675 matches
-
putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul a murit Înaintea celuilalt. Asta voiai să spui, atunci când ai afirmat că spițerul a fost ucis al doilea numai pentru că moartea alesese calea cealaltă. Dar eu am fost orb, până când În seara asta mintea mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice și ai spus că ceea ce este jos e la fel cu ceea ce se află sus. Acesta era Înțelesul desenului făcut de meșterul Ambrogio, nu-i așa? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numărul patruzeci și patru, respectivii președinți au răsturnat voturile pe băncile lungi care serviseră drept mese, un zgomot impetuos de avalanșă traversă orașul. Era prevestirea cutremurului politic care nu avea să întârzie să se producă. În case, în bodegi, în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat fals, de asta sunt atât de simpatice cuvintele simple, nu știu să înșele. În diferite locuri, în case, baruri, taverne, bodegi, restaurante, asociații sau sedii politice unde se aflau votanți ai partidului de dreapta, ai partidului de centru și chiar ai partidului de stânga, comunicatul prim-ministrului a fost larg comentat, așa cum era firesc, în diferite moduri și cu diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se țeseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întindea Îndărătul edificiului, pe toată lungimea lui. Ar fi putut fi sediul unui priorat, Își zise poetul. Sau capitulul unei mânăstiri. Sau aula unui nobil tribunal. Sau curtea unui rege barbar. Era, În schimb, doar locul unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se așteptase la așa ceva și totuși era ciudat că nu existau femei. Nici una din muierile acelea cu veșminte colorate care, Îndeobște, se ofereau prin asemenea locuri. Nici măcar un chip, nici măcar un glas feminin. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo ca și când tocmai atunci ar fi intrat. Aceștia nu păreau să observe că sosise, prinși cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcările celor doi scandalagii și să facă schimb de comentarii zeflemisitoare cu glas scăzut. Dante se rezemă iarăși de perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să le șteargă neamul de pe fața pământului? Instinctiv, Își ridicase privirea spre cer, parcă sperând că tavanul tavernei se va despica, sub o neașteptată ploaie de flăcări. Altminteri, avea să aibă el grijă, și Încă repejor, să le poruncească străjerilor un teribil repulisti. Nu o să mai lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Judecând după veșminte, erau străini, dar ceva la ei Îi părea familiar. Se apropie curios. Între timp, căuta din răsputeri În memorie un răspuns la acea senzație de familiaritate. Brusc, Își aminti. Erau doi dintre oamenii care ședeau deoparte În taverna lui Ceccherino, aparent străini de atmosfera de perversiune care se respira acolo, și care Îl ajutaseră În momentul fugii. Își iuți pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
voiau poeți adăugau chiar Belle de jour. Când erau toate trei în local, ducând carafele, paharele și tacâmurile, în mijlocul a zeci de bărbați care vorbeau tare și beau prea mult, mi se părea că sunt niște flori rătăcite într-o tavernă a viciilor. Și îndeosebi mezina îmi părea atât de pură, încât am văzut-o întotdeauna foarte departe de lumea noastră. Când Destinat intra în restaurant, Bourrache, care este un om al obișnuințelor, îi spunea de fiecare dată aceeași frază, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Câteodată, cântecul se auzea mai tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu chipul remodelat de exploziile obuzelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
zona industrială a proiectului - așa scrie în proiectul lor. Nu au restaurat nici măcar clădirea centrului lor de propagandă, doar au bandajat-o iar pe unii roșieni și turiști îi îmbrobodesc cu palavre! „Vino în”, în cazul acesta, sună ca la tavernele cu băutură proastă și scumpă ocolite de clienți sau ca la bordelurile cu curve bolnave și bătrâne. Eu am intrat ca să înțeleg, cum scrie afară și bine am făcut, mi-am dat seama că înțelesesem adevărul mai dinainte, de la cei
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
foame îi era cu siguranță, dar cum să recunoști așa în fața unui bărbat? Parcă i-ar fi fost rușine. - Hai cu mine! I-a deschis portiera mașinii. Pentru prima oară se simțea respectată. Dar și stânjenită. Au mers la o tavernă. Au mâncat caracatiță și pește. El a băut numai apă minerală. Ea a vrut o cola. - Ai unde să locuiești? - Deocamdată nu am, dar voi găsi, spuse Mădălina cu o teamă în voce ca și cum dacă nu ar fi avut unde
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
lumea s-a retras în sine nu-i mai plac războaiele cu babuinii n-o mai interesează toamnele banale frunzele sunt o poezie prea ermetică pentru urechea astupată cu ceară a acestei lumi care mimează viața într-o atmosferă de tavernă orientală la izvoarele stiyxului s-a făcut seară fetele cu picioare de lebădă fac parada modei mie mi-e dor de-a fi singur știu am fost născut în chivot de aramă cu popă și naș cu părinți și cu
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
International, Norinco reprezintă o mină de aur. Aduse cu precizie germană de contrabanda chineză, doar în Cape Town, pe străzi, conform estimărilor din 2008, existau aproximativ 4.000.000.000 de arme ilegale. Documentarul-reper explorează latura întunecată a orașului denumit și “Taverna mărilor”(situat la capătul lumii, între oceanele Atlantic și Indian), unde înfruntarea dintre poliție și criminalitate dă câștig de cauză, în opinia noastră, celei din urmă, poliția aflându-se, de cele mai multe ori, în postura de simplu spectator la escaladarea violenței
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]