243 matches
-
Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise aceste versete din Coran pe tonul cântat al unui Sahel emancipat. Apoi reintră în pielea personajului pe care i-l stabilisem și își întrebă elevul: — De ce această afirmație pare tautologică? Dar continuă, dându-și singur răspunsul: Dacă analizăm accepția islamică a noțiunii de istorie, vom observa că ea constă într-un proces de evoluție socială similar conceptului hegelian de Spirit al Lumii. Cu toate acestea, în timp ce pentru Hegel deus era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un tandru omagiu. Cerceluși Sunt convins că ai trăit și tu, dragă cititoare, de câteva ori în viață, acea senzație care, ca atâtea altele din aceeași zonă, ar trebui să rămână fără nume, dar care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà vu. Pentru că atunci când trăiești așa ceva, nu aparenta repetare a unei scene din viața ta te impre sionează (în definitiv viața noastră constă dintr-un șir lung de repetiții: câte mii de nasturi încheiem și descheiem într-un an
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clasic lucra cu caractere axate pe o singură trăsătură dominantă. Se păstrează totuși în linia moraliștilor. Urmuziană e doar o anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru care nu este nimic de văzut, care constă, dimpotrivă, în subiectivitatea imanentă a purei sale încercări de sine și în patosul acestei încercări este tocmai cunoașterea vieții. Or cunoașterea vieții (expresie care ni se prezintă din acest moment ca tautologică) nu este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în care savantul trebuie să întoarcă paginile cărții pe care o citește, ci este de asemenea și o condiție internă a sa. Cunoașterea științifică, după cum am spus, nu este decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la rugby, pînă-i iese pe nas atitudinea political correctness. Are mînă liberă să scrie ce vrea, nu și mînie liberă! Ia să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cenaclul „Junimea“. „Păi atunci, monșer, de ce zici că te ocupi de Ion Barbu?“, observă el. „Pentru că Îmi permite și mie să mă desfășor. Bacovia e atât de poet, că nici nu se lasă comentat. E ca și când ai face un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru că, în general, bărbatul câștiga mai bine, avea mai multe relații, se „descurca” mai repede și mai ușor. • Sărăcia este puternic asociată cu lipsa de școlaritate sau școlaritatea redusă, cu șomajul, cu capitalul relațional, cu condiția de imigrant și, aproape tautologic, cu ceea ce se folosește în literatura sociologică, în particular în cea americană, ca un indicator cvasiuniversal, și anume cu statutul socioeconomic. Or, la rândul lor, acestea sunt corelate cu etnia. Familiile monoparentale sunt disproporțional prezente în funcție de rasă și etnie. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndoială, presupozițiile filosofice ale celor doi îi așază în opoziție, chiar dacă scrutează aceeași societate mediatică. Totuși, într-un punct ei se întîlnesc: acolo unde Sfez ne spune explicit că nu comunicarea în general este obiectul criticii sale, ci doar comunicarea tautologică, adică partea goală a paharului, iar Vattimo sugerează că nu s-a referit și la disfuncțiile comunicării ("media pot să însemne, oricînd vocea "Marelui Frate", sau a banalității stereotipizate, sau vidului de semnificație..."), privind insistent doar la partea plină a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
expusă pe larg în Simbolistica politică. Practic, ele acoperă procesele de diferențiere și asemănare inerente oricărei construcții identitare. Gestionarea (post) modernă a comunicării este efectuată de marketingul politic și cade sub incidența a ceea ce autorul intitulează tautism, adică o comunicare tautologică și autistă, care produce confuzie și alienare. În calitate de reprezentare, comunicarea e un mijloc de a lega elementele atomizate pentru a obține o legătură puternică, pe care viața o solicită: ierarhii, legături verticale și orizontale, reprezentare. Legătura, obținută din reprezentarea prin
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare întreg care înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic dintre atomii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor care o compun. Tautismul este un autism tautologic. Tautismul evocă și totalitatea. Un mare întreg care ne înglobează și în care noi sîntem diluați. Ghinion. Tautismul sau autismul tautologic al marelui întreg, care nu suferă nici un fragment în sînul său, să fie supus unei ierarhii. Asta, tautismul nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor care o compun. Tautismul este un autism tautologic. Tautismul evocă și totalitatea. Un mare întreg care ne înglobează și în care noi sîntem diluați. Ghinion. Tautismul sau autismul tautologic al marelui întreg, care nu suferă nici un fragment în sînul său, să fie supus unei ierarhii. Asta, tautismul nu o vrea. 2. Tautism: manifestări practice În viața practică, ce să spunem despre situația copilului american în fața televizorului deschis șapte ore
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cărui manifestări în știința cognitivă le vom vedea mai departe, școala de la Viena prefigurîndu-i structura, anunțînd că toate propozițiile logicii și matematicii prezintă caracterul de a fi formale, nu ne învață nimic despre realitate și, prin aceasta, merită calificativul de tautologice 115. Știință cognitivă sau știință tautologică. Știință tautistă a tautismului. Fanaticii calculatorului, hackers și copiii, în practica curentă și în imaginarul care pune stăpînire pe ea. Nu am putea vorbi de cură ordinatică, care să imite cura analitică? Al "doilea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
vom vedea mai departe, școala de la Viena prefigurîndu-i structura, anunțînd că toate propozițiile logicii și matematicii prezintă caracterul de a fi formale, nu ne învață nimic despre realitate și, prin aceasta, merită calificativul de tautologice 115. Știință cognitivă sau știință tautologică. Știință tautistă a tautismului. Fanaticii calculatorului, hackers și copiii, în practica curentă și în imaginarul care pune stăpînire pe ea. Nu am putea vorbi de cură ordinatică, care să imite cura analitică? Al "doilea sine" pe care îl descrie S.
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trimit unele la altele. Frankenstein intervine de asemenea în mass-media: tautismul este prezent în locul unde ar părea că există mai puțin mutism. Se întîmplă aceasta din cauză că, vorbind prea mult, nu se spune mai nimic, și prolixitatea duce la repetare goală, tautologică. Orice cuvînt are acolo aceeași încărcătură de irealitate. În mass-media, marketing sau practica generalizată a sondajelor. II. Mass-media confuze Vom analiza aici succesiv comunicarea televizuală (1) și bucla lui Baudrillard (2). 1. Comunicarea televizuală Se pare că am ajuns la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
date exterioare, o autopoieză individuală și de grup, dar fără declicul unei realități exterioare care ar declanșa-o. Comunicarea se desfășoară printr-o rețea turnantă și fără sfîrșit (și fără scop), lărgindu-și cîmpul la fiecare tur, într-un proces tautologic 116. Ceea ce este adevărat pentru comunicarea însăși este valabil și pentru cercetările asupra comunicării mediatice: analizele teoretice se desfășoară în cercuri deschise unele pentru celelalte. Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să ne spună nimic. Fiecare în cutia sa, adică în casa sa, crede că intră în contact simultan, imediat cu toți ceilalți, într-un întreg sincron, ecosistemic, ba chiar autogestionar. Dar toți intră în contact doar cu ei înșiși. Autism tautologic prin care se repetă interminabil aceeași ceremonie abstractă. Autism totalizant prin care sîntem diluați în absolutul lumii, din cauză că nu ne-am separat de el pentru a-l înțelege. Dar, dacă simulacrul este una din realitățile care ne așteaptă, mai trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să traseze o buclă definitivă în jurul unui obiect, centru al acestei circularități: gîndirea ordinatorului. Și ea "merge", "prinde" în rîndul cercetătorilor informați de pe cele două maluri ale Atlanticului sau ale Pacificului. Știință autistă, ea este surdă la evenimentele lumii exterioare. Tautologică, ea reproduce la infinit propria sa structură. Totalizantă, ea închide în circularitatea sa, în "armonia" sa. Totalitară, ea hotărăște că nu există alt mod de cunoaștere decît cel care constă în a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism tautologic, eu le numesc tautism, neologism care condensează totalitatea, autismul și tautologia. Comunicarea se face aici de la sine către sine, dar de la un sine diluat într-un întreg. Această comunicare este deci cea de la un non-sine la un non-sine-însuși. Această sfărîmare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
conotație i-au permis lui Roland Barthes să construiască modelul trinivelar al reclamei (1964 Rhétorique de l'image) în care interferează: • mesajul lingvistic (numele mărcii, în speță pastele Panzani și comentariul verbal); • mesajul iconic denotativ (imaginea fotografică a obiectului, quasi tautologică în raport cu obiectul real; în exemplul lui Barthes cutia cu paste într-o plasă pescărească alături de diverse apetisante legume proaspete); • mesajul iconic conotativ (simbolic al ansamblului asociațiilor care constituie imaginea produsului). Conotația dominantă este cea de italianitate, derivînd din structura sonoră
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poate fi numit identitate virtuală a ființei umane ca diferență și devenire, pentru acesta înseamnă o identitate indiferentă, „izofrenă” (în raport cu schizofreniaă, într-un context al valorilor răsturnate, cu computere autiste, „mașini celibatare” care tânjesc ele însele spre diferență în situația tautologică a propriului limbaj. Identitatea virtuală este condamnată la o lipsă acută de evenimente și de perspective, la o reluare inertă de sine și la un vid antigravitațional sau la o gaură neagră a existenței, la o absență a imaginației. De la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atunci când Schmitt, poate și fiindcă era un statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul la decizie (Entscheidung) în oricare situație excepțională (Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah este, am spus-o deja, autorul contemporan care a studiat cel mai sistematic noțiunea de religie civilă, într-o suită de articole și cărți publicate începând cu 196716. În Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prim-planurile, chiar gros-planul extrem, în secvența cablului metalic împletit al ascensorului care se derulează pe tambur, încarcă filmul cu un dramatism autentic. Deși pe generic este trecută orchestra cinematografiei, autoarea de-a lungul anilor a atâtor sublinieri pe cât de tautologice, pe atât de gălăgioase, în registru grav sau săltăreț, ale acțiunii din imagine, coloana sonoră a filmului este compusă doar din sunete - rare, discrete, obsedante. Sunete - nu cuvinte - sunt și rostirile în limba engleză ale scorului de tenis (fifteen‑thirty
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n oasă; / De boală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]