuța, toți muzicanți. Primul dintre ei, vioristul Costică Bobirci a fost căsătorit cu Sevastița, zisă Luxița. Fiul lor, Aurel (Nelu) Bobirci a fost unul din marii muzicanți ai Gorjului postbelic, dirijor al Orchestrei „Tarafului Gorjului” și angajat al Centrului Județean al Creației Gorj în perioada 1970-1980. Celălalt fiu al lui Bobirci, vioristul Dumitru Bobirci, zis Mitu, a fost căsătorit cu solista și chitarista Maria, zisă Mița. Mitu Constantin Bobirci a avut și două fete
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
solista și chitarista Maria, căsătorită cu Lae, fiul lui N. Zlătaru din Runcu, pe solista Elisabeta zisă Chiva, pe vioristul Ionel zis Nelu (n. 1926 - d. 1972), căsătorit cu solista și acordeonista Lia (n. 1926 - d. 1965), ambii membri în Taraful Gorjului. Frate cu Constantin și Ion Bobirci a fost vioristul Noană (n. 1896 - d. 1951), căsătorit cu solista și chitarista Floarea. Ei au avut patru copii, toți lăutari: pe Ana (chitară și voce), pe Tanța (vioară), care a cântat cu
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Mircea (interpret la mandolină) și Nicolae care nu a cântat. Gogu Suchici a fost un apreciat acordeonist. El a cântat în perioada 1956-1959 la restaurantul „Minerva” din Craiova, sub conducerea maestrului Kalmann. Între anii 1963-1965, a fost angajat la Orchestra „Taraful Gorjului”, dirijată de Nicu Novac. Lăutarii de la Peșteana-Jiu au fost neîntrecuți instrumentiști și soliști, în repertoriul cărora figurau balade, cântece lungi și jocuri populare locale. Înainte de anul 1900, în localitate a cântat lăutarul Stângaciu, poreclit astfel întrucât cânta la vioară
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
cea condusă de Gheorghe Mihu zis Luca (vioară), alături de care au cântat Margareta Goaie (voce), Alexandru Mihu zis Mitică (vioară) și Constantin Barancă zis Codin (chitară). Tot în prima jumătate a secolului al XX-lea, la Peșteana-Jiu a activat și taraful vioristului Grigore Mihu zis Costică al lui Ciucă (n. 1910 - d. 1982), care a cântat de la 13 ani. A cântat inițial cu frații săi: Ionel și Constantin Mihu zis Dinu. Ulterior și-a creat propria lui formație formată din: Polena
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
1920 - d. 1973). Acesta a cântat cu soția sa, Nuți, prima acordeonistă din Peșteana. Ceilalți instrumentiști au fost Ionel Bâlteanu (țambal), Traian Mihu (acordeon) și Stelică Țambu (bas). Lăutarii din Peșteana-Jiu s-au organizat la 16 septembrie 1956 într-un taraf mare, care s-a numit „Doina Jiului”, dirijat de cel mai bun viorist al locului, Ionel Mihu. Pe lângă lăutarii băștinași, din taraf au făcut parte și lăutarii: vioristul Dinu lui Nice din Ohaba, naistul I. Mihu, zis Muscalagiu din Valea
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Mihu (acordeon) și Stelică Țambu (bas). Lăutarii din Peșteana-Jiu s-au organizat la 16 septembrie 1956 într-un taraf mare, care s-a numit „Doina Jiului”, dirijat de cel mai bun viorist al locului, Ionel Mihu. Pe lângă lăutarii băștinași, din taraf au făcut parte și lăutarii: vioristul Dinu lui Nice din Ohaba, naistul I. Mihu, zis Muscalagiu din Valea cu Apă, vioristul Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela Ciulei din Brădiceni
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cu pretenții: ele au fost acuzate de kitsch, în primul rând, apoi de vulgaritate, primitivism, incultură și promovare de false valori. Omul de afaceri Silviu Prigoană, fondatorul primului canal exclusiv informativ din România (Realitatea TV) a lansat în februarie 2005 Taraf TV, o televiziune specializată pe acest segment muzical. Canalul este distribuit prin majoritatea rețelelor de cablu din România, dar este disponibil și în pachetele unui număr mare de societăți de cablu din Republica Moldova. În Serbia, canalul poate fi recepționat prin
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
dar este disponibil și în pachetele unui număr mare de societăți de cablu din Republica Moldova. În Serbia, canalul poate fi recepționat prin platforma DTH Digi TV în pachetul extra de canale în limba română. Canalul are și un corespondent radiofonic, Taraf FM. le sunt sau au fost promovate de mai multe posturi de televiziune printre care ProTV și Antena 1, unde maneliștii au fost invitați în diverse emisiuni de divertisment. În ciuda succesului de care se bucură în multe grupuri sociale mici
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
În ciuda succesului de care se bucură în multe grupuri sociale mici răspândite în toată România, manelele nu au fost acceptate spre a reprezenta țara în concursul european de muzică Eurovision. Promovarea cea mai semnificativă este facută de postul de televiziune Taraf TV specializat aproape exclusiv în difuzarea de videoclipuri ale interpreților de manele, după cum sugerează și programul postului de televiziune: „Printre emisiunile care vor fi difuzate pe Taraf TV se numară programe de muzică populară, dar și de manele”.. Fanii acestui
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]