261 matches
-
fără să poți determina cine vorbește, în acest univers fără ierarhii, decît încîlcite, unde baza este vîrful, comunicarea moare prin exces de comunicare și sfîrșește într-o interminabilă agonie de spirale. Asta numesc eu "tautism", neologism care îmbină autism și tautologie, evocînd totalitatea, totalitarismul. Acestea sînt cele trei metafore care constituie ansamblul fenomenului comunicațional. Ele se identifică cu trei viziuni despre lume și cu trei politici foarte actuale. Ele organizează planul general al acestei mici cărți: • "Comunicarea reprezentativă" (cap. I) • "Comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Ce este de spus? Mai întîi, ea descrie, apoi explică, separînd descrierea și explicația. Explicația nu servește niciodată decît pentru furnizarea legăturilor suplimentare între elementele descrierii. Într-un cuvînt, explicînd se repetă ceea ce s-a descris. Descrierea se transformă în tautologie. Avem o cartografie a explicației, sau o punere în legătură a explicației și a descrierii 67. Trebuie înlocuit acest model repetitiv, steril, prin abducție sau transpunere comparativă 68. Sau, încă, "suprapunere comparativă"69. Într-un cuvînt, este vorba de analogie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
decît un burete absorbant, care acceptă ca atare semnalul electric transmis. Totalitarismul tautismului. Nebunie mută a negării realului. Țintă totalizantă și închidere circulară descrise de Baudrillard, care contribuie la aceasta fără să știe. Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor care o compun
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
comunicării nu se poate defini dacă considerăm mesajul în sine, independent de ansamblu. Procesul comunicării nu ia în seamă decît simplul du-te-vino al unui dialog fără personaj. Nu ține seama decît de el însuși, adică comunicarea în propriul său obiect. Tautologie. Să examinăm îndeaproape, prin categoria noastră de tautism, poziția lui Baudrillard, unde realitatea trimite la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
toate conceptele și să resoarbă orice conflict în procesul său. La fel de totalitară, ea vizează să dea cheia totalizantă a unei enigme, amestecînd pistele. Dar, și mai bine decît paradoxul, ea acoperă și reacoperă alte două elemente ale tautismului: autismul și tautologia. Sursa platoniciană ne oferă două ipoteze care impregnează modul nostru de a vedea: • copia-simulare este inferioară originalului și nu trebuie să avem încredere în ea; • paradigma, copia controlată de științe, este utilă cunoașterii și trebuie să ne servim de ea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
-se nu există. Este vorba de esența lor, de idealitatea lor. Sîntem prinși în construcția unui spațiu fictiv, ale cărui elemente sînt împrumutate de la cel existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Ea obiectivează, prin minuțiozitatea sa, ceea ce nu era decît ipoteză. Mijloc de convingere destul de perfid, care tinde să facă să existe, prin și într-o descriere, ceva a cărui existență rămîne, totuși, de demonstrat. Aici se găsește procesul însuși al tautologiei. Că există "stări reprezentaționale", de asta pot fi sigur, pentru că eu produc discursuri pe această temă! Și, cu siguranță, cu acest calcul știința cognitivă există! Ca și magia, animismul, religia, credința. Toate aceste producții ale spiritului valorează ceea ce valorează folosirea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
închide astfel în redundanță, această atitudine față de o realitate socială se apropie prea mult de mișcarea care afectează celelalte științe și analizele mass-media în special, pentru a nu se conjuga într-o vastă totalizare a efectelor globale. Rezultatul tuturor acestor tautologii suprapuse conduce la o viziune a realității în același timp hiper-reală (realitate de grad n, fabricată în întregime prin mecanisme de expediere) și hipo-reală (care nu apelează la nici o comunitate de întrebuințare, ci la o izbucnire a sensului). Dincolo de mișcarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
referință la reprezentarea carteziană, care pune la distanță subiectul și obiectul. Eliminată, de asemenea, orice referință la expresia spinozistă, la delicata inserție a unui subiect complex într-un mediu complex. Aici, comunicarea nu mai este decît repetarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism tautologic, eu le
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism tautologic, eu le numesc tautism, neologism care condensează totalitatea, autismul și tautologia. Comunicarea se face aici de la sine către sine, dar de la un sine diluat într-un întreg. Această comunicare este deci cea de la un non-sine la un non-sine-însuși. Această sfărîmare, această confuzie generalizată o datorăm unui non-sens inițial: atunci cînd luăm
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care discursul o are, altfel nu ar putea fi ținut. În liniștea lui a spune, pe care se fondează spusul, putem deci găsi ceva care să reziste tautismului: totalizării prin adunări de învățături explicite care conduc repede la totalitarismul universalizant; tautologiei, care este călcarea în picioare a sensului, căci vorba schimbată inventează treptat propriile sale conveniențe; autismului, în sfîrșit, căci nici un discurs nu poate fi ținut singur, nici chiar în doi, numai într-un schimb biunivoc, unul fiind oglinda celuilalt: trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
satul. b) Cutremurul de pământ a provocat mari pagube. c) S-au reunit pentru discuții. 2. Care dintre următoarele perechi de cuvinte sunt antonime? a) negrăit/ alburiu; b) scriere/ transcriere; c) vorbăreț/ tăcut. 3. Alege seria în care se află tautologia: a) Copilul e copil; b) Sloi de gheață; c) Fata, când văzu ursul, i se făcu frică. 4. Alege construcția corectă: a) tată al cinci copii; b) în cursul celei de-a doua nopți; c) Ces cu acelea? 5. Cuvintele
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
televizuale), educația (în emisiunile culturale) * de la un jurnalist preprogramat, ¨preot¨ al limbii de lemn și stilului formular * la un jurnalist tentat de hiperbolă, patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie și autism sau redundanță și solitudine). Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei, bolii, distrugerii combinată cu o singură dimensiune temporală trecutul). Schizofrenia comunismului definită de Havel ca ¨a gîndi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
virtuoase sau vicioase dintre factori sau procese, mai ales în zona mecanismelor de transmisie ale politicilor economice monetare și fiscale) este vorba despre o falsă regulă deterministă (vizualizată, de fapt, în spirala hegeliană care se autoîmplinește ca predicție), o simplă tautologie, ascunsă sub o schelă de ceteris paribus. Cercurile virtuoase sau vicioase nu sunt nicidecum cercuri în sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula cauză efect nu se petrece în orizontul contextului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a marilor procedee retorice tradițio nale și preferința pentru figuri neconvenționale cu rol structurant (anacronismul deliberat, tautologia sau retractarea). Reprezentanți ai postmodernismului românesc - Grupul oniric a fost constituit în 1964, de către Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vin tilă Ivănceanu și Dumitru Țepeneag, cărora li sau adăugat ulterior Virgil Mazilescu, Daniel Turcea ș.a. A fost interzis de cenzura comunistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ordonat el însuși după un număr finit de principii și legi cuantificabile prin relații și concepte matematice. Am putea să ne întrebăm, cum o făcea Henri Poincaré, de ce matematica fundamentată logic pe adevăruri triviale nu se reduce la o uriașă tautologie și, de fapt, la un alt mod de a spune că 1 = 1. În unul din capitolele următoare, vom vedea și răspunsul lui Henri Poincaré la această întrebare, aici însă vom afla opiniile unui fizician, Eugene Wigner laureat al premiului
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Dacă ei s-au înșelat, nu cumva ne înșelăm și noi? Credem că în raționamentele noastre nu mai facem apel la intuiție; filosofii ne-ar spune că este o iluzie. Logica cea mai pură ne-ar conduce întotdeauna doar la tautologii; ea nu ar putea crea ceva nou; numai din ea singură nu ar putea ieși vreo știință. Acești filosofi au dreptate într-un anume sens; pentru a face aritmetică, sau geometrie, sau oricare altă știință, ne trebuie altceva decât logica
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
dată, satisfacțiile au fost orale." Un observator atent și răbdător va descoperi în puținele exemple citate majoritatea mecanismelor lingvistice care produc comicul de limbaj: cuvinte deformate, etimologie populară, hipercorectitudine, lipsa de proprietate a termenilor, polisemia, contradicția, asociațiile incompatibile, nonsensul, truismul, tautologia, construcțiile prolixe, interferența stilurilor... Nu e rostul acestor pagini să ofere explicații la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o sugerez prin citarea unui articol semnat de Mircea Cărtărescu probabil cel mai mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
identifice unele greșeli punctuale din Tractatus, el nu l-a putut stimula în mișcările sale de gândire. Nici nu putea să o facă un autor care va scrie în ultimul său text, publicat postum sub titlul Philosophy: „Logica ajunge la tautologii, matematica la identități, filozofia la definiții.“ Chiar dacă era interesat de observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este folosită adesea această expresie în Tractatus. (Vezi 4.462: „Tautologia și contradicția nu sunt imagini ale realității. Ele nu înfățișează nici o stare de lucruri posibilă. Căci prima admite orice stare de lucruri posibilă, cealaltă nici una.“) S-a remarcat că unele din principalele rezultate ale Tractatus-ului sunt conținute în formulări a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
30 Răspunsul pe care l-a dat Wittgenstein, în Tractatus, este că propozițiile logicii nu spun nimic, dar că prin ele „se arată“ proprietăți formale ale limbajului. Autorul indică modul cum pot fi deosebite așa-numitele adevăruri logice, care sunt tautologii, de propoziții care spun ceva despre stări de lucruri, și anume considerând doar forma logică a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolurile limbajului. Din această perspectivă va putea fi înțeles și locul pe care îl ocupă în economia lucrării
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o expresie a limbajului este o propoziție, adică o imagine a stărilor de lucruri, care poate să fie adevărată sau falsă. „Forma logică“ a limbajului „se arată“ într-un fel în propozițiile care descriu stări de lucruri și altfel în tautologii și contradicții logice. De la întrebarea „Ce sunt adevărurile logicii și cum pot fi ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică cât de puternică este tendința oamenilor care gândesc asupra naturii și sensului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]