KorAP: Find »[drukola/base=tasta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...22 >

547 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

vremea peste tot în lume și apoi n-ar fi rău să supraveghezi comunicațiile dintre cei de afară și bazele militare din împrejurimi. Sunt sigur că un descurcăreț ca tine nu va avea probleme! îl flatai eu. Sigur. Începu să tasteze rapid și aproape cu furie, până când se opri brusc, neașteptat. Poftim! Pe ecranul mare primit de la Soliteraj și pe celelalte puțin mai mici, din Leverif, apăru o imagine foarte detaliată a regiunii noastre. Temperatură, presiune, precipitații... toate erau anormale. Temperatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
atunci geamurile și până și zidurile păreau să se mai fi scuturat de praf. Corect! A fost un fulger. Arată-mi tot mapamondul. Poți? Cum adică dacă pot, întrebă el indignat că iscusința îi fusese pusă la îndoială. Începu să tasteze mai energic ca data trecută și comentă: Bineînțeles că pot! Tot ce trebuie să fac e să conectez monitoarele, să pun cap la cap imaginile și... presto! Meteo în direct! Ceea ce trebuia să fie o sferă albastră cu câteva continente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

despre dependența de internet. Iar dependența de internet este năpasta anilor nouăzeci. Peste tot în lume, bărbați și femei se duc la culcare singuri, ghemuindu-se-se nefericiți în așternut, în timp ce partenerii lor se închid în birourile lor și tot tastează până la primele ore ale dimineții. Internetul e o altă lume, unde oamenii pot fi oricine își doresc; chiar în momentul în care citiți rândurile astea, se distrug căsnicii din cauza lipsei de comunicare, din cauza unui ecran mic și colorat, înghesuit într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să-și dea seama că atunci când face asta, brațul lui drept îmi atinge sânul stâng, iar eu am impresia că am murit și am ajuns în rai. Nu are nici o altă expresie pe chip, în afară de una de intensă concentrare, atunci când tastează SEX, apoi apasă CAUTĂ. Pentru câteva secunde, nu se întâmplă nimic, și atunci Ben se uită la mine rânjind. ― N-ar fi groaznic să treacă acum pe-aici redactorul-șef? Îi zâmbesc și eu. Aș fi în stare să suport

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
evident. ― Doar ne prostim, hai să punem un nume care să sune potrivit de sexy, spun eu, cu adevărat curioasă să văd ce se întâmplă. Mă gândesc un minut. Ce ziceți de „Dulceață“? ― Excelent, spune Geraldine, ștergând KILBURN HERALD și tastând DULCEAȚĂ. ― Hei, asta nu-i cinstit, protestează Ben. Dacă intrăm cu „Dulceață“ nu se poate ști că e implicat și un tip. Cum o să agăț femei? ― Liniște, spune Geraldine, acum e prea târziu. Și chiar așa e. Am intrat deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aflăm. Geraldine dă click pe numele lui și imediat pe ecran apare o altă căsuță. Căsuța se împarte în două. În jumătatea de sus e scris Tim@Londra, iar în cea de jos, mai mică, scrie Dulceață. — Bună, amice londonez, tastează Geraldine, și cuvintele apar în cutia mică de jos. Ce faci în LA Café? Apoi apasă pe RETURN, iar cuvintele dispar din căsuța de jos și apar în cea de sus, gata ca Tim@Londra să le citească. — Agăț tipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aici? — Prima oară. Alte ponturi? — Sigur. : - ) înseamnă fericit. : - ( înseamnă nefericit. ; - ) înseamnă că faci cu ochiul, dar asta se mai face și cu <w>, <g> înseamnă surâs, <s> înseamnă zâmbet și ROFL înseamnă că te tăvălești pe jos de râs. — Mersi, tastează Geraldine. ; - ) ― Doamne, e uimitor. Sunt complet năucită. ― E un cu totul alt limbaj. Pot să încerc și eu? Geraldine îmi dă mouse-ul, iar eu îmi mișc mâinile rapid peste tastatură. — Și ți-ai găsit deja tipa visurilor tale din California

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
s>. Și de unde din Londra ești tu? Mă întorc către ceilalți și fac o figură. ― Nu putem spune Kilburn, ar fi prea aiurea. ― Spune West Hampstead, zice Geraldine. E cea mai bună variantă după Kilburn. Fac cum îmi spune și tastez West Hampstead. — Uau, tastează Tim@Londra. Eu sunt din Kilburn!!! Începem toți trei să râdem. — Bună, Dulceață! Câți ani ai? apare deodată pe ecran de la Todd și abandonez conversația cu Tim@Londra. Tastez douăzeci și șapte, dar Geraldine mă oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Londra ești tu? Mă întorc către ceilalți și fac o figură. ― Nu putem spune Kilburn, ar fi prea aiurea. ― Spune West Hampstead, zice Geraldine. E cea mai bună variantă după Kilburn. Fac cum îmi spune și tastez West Hampstead. — Uau, tastează Tim@Londra. Eu sunt din Kilburn!!! Începem toți trei să râdem. — Bună, Dulceață! Câți ani ai? apare deodată pe ecran de la Todd și abandonez conversația cu Tim@Londra. Tastez douăzeci și șapte, dar Geraldine mă oprește tocmai când vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
după Kilburn. Fac cum îmi spune și tastez West Hampstead. — Uau, tastează Tim@Londra. Eu sunt din Kilburn!!! Începem toți trei să râdem. — Bună, Dulceață! Câți ani ai? apare deodată pe ecran de la Todd și abandonez conversația cu Tim@Londra. Tastez douăzeci și șapte, dar Geraldine mă oprește tocmai când vreau să apăs RETURN, pentru a-i trimite textul. ― Nu spune douăzeci și șapte, mă îndeamnă ea. Nu trebuie să spui adevărul la chestiile astea. Spune-i că ai nouăsprezece. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
explică-mi ce se spune despre bărbații mai în vârstă. — Mai în vârstă, mai înțelepți, mai experimentați. Din toate punctele de vedere <w>. Geraldine scoate un râs strident. ― Continuă, spune Ben, vezi dacă-l poți face să vorbească murdar. ― Da? tastez eu. De ce nu-mi spui EXACT la ce ești tu cel mai bun? ― Nu-mi vine să cred, spune Ben, ne-am țicnit de tot. Dar rânjește cu gura până la urechi. ― Bine, Dulceață. Vrei să știi ce se întâmplă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm seama că vrea să vadă mai multe. Din păcate, n-o să apuce. Îmi acopăr fața, prefăcându-mă îngrozită. ― Nu mai pot să fac asta, spun, este prea oribil. Și tastez repede: ― Bine, mersi pentru masaj. Trebuie să repetăm figura și altă dată. Pa-pa. ― Îmi pare rău, am fost cam scârbos? Săracul Todd, a stricat totul când de-abia începuse. ― Ignoră-l, spune Geraldine. Hai să încercăm cu altul. ― E rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
altă dată. Pa-pa. ― Îmi pare rău, am fost cam scârbos? Săracul Todd, a stricat totul când de-abia începuse. ― Ignoră-l, spune Geraldine. Hai să încercăm cu altul. ― E rândul meu, e rândul meu, zice Ben, luând mouse-ul. Bună, Suzie, tastează el. Eu sunt Ben. Sunt cu încă două prietene. Acum mi-a venit rândul. ― A, în regulă. Ce mai faci, Ben? ―Bine, mulțumesc. Dar întrebarea arzătoare este ce faci tu cu Tim@Londra, care evident că n-are nici un ban

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
introducerea, și adaug ceva culoare, dându-i o formă pe care cititorii ar vrea să continue s-o citească. „CÂT AI STAT în fața altarului și ți-ai citit jurămintele, sperai și te rugai ca mariajul tău să țină pentru totdeauna“, tastez eu. „Dar peste ani, jurămintele tale de iubire și respect față de soțul tău sunt o amintire la fel de îndepărtată ca fericirea de care ați avut odată parte. În anii nouăzeci, divorțul trimite mii de femei înapoi într-un joc pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
țara că indiferent de cât de înțelepte, experimentate sau bătrâne sunt, indiferent de cât de tare s-au schimbat regulile, când vine vorba de entuziasm, dezamăgire, durere - nimic nu s-a schimbat cu adevărat.“ Cu ochii lipiți de ecranul calculatorului, tastez în continuare. Mă cufund în scris, iar apoi cizelez „studiile de caz“ ale lui Geraldine - trei femei care au acceptat să-și spună povestea pentru Kilburn Herald. Când termin, arunc ciorna în coșul lui Geraldine, așa încât să nu afle nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
căsuță, care îmi cere de data asta să formulez o întrebare. Mă uit repede prin birou să verific dacă sunt în siguranță: nu mai e nimeni prin jur, să vadă ce fac, așa că... „Se va îndrăgosti Ben Williams de mine?“ tastez eu, după care dau click pe butonul pe care scrie REZULTAT. În partea de sus a ecranului apar trei cărți, cu traducerea dedesubt. Cartea numărul unu reprezintă trecutul. Este Regele (întors). „Severitate, austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cineva pe care nu-l cunosc? Noroc că decizia nu-mi mai aparține, pentru că deodată se aud trei bipuri din calculator și apoi îmi apare o căsuță, iar Brad (Santa Monica) stă scris în partea de sus. ― Bună, Dulceață. ― Bună, tastez eu. Ei, asta chiar e mai interesant. ― Ai timp să vorbești? ― Sigur. ― De unde ești, Dulceață? ― Din Londra, și apoi mă gândesc: stai așa, e american, deci ar putea fi un pic cam încuiat, așa că adaug „Anglia“, să fiu sigură. ― Serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cea de față. Ești, nu-i așa? Singură? ― Da. ― Cum vine asta? Pari mult prea grozavă ca să fii singură. Dacă ai ști tu, mă gândesc, hotărându-mă să împrumut un pic din viața Geraldinei. ― Tocmai am încheiat o relație lungă, tastez eu. Voia să se căsătorească cu mine, dar nu era el alesul. ― De unde știi că nu era? ― Bună întrebare. Cred, deși poate sună naiv, cred că atunci când îl voi întâlni pe alesul meu, am să știu, pur și simplu. ― Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
lui Geraldine. Nu e genul meu! ― Ce, cu gropițele alea ale lui, fără să mai vorbim de părul superb care întotdeauna alunecă exact în locul potrivit? Vorbești serios? Nu chiar în locul potrivit, și ce dacă alunecă? E superb. Scârbo. ― Clar nu, tastez eu. Suntem doar prieteni. ― Ei, atunci s-aveți parte de momente drăguțe și prietenești, și să nu faci nimic din ce n-aș face eu... La ora șase sunt atât de entuziasmată încât aproape explodez. Am fost la toaletă, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cum ești tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cam rapid, se gândește Jemima. Fiind însă așa naivă, Jemima nu știe că cei din Los Angeles au tendința de a întinde brațul prieteniei, înainte de a-l trage repede înapoi, imediat ce încerci să-l prinzi. ― Dar de-abia ne știm, tastez eu, întrebându-mă dacă Brad e mereu așa, un pic nebun. Adică, ce om sănătos la cap ar face o astfel de invitație cuiva pe care nu-l știe? ― Păi, o să ne cunoaștem mai bine cât de curând <g>. ― LOL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr o sticlă de apă plată, nu cred că m-am simțit vreodată mai bine. Capitolul treisprezece ― Mâine-seară mă duc la o petrecere de rămas-bun, tastez eu într-un e-mail pentru Brad. Unul dintre cei mai apropiați prieteni de la serviciu pleacă să lucreze la o altă companie de televiziune, așa că sunt destul de tristă. Știu ca va fi o seară frumoasă, dar nu știu cu cine o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de acolo o mică broșură cu instrucțiuni de la AT&T. Citesc instrucțiunile, după care mă așez pe pat și ridic receptorul. 1 800 225 5288. ― Bună ziua și bine ați venit la AT&T. Pentru a începe o convorbire telefonică, apăsați tasta 1. Urmez instrucțiunile și aștept nerăbdătoare, în timp ce telefonul începe să sune. ― Alo? Vocea e pe jumătate adormită. ― Geraldine? ― O, Doamne, tu ești! Stai așa, să mă trezesc. ― Ce oră e acolo? ― Două jumate dimineața. ― O, îmi pare foarte rău, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386

borcan). - Nu - răspunde Crabul - noi ne facem casa din nisip și din scoici. - Ei, parcă aveam și eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă Ce faci, plângi acolo, în căsuța ta? Plângi după

Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

se mișca prea repede, așa că nu i-am spus șoferului să oprească. Dar acum îmi doream cu disperare să-i fi spus și regretul îmi afecta puterea de concentrare. Sau poate că era din cauza analgezicelor. Ceva îmi atrofia creierul. Am tastat „Eye, Eye, Captain“, apoi n-am mai găsit nimic altceva de spus. Trebuia neapărat să mă adun. Nu era ca și cum dețineam umila poziție de asistent de proiect (pe care o deținea Brooke acum). Eram manager-adjunct de proiect și aveam anumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]