256 matches
-
I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare); - antimetateza: „Tu blând noroc al unui vis deștept... „Tu visul blând unui noroc ce nu e... (punere inversă... Eminescu)tautologie: „Crima nu e politică. Crima e crimă.” (repetiția cuvântului... L. Rebreanu); „A prins și taina mare a tainelor...” „Calul e cal, măgarul e măgar...” 2. Figurile insistenței : - enumerație: descompunerea unui tot În părți componente: „Nu-l speria căpitane... Boierii sunt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a fost realizată de Joseph Kosuth în articolul său, publicat în trei părți, Art after Philosophy (1969)158. Punând în discuție funcția artei, Kosuth analizează distincția dintre estetică și artă, pe care o descrie exemplar prin intermediul distincției dintre formalism și tautologie. Critica formalistă ornamentează obiectul artistic lipsit de concept, atribuindu-i astfel o funcție estetică legitimată prin posibilitatea de exercitare a gustului. În vreme ce estetica este preocupată de enunțarea opiniilor cu privire la perceperea lumii în general, judecând arta dintr-o perspectivă morfologică, arta
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
să chestioneze natura artei. Opera de artă ar fi un fel de "propoziție" / propunere prezentată în contextul artei ca un comentariu asupra artei. Fiind propoziții analitice, operele de artă nu oferă nicio informație cu privire la experiență. Ele apar sub forma unor tautologii, deoarece constituie o prezentare a intențiilor artiștilor, o operă de artă particulară fiind o definiție a artei. Orice alt aspect ori calitate a propozițiilor ar fi irelevante pentru "condiția de artă" a operelor, care este o "stare conceptuală" eliberată de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
distincție tehnică între arta conceptuală stilistică și arta conceptuală teoretică și punând accentul pe restabilirea echilibrului dintre internalitatea și externalitatea modelului teoretic al artei, aflat într-o continuă schimbare pe fondul angajării artistului, Joseph Kosuth aduce în discuție noțiunea de "tautologie" a cărei dinamică se bazează pe interpretarea unor modele de "operaționalitate". "Unitățile operaționale" sau "stratificările de semnificație" ale Investigațiilor sale sunt supuse la exterior schimbării de percepție în funcție de contextele în care sunt propuse. Privite dinspre interior, unitățile de înțeles apar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
scopul de a obține un singur calendar al sărbătorilor, îmbinând aniversările religioase cu cele laice. Sărbătorile vinului fac foarte bine dovada acestui compromis. I. O băutură "festivă" Dacă punem unul lângă altul cuvintele "vin" și "sărbătoare" obținem, prin definiție, o tautologie, deoarece, pentru civilizația vinului, masa a fost dintotdeauna locul favorit al acestei băuturi "festive". În Antichitate, între ospățul zeilor și cel al oamenilor s-a creat o legătură de convivialitate în privința vinului și a bucatelor împărțite în comun. Acest aspect
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
foarte apropiat de ceea ce este cunoscut ca "limbă de lemn"54. Aproape neinfluențat de schimbările politice și de modelele lingvistice, discursul reprezentanților administrației penitenciarelor oferă paradigma poziției oficiale și autoritare, caracterizată de stîngăcia organizării discursive, producătoare de ambiguități sau de tautologii neintenționate. Nu este vorba de rigiditatea firească oricărui stil tehnic, specializat, ci de aceea impusă mai ales de clișee împrumutate din alte domenii nu pentru a denumi obiecte, acțiuni și relații specifice, ci, de multe ori, pentru a exprima raporturi
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spre lumină. Simțim o revărsare afectivă, care atinge moravuri variate, într-o perpetuă mișcare contrapunctică, marcată pregnant de celulele ritmice, care încarcă de tensiune contextul. Partea a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele capitole: Scânteia, Flăcări, Focul), accelerează ritmul, drama fiind realizată într-o viziune plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului unu nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Kant, susținătorii clasici ai argumentului ontologic comit o contradicție în momentul în care introduc în conceptul unui lucru pe care au dorit să îl gândească în ceea ce privește posibilitatea lui, conceptul existenței lui și în realitate aceștia nu comit decât o simplă tautologie 125. Alexander Baumgarten susține că acestei formulări i se poate obiecta că nu ar fi redarea exactă a argumentului Sfântului Anselm și că s-ar potrivi, mai degrabă, cu formularea lui Descartes 126. Pentru a înțelege mai bine critica lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
prin urmare, nu este un predicat real deoarece a atribui existența unui lucru implică doar a spune că un obiect x este un obiect x. Dacă existența ar fi un predicat real atunci orice afirmație despre ea ar fi o tautologie și orice negare ar reprezenta o contradicție în sine146. Revenind la observațiile lui Adrian Niță, trebuie spus că distincția dintre predicat real și predicat logic este problematică. După Kant, un predicat real este o determinare, iar determinarea este un predicat
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care ați vrut să-l gândiți numai în ce privește posibilitatea lui, conceptul existenței lui indiferent sub ce nume ascuns. Dacă vă îngăduim acest lucru, ați câștigat în aparență jocul, dar în realitate n-ați spus nimic; căci ați comis o simplă tautologie. Vă întreb: este oare judecata lucrul cutare sau cutare există, este, zic, această judecată analitică sau sintetică? Dacă e analitică, atunci prin existența lucrului nu adăugați nimic la ideea voastră despre lucru; dar în acest caz, sau ideea care este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
dar în acest caz, sau ideea care este în voi ar trebui să fie lucrul însuși, sau ați presupus o existență ca aparținând posibilității și atunci existența este, așa zicând, conchisă din posibilitatea internă, ceea ce nu e decât o nenorocită tautologie. Cuvântul realitate nu rezolvă chestiunea. Căci chiar dacă numiți realitate tot ceea ce puneți (fără a determina ceea ce puneți) ați pus și ați acceptat ca real lucrul cu toate predicatele lui în conceptul subiectului; iar în predicat voi îl repetați numai. Dacă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
raportează la conținutul enunțurilor și stipulează că nu trebuie să vorbim fără să spunem nimic, că enunțurile trebuie să aducă informații noi destinatarului. Dar o asemenea regulă nu poate fi evaluată decît într-o situație concretă. În virtutea unei asemenea legi, tautologiile ("Un soț este un soț") constrîng destinatarul să deducă informații subînțelese: dacă cutare a emis un enunț care nu aduce aparent nici o informație nouă, înseamnă că vrea să transmită altceva. Este cazul publicității următoare pentru marca Fiat: Pentru cei pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
serioasă": "Comisia ar trebui ca, până la 1 ianuarie 1998, să revizuiască și să modifice anexa V menționată anterior..." (Regulamentul nr. 120/97 al Consiliului Europei din 20 ianuarie 1997, http://www.apmgr. ro/legislatie%20UE/R0120.pdf; [Ironie] bazată pe [Tautologie]). Sau: "totodată ar trebui să se revizuiască și, dacă este nevoie [sic!], să se îmbunătățească legislația referitoare la turism" etc. ("Ecoturismul și ariile protejate din Romania", în Gazeta de agricultură, 22.04.2009, http://gazetadeagricultura.info/eco-bio/ 84-protectia-mediului/parcuri-si-rezervatii-naturale/2610-ecoturismul-si-ariile-protejate-din-romania
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât, chiar dacă definiția legitimității adoptate aici este acceptabilă și utilă, ar fi oportun să se ia în considerare și o versiune mai "atenuată" a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
interes" comun, în condițiile date, pare a rămâne, astfel, păstrarea relației generice de vecinătate, și nu sporirea unui capital social individual. Desigur, se poate spune că și aici avem o formă de capital social. Dar aceasta revine atunci la o tautologie curioasă: o relație socială este un capital social pentru că permite acestei relații să rămână ceea ce este!"11. Într-un studiu realizat pentru Banca Mondială, "Bonds and Bridges: Capitalul Social și Sărăcia", Deepa Narayan sintetizează tipologiile capitalului social în funcție de rezultatele sale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului unu nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ce face ca propozițiile matematicii să fie adevărate sunt anumite convenții care guvernează folosirea limbajului. Ei se folosesc, pentru a argumenta pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca tautologii. 2.1. Quine Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și empiric, cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Or, în această ipostază, "orice unu este o multiplicitate, un subiect care-și dă desfășurare, o potențialitate care se realizează, se actualizează, pe temeiul contradicției interne"584. Principiul identității abstracte, cunoscut prin cuvintele "fiecare lucru este ceea ce este" sau prin tautologia A = A, își dobândește adevărul numai în perspectiva legii identității concrete, susține Athanase Joja: "A = A nu este adevărat decât în sensul că A este subiectul propriilor sale metamorfoze, propriei sale deveniri, subiect care rămâne același devenind altul, diferind de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o pasăre/ care țipă scurt/ l-a văzut cum a căzut deodată în/ groapa transparentă". Lumea încă văzută e cea de dinaintea deschiderii posibilului unei alte vederi, lumea previzibilă a semnelor și a fenomenelor imediate. Lumea unei experiențe "la fel", a tautologiei identicului. Lumea lui Același cade și recade în vedere așa cum ea însăși se pune mereu în vederea de sine. Ne(pre)văzutul inaparentului nu e însă imaginea pe care să o avem în vedere. El e ca și cum n-ar fi, vălul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cum mergeam alături și nimic nu/ ne-ar fi putut atinge". Voalarea imaginilor cu / de sine nu aduce doar dispariția eului, ca imagine, ecranarea identității de ființă, ci are drept rezultat dezvăluirea altuia. Eul șters din vedere se trezește din tautologia reflectării, iese din cercul vicios al imaginii identicului. Se ridică la nivelul, fără reprezentare, al unei distanțe care nu-i aparține; se distanțează de sine în diferența de imagine pe care o dă alteritatea. Arderea nu e posibilă decât alături de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia pe care o conține, căci fanatismul este (și) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atâtea zecisme și postmodernități megalomanice, nu fracturismul ne pândește, ci fripturismul - singurul „ism” integrator, aproape globalizant. (Jurnalul Național, 30 septembrie 2005) Oportunismul exterminator Aflat în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
din Vest, Reagan nu a avut niciodată nici cea mai vagă idee despre existența săracilor și modul lor de viață și nici cel mai slab contact direct cu ei. El nu cunoaște decît siguranța de sine dată de bogăție, doar tautologia puterii, pe care le extinde la dimensiunea întregii națiuni, dacă nu chiar a întregii lumi. Săracii sînt astfel condamnați să fie uitați, abandonați, sînt pur și simplu condamnați la dispariție. Aceasta este logica după care săracii trebuie să iasă din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]