4,202 matches
-
se împreună și se răsfiră către zorii de zi. Tică trage din nou aer în piept, apoi se lasă pe spate. Nu pot să scap de mirosul ăla de gogoși, Baroane! Îmi lasă gura apă... Poate iese Înecatu` cu o tavă plină și-ți dă cu ea peste ochi. Ia un biban, ți se topește-n gură, zăbăucule. Auzi, cum a dat ortu` popii ăsta de s-a înecat aici, e cu suspans sau cu amor ghebos? Cică și-a prins
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
scuză-mi expresia, însă nu are rost să schimbăm unele cuvinte numai din pudoare, înlocuirea lor duce la pierderea savoarei lingvistice, nu mai avem nevoie de canale documentare, gata cu abonamentul la cablu, ni se oferă viața și timpul pe tavă, poftiți de gustați, luați o felie din Imperiul Roman, mușcați cu poftă din cea asiatică, Dinastia Ming, Ping, Beau de Sting sau cum o mai fi, încercați și bucata aceasta din vremea Inchiziției, are amărăciunea clasică și inconfundabilă a perioadelor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ai accepta să ciocnești un pahar cu mine, înainte de a merge la culcare. Plăcerea nu poate fi decât de partea mea, Lady Esmeralda. Bărbatul se întoarse și părăsi încăperea cu pași măsurați. După câteva minute, reveni ducând în mâini o tavă pe care se aflau două pahare și o sticlă pe jumătate plină (sau pe jumătate goală, exact așa cum doriți). O sticlă pătrată, cu multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sweet dreams... Eu zic să mai stăm. Și nu face pe Freddy Krueger, până la urmă a fost cu happy-end, dar nu pentru el. Nu mai stăm. La noapte dăm atacul. Mâine seară mă transform în chelner, îți aduc cocteilul pe tavă. Noaptea voi fi proxenet, dacă vrei, te cuplez cu creola visurilor tale, puteți să vă faceți jurăminte înfocate cu ochii pierduți în spuma oceanului. Vă conduc în cameră, pe urmă vă încui acolo, do not disturb, o să-mi mulțumești... Să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule Petre, bine ați venit. Nu-mi mai amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nici o mâncare ce avea cât de cât miros. În ziua aceea am avut impresia că-i displăcea chiar și aroma ciupercilor din supa pe care i-o pregătisem. Și-a dus castronelul la buze, însă l-a pus înapoi pe tavă, fără să se atingă de el. Atunci am observat, uimită, că mâna dreaptă a mamei era umflată. — Mamă! Ce-i cu mâna ta? Mi s-a părut palidă și cu pungi sub ochi. — Nimic. Umflătura asta nu înseamnă nimic. — De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie. — Hei, Kinu! Am rămas fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sintetizează cel mai bine omenia, deseori evocată în cartea lui G. Topîrceanu. Gazdele fac în grabă pregătiri, bătrânul se duce la cârciumă să cumpere vin, tânăra femeie răstoarnă un scrob prea ardeiat pentru oaspetele român și scoate din cuptor o tavă de plăcintă (bánița), cu ceapă și bucăți de slănină, mâncare tradițională de Anul Nou. Se așază cu toții la masă și încep să ciocnească pahare cu vin, purtătorul de cuvânt fiind Dediu Manole, în spiritul cel mai obiectiv al istoriei și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
egal al fiecărei zile, problema spinoasă a moștenirii: "Toți ochii ăștia care privesc acum în podea sau la masa lungă a prezidiului, acoperită de o pânză roșie și-n mijloc cu o carafă de apă și trei pahare așezate pe tava de plastic, toți ochii ăștia s-ar întoarce deodată spre mine. Mi-e atât de frică de așa ceva, încât mă întreb, revoltată, de ce să mă ridic tocmai eu, la urma urmei? Să se ridice băieții, să se ridice Didi sau
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
ar fi produse de industria și agricultura autohtone. Știu că vi se pare absurd. Prea ne-am obișnuit cu calitatea și confortul produselor venite din Occident. Prea ni se pare de la sine înțeles că acelea sunt lucruri firești, servite pe tavă în numele proniei cerești. Ei bine, nu sunt. Pentru a ajunge la acest nivel, în Occident s-a muncit pe brânci, s-au dus războaie și au avut loc confruntări sociale sângeroase. Ura contra occidentalilor este, astăzi, reflexul geloziei unor popoare
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
și gravitatea acuzelor pe care le aduce este extrem de vizibil. E ca atunci cînd un copil, pomenin-du-se în fața unei mașinării al cărei mecanism nu-l cunoaște, o folosește după ureche încredințat fiind că știe ce face. Cred că, primind pe tavă fragmentele pe care le-a reprodus în pagina a treia a ziarului Ziua, ziaristul nostru nici măcar nu le-a citit cu atenție. Sau, în orice caz, nu le-a înțeles. Altfel și-ar fi dat seama că ele spun tocmai
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin asemenea întraripări voios-melancolice ale fanteziei străbate neîndoios un reflex esenian.(va urma)
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
sînt specialist în politici culturale, nici în studiul de marketing sau mai știu eu ce. Nici nu mă pasionează. Urmărind fenomenul, cunoscînd psihologia artistului nostru, căruia, de regulă, i se cuvine totul, căruia totul trebuie să i se ofere pe tavă, și trăind în realitatea fascinantă a patriei mele, îndrăznesc să formulez un răspuns. Așadar, cred că motivul esențial care face ca în România să existe, practic, un singur teatru privat este lipsa Legii sponsorizării. Precum și lipsa oricărui interes ca ea
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
lucioasă încât să nu prindă cerneala sau creionul pe ea -, cu cât absoarbe mai bine, dar fără să facă pete, cu atât mi-e mai dragă și-mi face o poftă de scris, cum să spun, ca și cum ai vedea o tavă cu o mâncare foarte bună, să zicem: cu sarmale? cu fructe de mare? macaroane cu fructe de mare? sau ceva de genul ăsta, și... ah!... acum am să mănânc pe săturate, ah, acum am să scriu pe săturate, pentru că hârtia
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături de-a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
formă de jurnalism de cursă lungă, în care mediul politic sau social condiționează direct mesajul, că artificiile livrești trebuie eliminate atâta vreme cât obturează autenticitatea. Dintr-un ase-menea punct de vedere, scriitorul capătă profilul neobișnuit al unui psihoterapeut care se oferă pe tavă sau al unui foarte empatic entertainer de nișă. Un alt răspuns posibil, decurgând tot de aici, dar oarecum pe marginea problemei, este acela că Dumitru Crudu nu se limitează să facă în scris ceea ce ar face un asemenea tip de
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
puțin, mai ales la început. Am zis Ťbineť, a sosit tânărul, cu o mutră de puștiulache, împrăștiat, emoționat. L-am îmbrăcat, i-am explicat ceremonialul, l-am dus în culise, i-am explicat ce trebuie să facă - să ducă o tavă cu o cupă unui personaj aflat în plină desfășurare vocalică, am stat lângă el, i-am făcut vânt în scenă; el, în loc să meargă la stânga, a luat-o la dreapta, s-a dus direct la un alt protagonist, care avea o
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
a luat-o la dreapta, s-a dus direct la un alt protagonist, care avea o cupă, s-a așezat cu spatele la sală - gest aproape nepermis - și a rămas acolo ca o stană de piatră. Actorul care urma să ia de pe tavă cupa a trebuit să traverseze toată scena spre a și-o lua de pe tava figurantului înțepenit, apoi, dându-și seama de situație, i-a cam făcut vânt afară din scenă. A venit radios la mine, supra-încântat de performanță. I-am
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
avea o cupă, s-a așezat cu spatele la sală - gest aproape nepermis - și a rămas acolo ca o stană de piatră. Actorul care urma să ia de pe tavă cupa a trebuit să traverseze toată scena spre a și-o lua de pe tava figurantului înțepenit, apoi, dându-și seama de situație, i-a cam făcut vânt afară din scenă. A venit radios la mine, supra-încântat de performanță. I-am tras Ťo morală bunăť și am venit să-l supraveghez la o altă reprezentație
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
care în perioada washingtoniană a acumulat mai mulți bani decât a câștigat legal. După cum ar putea să-și aducă aminte de un anumit general cu același nume și de isprăvile sale. Probabilitatea de a-i oferi lui Traian Băsescu, pe tavă, șansa de a face ceea ce știe cel mai bine - să atace - n-a fost luată în calcul de prea mulți din strategii partidelor. Se pare că până și consilierilor plătiți cu milioane de euro le-a scăpat ceva extrem de important
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
eu nu m-am gândit decât azi-dimineață. Charlot îl privea îngrozit. Figura animalică, buhăită a actorului își atinsese starea ideală: însăși întruchiparea trufiei și a poftelor trupești se sprijinea acum neglijent de axa globului și-i oferea întreg pământul pe tavă sub forma a șase acri de pământ și o casă. Totul era în puterea lui, inclusiv cele trei sute de franci redobândite în chip miraculos. Parcă plutise toată dimineața în sfera supranaturalului: bătrâna murea și miracolul se înfăptuia. Dumnezeu intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se oprește din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul ăla de reporter român cu trei prenume am apărut ca niște corbi, avizi de cadavre. Nimic mai neadevărat. Publicul e avid de cadavre, noi doar i le servim pe tavă. El le consumă, noi doar adăugăm sosul, ca să le facem digerabile. Credeți că noi n-avem inimă? Avem, dar nu lăsăm să se vadă ca să nu ne scadă audiența. În privința poveștii cu Liliane, treaba stă cam așa: mie-mi plac
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]