949 matches
-
târziu, în timpul vacanței, mă ascundeam în fața singurului „obârlic” și citeam sau visam cu ochii deschiși. Tata-mare nu avea copii, dar era la fel de bun și cu același simț al umorului ca tataie Gogu. Și pentru el eram tot „fata lui”. Dacă tataie Gogu nu mă certa când făceam năzdrăvănii, tata-mare, în schimb, mă provoca să le fac și tot el era acela care mă tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
umorului ca tataie Gogu. Și pentru el eram tot „fata lui”. Dacă tataie Gogu nu mă certa când făceam năzdrăvănii, tata-mare, în schimb, mă provoca să le fac și tot el era acela care mă tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept, nu ca tataie înalt și adus de spate. Tata-mare avea ochii mici și când râdea i se închideau apărând o linie oblică umbrită de sprâncenele stufoase. O claie
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
mă certa când făceam năzdrăvănii, tata-mare, în schimb, mă provoca să le fac și tot el era acela care mă tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept, nu ca tataie înalt și adus de spate. Tata-mare avea ochii mici și când râdea i se închideau apărând o linie oblică umbrită de sprâncenele stufoase. O claie de păr alb îi cădea pe frunte de sub care îi ieșea nasul turtit de boxer
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
una de istorii din tinerețea lui; era un bun povestitor. I se întâmpla să ne povestească aceeași istorie de mai multe ori cu mici deosebiri, dar îl ascultam cu același interes ca atunci când o povestea pentru prima dată. Dacă pe tataie Gogu îl tachinam cu sadism știind de fiecare dată că sfârșitul înseamnă un râs nebun, pe tata-mare, din cauza firii lui calme, îl ascultam cu interes, fără comentarii prea multe, de teamă să nu-l supăr sau „prinzându-l cu mâța
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
înseamnă un râs nebun, pe tata-mare, din cauza firii lui calme, îl ascultam cu interes, fără comentarii prea multe, de teamă să nu-l supăr sau „prinzându-l cu mâța în sac“ să nu se supere pe mine. Într-o zi, tataie Gogu mi-a reproșat: “Cu tac-tu-mare de la București ești ca pâinea caldă, îl iubești mai mult decât pe mine, de ce?“ Pe moment am fost surprinsă. Nu mă așteptam ca tataie Gogu să fie gelos. El era cu adevărat al meu
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
sac“ să nu se supere pe mine. Într-o zi, tataie Gogu mi-a reproșat: “Cu tac-tu-mare de la București ești ca pâinea caldă, îl iubești mai mult decât pe mine, de ce?“ Pe moment am fost surprinsă. Nu mă așteptam ca tataie Gogu să fie gelos. El era cu adevărat al meu și indifferent cum aș fi fost, rea sau bună, știam că el tot m-ar fi iubit. Din ziua în care tataie Gogu îmi făcuse acest mic reproș, îmi frământam
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
moment am fost surprinsă. Nu mă așteptam ca tataie Gogu să fie gelos. El era cu adevărat al meu și indifferent cum aș fi fost, rea sau bună, știam că el tot m-ar fi iubit. Din ziua în care tataie Gogu îmi făcuse acest mic reproș, îmi frământam mintea, cam ce ar trebui să fac să-i pun iubirea lui tata-mare la încercare. Ocazia s-a ivit mai repede decât speram. A doua zi, după ce ne-a anunțat că tanti
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
mine, în mod sigur că nu-mi va mai da dulceață și nici corcodușe sau caise verzi pe ascuns. Cum inima îmi era plină de tristețe, am auzit o voce care îmi șoptea la ureche: “Nu ești de vină tu, tataie Gogu era gelos că îl iubești mai mult pe tata-mare; tu nu ai vrut decât să verifici dacă și el este capabil să își sacrifice mustața pentru tine.“ Am ciulit urechile cât am putut, să ascult mai bine ce îmi
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
un copil mai rău decât ești! Tata-mare te iubește și mereu spune “fata noastră”, te iubește mai mult decât orice pe lume. Dacă îi faci probleme cu tanti Oala, ai să-l dezamăgești. -Crezi că mă iubește la fel de mult ca tataie Gogu? am întrebat-o pe mami cu o bucurie ascunsă. Mami a zâmbit ștreangărește în colțul gurii, lăsându-mă fără un răspuns clar. Eram fericită! Eram convinsă că tataie și tata-mare mă iubeau; ce îmi puteam dori mai mult? Restul
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ai să-l dezamăgești. -Crezi că mă iubește la fel de mult ca tataie Gogu? am întrebat-o pe mami cu o bucurie ascunsă. Mami a zâmbit ștreangărește în colțul gurii, lăsându-mă fără un răspuns clar. Eram fericită! Eram convinsă că tataie și tata-mare mă iubeau; ce îmi puteam dori mai mult? Restul zilei l-am petrecut cuminte; mă țineam după mami cu abecedarul vechi al Marietei, o vecină mai mare și îi citeam literele una după alta. De fapt le știam
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și căutându-se prin buzunare, mi-a dat încă un leu. -Să te ia Mărioara la film, că de la joacă toată ziua nu ai să înveți nimic. Am intrat în curte fericiți. În clipa aceea, dacă m-ar fi văzut tataie Gogu, în mod sigur ar fi avut de ce să fie gelos. Cred că îl iubeam pe tata-mare mai mult decât pe el. Am intrat direct la noi, mi-am pus bine banii, apoi m-am întors la tata-mare și până
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
asta! Și fericit că îi mai rămasese ceva din munca lui, a mai umplut o dată paharele. Capitolul X VÂNĂTOAREA DE GÂNDACI Vara lui ‘59 am petrecut-o în București. La țară nu am fost decât în câteva sâmbete cu părinții. Tataie era supărat și nu făcea decât să-și plângă caii rechiziționați de primărie pentru colectiv. Viața pentru el devenise tristă. La București eram și eu emoționată la gândul că la sfârșitul verii începeam școală. Îmi luasem obiceiul când plecam de
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
la Sighet, la Aiud, la Pitești sau la Canal, alături de floarea intelectualității românești! S-a mulțumit, însă, cu renta negociată cu Petru Groza... Nicholas, mergi băiete, de unde ai venit și trăiește-ți viața în mod cinstit! Ia-l și pe tataia cu tine! Vezi să nu uite nici Ordinul „Победа” de la Stalin, nici decorația „60 de ani de la victorie”, primită în 2005 de la Țarul Putin, în Piața Roșie (o reconfirmare tîrzie a trădării, prin care ne-a dat degeaba rușilor, ca să
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă mine! Alo, domnu, vedeți că v-a căzut spada!” și altele, și altele. într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l să intre. Felix S 23 privi șovăitor spre ceilalți, apoi se îndreptă spre ușă, trase zăvorul, scoase lanțul și apăsă pe buton. Ușa nu se clinti. — Poftim, s-a blocat și asta! zise comandantul Felix S 23. Un moment, tataie, că ți-o deschide băiatu’, făcu vocea de dincolo, și-ndată se auzi un zgomot fin de scule răscolite, apoi ceva meșterind la broască și, în fine, în mai puțin de-un minut, ușa cedă. — Săru-mâna și să vă trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
2013 Toate Articolele Autorului moș crăciun, jur, lu’ matale, că-ți fac un masaj pe șale și-ți dau și-o oală cu sarmale, dar numai scoală-i pe români, ce tot atâta îi amâni?! împinge-i tu, că poți, tataie, să ia tâlharii la bătaie! haide-a uăăăăăiiii! nu vreau, nici cârnați, nici chișcă, nu vreau nici un tort cu frișcă, adu-mi, moșule, o brișcă, cu plăsele de aramă, ca să-mi fac cu ea o samă de nu vei dori
HAIDE-A UĂĂĂĂĂIIII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363474_a_364803]
-
încerc s-ating o vrabie-n mișcare.Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zborSe-nfige la mamaia mai sus... chiar pe picior! Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar și bătaie:O porție-mi dă mama și una-mi dă tataie.De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!Să nu țintiți ca mine, la cineva în... dos! Iar de bastoane... Timpul din minte mi le-a șters.Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers......
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
proști mai sînt! Cînd i-am zis eu: “Ce poftești, domnule?!” Că eu sînt direct! “Ce vreai, ce poftești, cine ești, de unde vii, ce problemă ai, în ce direcție, cum adică, caramba, alohe, știrocarama, zarovira, pentișpol, rășbelirea ... Da' ce-ai, tataie, te-a bătut soarele la dovleac? Fă, tu să nu vorbești cu mine așa, că o dată te iau la rașpulicosoroabă! Eu cînd zic o vorbă, să știi de la mine că așa e! Eu nu zic de două ori. Eu știu
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
dovleac? Fă, tu să nu vorbești cu mine așa, că o dată te iau la rașpulicosoroabă! Eu cînd zic o vorbă, să știi de la mine că așa e! Eu nu zic de două ori. Eu știu una și bună! Taci dracu, tataie, că te rîde curcile! Curcile te rîde pe tine, fă! Mie să nu-mi zici că una, că alta, că eu odată te iau la întrebări: Ce ești, ce vreai, ce dorești, ce poftești, de unde vii, cînd pleci, du-te
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
nu-mi zici că una, că alta, că eu odată te iau la întrebări: Ce ești, ce vreai, ce dorești, ce poftești, de unde vii, cînd pleci, du-te sănătos, că cu mine nu-ți merge așa, fă! Da' ce-ai, tataie, te-a lovit soarele cu leuca în cap?! Pe punte s-au adunat cîteva femei. Madam Jorjet strigă de pe deal: Fă, Lenuțo, a venit bărbatu-tău, fă ? Da' ce-ai cu el? Mi-a promis că mă ajută la fîn
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
ai? Eu fac fîn, domnule! Cînd o veni iarna, ce faci, iei pătura și pleci prin sat, la cerșit?! Rage vaca de foame în grajd ... Și zicea unii că una, că alta ... Madam Jorjet se trîntește la umbră. Taci dracu, tataie, că te rîde și curcile! Dom' colonel aruncă grebla și se enervează. Nu cu tine vorbeam, domnule! Ia spune-mi tu mie ce vreai, ce poftești, cu ce ocazie, de cînd pînă cînd ... Intru în casă și dau radioul mai
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
vadă. A pierit înainte ca apele să mai bată la ușă. I-am spus că mă duc să-i aleg un loc frumos cu verdeață. Ar trebui să cern iarba de prin ceruri. Jos n-a mai rămas nimic! -Lasă tataie, că o să fie totul bine!-îl asigură un pompier, ștergându-și obrajii de câtă neputință văzuse în juru-i. Suntem aici să vă salvam. -Ajută-i pe alții nepoate! Eu mă duc să aduc flori și verdeață din grădina Raiului pentru draga
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
odihnește talpa-mi ciuntă și-mi alină vorba-mi multă... ... Îi veneau în minte doinele dragei lui. Împleti două coronițe de flori, și apoi începu să le contureze, umplându-le cu ceea ce mai rămăseseră din petalele mototolite de puhoi. -Întoarce-te tataie la casa dumitale! -se auzi vocea unuia dintre pompieri. Venim să vă dăm afară apele... -Am venit să-i aduc pantofi de rouă amară dragii mele. Când s-a sfârșit, îi spălasem pantofii și-i pusesem în fața prispei la uscat
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
securea Și sufletul ca de topor: Să decime pădurea... Și-apoi, de-aceea țin să-ți zic Povestea din vechime, Să nu se piarză-n timp nimic; Îi hăt din strămoșime... - Bag samă eu că mă frâmânți Cu snoave vechi, tataie! I-am zis eu aspru, mâ încânți Să nu las să te taie... Amu, că tot m-ai sâcâit, Zii snoava copăcească, Și cât stau colea tolănit S-adorm, să îmi priască.... - Ba, vei ciuli urechile Și somnul va să
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]