294 matches
-
a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile Linei buimăcite, intră lovind ușa cu piciorul elegant. Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui animal care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-l întrebe nimeni pe Bărzăun de ce-a întîrziat. Doar Virgil și Vlad îi aruncară priviri nu prea prietenești și se apropiară amîndoi de Ilinca pentru a-i lua din mîini unul o sacoșă mică, în care avea o tartină și trei mere, iar celălalt bluza de la trening pe care o dezbrăcase din cauza alergăturii. Deci, în afară de Nuțu și Matei, expediția se bucura de participarea domnului Nicanor, a lui Iancu Răgălie, a doctorului Pompiliu Stănescu, a arheologului Ovidiu Ardei, a actorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zică ce-avea de zis?... S-o facă să înțeleagă cît e de insensibilă în fața suferințelor sale?... Ce rost ar mai avea? Și, fără să vrea, zîmbi și el, pentru prima oară în dimineața aceea. Mai rămînea acum cealaltă problemă: tartina. S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ce rost ar mai avea? Și, fără să vrea, zîmbi și el, pentru prima oară în dimineața aceea. Mai rămînea acum cealaltă problemă: tartina. S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acum cealaltă problemă: tartina. S-o ia... să n-o ia... O fracțiune de secundă ochii săi se plimbară de la tartină la Ilinca și invers. Firimitura de zîmbet din colțul stîng al gurii căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
căpătă proporții. Dar nu întinse mîna după tartină. Nu iei, Ticuțule? insistă Ilinca. Abia atunci descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă era, da!), ei doi, într-un nesfârșit câmp de lavandă, tineri, atât de tineri și iar gustul de dovleac, de tartine simple, cu unt, de ouă prea fierte și miere chihlimbarie, și de ghimbir, alt ghimbir, din alt an și vin adus de la Bordeaux cu François, băcanul, și iar ei doi în câmpul violet, buza ei de sus, podeaua proaspăt spălată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe cartoane și cutii, de-a valma, cu câinii. Trecem peste Bahlui pe un soi de punte de metal. Apartamentul, la etajul șase, e ca și-al meu, cu trei cămăruțe și-un balcon cât un coteț. Beau țuică, mănânc tartine, beau vin. - Voia Costache să-i lase casa de-aici fetei când s-o mărita și să se-ntoarcă la țară, la ai lui, mai e acolo o sfoară de vie... - Nu i-a plăcut niciodată la bloc. „Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe Lăpușneanu... Aduc și-un taraf de la Zece Prăjini... - Cine-i dă? Bunicuța sau Sfântu’? - Nu, ei dau mâine pe la prânz prăjituri pentru biberonari și tartine-n Parcul Expoziției și la Regiment, sus, lângă cal... Ai lu’ Marinaru’ o s-aducă săptămâna viitoare alea două gagici tari, blondele alea de te fac din ochi, o să fie și concurs de Miss și artificii, mi-a zis un băietan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-i spune asta, pentru că Bradley încearcă să-l coopteze în echipa lui. Poți să-l ții de vorbă până când discut eu cu bucătarul? Daphne îmi făcu cunoștință cu el, apoi dispăru să-l bată la cap pe bucătar cu tartinele sau așa ceva. Chiar dacă Charlie era pe cât de simpatic îl credea Daphne, mie mi-a scăpat acest amănunt. Nimeni nu era mai simpatic decât Jude Law al meu, pe care, apropo, nu-l vedeam nicăieri. Speram ca Zach să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o depresie nervoasă à la New York. —Să nu-i spui c-am zis asta, o să creadă că-s un taler cu două fețe, îmi șopti Julie conspirativ într-o frumoasă dimineață de mai, în timp ce beam o cafea cu lapte la Tartine, dar concertul caritabil al Operei din New York organizat de K.K., care e considerat concertul concertelor, nu-i nici măcar cât cinci la sută de palpitant pe cât e vânzarea de mostre Chanel. Arată-mi tu o fată din Manhattan care-ar prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu mișca și nu scotea o vorbă. În timp ce secundele se scurgeau, tăcerea devenea din ce în ce mai apăsătoare. Apoi, mama emise o perlă: —Ei bine, acum că totul a ieșit la iveală, de ce n-ați veni amândoi la petrecerea de mâine? Am comandat tartinele de la Waitrose. Făcu o pauză și se vedea cu ochiul liber cum i se-nvârteau rotițele: Vai de mine, locul acesta ar fi perfect pentru o nuntă, nu-i așa, draga mea? Ți-ar putea crea rochia chiar Vera Wang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spunem unul altuia. Zero. Nimic. Și știi ceva? Nici măcar nu-mi place de Charlie așa de mult. Câteodată-i rău și mă ia de sus. Familia Swyre nu vrea să vină la petrecerea ta de mâine. Puțin le pasă de tartinele tale. Apoi m-am întors spre Charlie și i-am spus: Îmi pare rău pentru tatăl tău, dar ăsta-i un coșmar în toată regula. Cum pot să mai am încredere în tine când tu nici măcar nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în roșu, că eram colorată, tânără, doritoare să-i ajut pe șefii lor să aplice tehnici mai March și Simmon, stiluri participative. Scriam pe strunguri, mâncam când se oprea banda, o dată cu ei, ne aduceam și noi mâncarea în borcan, nu tartine în pungă. Apoi mergeam iar la bibliotecă, mă întrebam cum sunt posibile judecățile sintetice a priori, dacă sensul e dat de context, dacă societatea postindustrială face inutile ideologiile, de ce există ceva mai degrabă decât nimic, dacă paradigmele se schimbă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
haotica noastră subterană. Seară de vară. Ștefan Olaru întâlnește un fost coleg de școală. O seară care părea a fi de vară, în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii de cauciuc numite pâine, prăjite la un simulator, între care flutura, ca o subțire limbăroșie de pisică, o foiță lucioasă lunecoasă de înlocuitor. Fostul coleg de liceu Ștefan Olaru esteînlocuit astăzi de un domn sever, înalt, atemporal. Teabordează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a retras. Cineva i l-a retras. — Ce faci, domnule? Mănânci porcăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din tărâțe, Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă probleme, pot dormi și aici. Văd că te interesează aceste mape, te interesează. Îl privea cu un zâmbet ironic, condescendent. Privi tava cu tartine și ceașca cu ceai de care detectivul nu se atinsese și se retrase. La ora 11 noaptea, profesorul Vancea ieși din cameră, cu geanta pe umăr. — O să luăm un taxi, doamnă. S-a făcut târziu. Vă conduc acasă. Doamna Venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]