705 matches
-
încercat să-l apere, dar a fost la rândul ei amenințată. L-au ucis în fața sa, chiar dacă ea a încercat inutil să-i salveze viața. La auzul țipetelor isterice ale reginei, câteva sute de oameni de rând și-au părăsit tavernele și înarmați cu bastoane, au fugit în ajutorul ei. Ajunși la palat au cerut să o vadă pe regină, dar aceasta amenințată de conjurați, a ieșit la fereastră și i-a liniștit. Rizzio a fost asasinat cu cincizecișișase de lovituri
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
aur a jocurilor Arcade. Primul joc arcade coin-operated (funcționa doar cu bani) a fost "Computer Space", creat în 1971 de Nolan Bushnell. În acele timpuri, înainte de apariția sălilor de jocuri (numite arcade-uri), jocurile electronice erau puse în baruri și taverne. Gradul ridicat de complexitate și faptul că jocul necesita ca utilizatorul să citească un set de instrucțiuni înainte să se joace, a dus la o popularitate foarte scăzută în aceste locații, așa că Nolan s-a văzut nevoit să caute noi
Joc video () [Corola-website/Science/303382_a_304711]
-
foarte bogați locuiau în domus-uri, locuințe de mari dimensiuni pentru o singură familie, însă cele două tipuri de locuințe s-au amestecat în oraș în cadrul aceluiași cartier; nu existau cartiere distincte pentru fiecare tip de locuință. Parterul era folosit pentru taverne (), magazine și ateliere, iar etajul (sau etajele), ca spațiu de locuit. Ca și locuințele moderne, o "insula" ar fi putut avea un nume, de obicei referindu-se la proprietarul clădirii. Strabon constata că "insulae"-le, la fel ca "domus"-urile
Insula (clădire) () [Corola-website/Science/320745_a_322074]
-
își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile cucernice de altădată, sutana preotului și gluga călugărului slujeau ades ca deghizament celor urmăriți de oamenii stăpânirii. Uniforma militară a oferit și ea imunitate și pricopsire păcătosului recrutat prin cârciumi și taverne. În zilele noastre, gama transformărilor posibile a rămas, cu mici variante, aproape aceeași. Dezertorul care fuge la inamic luând cu sine și caseta regimentului, reapare, în istoria scurtă a unei clipe, costumat în erou național. Casierul hoț, care trece hotarul
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
politicieni de cea mai diversă formație rețin interesul său și devin pentru moment figuri de prim plan. Pe unii îi vizitează acasă, pe alții la biroul de lucru, în amfiteatre sau redacții, pe scenă și în culise, la cafenea sau taverne. Uneori li se schițează și portretul fizic („Fin, înalt, sigur de sine, cu profilul avântat deschis într-o formă lapidară” - James de Coquet), alteori se insistă doar asupra celui spiritual: „Trecutul e marea patimă a lui Fortunat Strowski. Din ascunzișurile
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost folosită drept locuință: urmele unui perete dărâmat pentru mărirea spațiului tavernei și urmele cuptorului din aceeași perioadă, neexistând o încăpere cu rol de bucătărie. Această construcție nu se încadrează în tiparul obișnuit al caselor țărănești, datorită destinației sale speciale. Ea este realizată din bârne din lemn de brad cioplite la patru
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
S-au păstrat țesăturile de interior îndeosebi păretarele și lăicerele. Reconstrucția efectuată în muzeu a urmărit eliminarea elementelor din perioada cât construcția a fost folosită ca locuință. S-a amenajat o bucătărie cu mobilier specific care a fost separată de tavernă (încăperea centrală) construindu-se un cuptor masiv care face legătura cu soba oarbă. Cele două cămări au fost amenajate provizoriu ca spații de cazare, iar camera laterală a devenit „salonul” crâșmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laițe, mese și scaune
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în această perioadă. Această perioadă a reprezentat apogeul lui ca scriitor. Viyon no Tsuma (Soția lui Viyon, 1947), prezintă o imagine de după război a Japoniei, naratorul fiind soția unui poet care a abandonat-o. Ea se angajează ca îngrijitor al tavernei de unde soțul ei a furat bani. Determinarea ei de a supraviețui este pusă greu la încercare de viol și decăderea soțului ei, dar voința ei rămâne puternică până la sfârșit. În Iulie 1947, una din cele mai cunoscute scrieri ale lui
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
7 iulie 1860, s-a născut al doilea copil, Gustav. În decembrie 1860, Bernhard Mahler, împreună cu Marie și Gustav s-au mutat în orașul Iglau (Jihlava) situat la 25 km sud-est de Kalischt, unde a construit o berărie și o tavernă. Familia s-a dezvoltat repede, dar din cei 12 copii născuți în Iglau doar șase au supraviețuit copilăriei. La acea vreme, Iglau era un oraș comercial înfloritor cu o populație de 20.000 de locuitori, unde Gustav a făcut cunoștință
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
este o modalitate de a falsifica realitatea și de a-l duce pe om pe calea desfrâului. Ca reacție împotriva acestei blamări nedrepte, poetul se va simți obligat, în chip paradoxal, s-o confirme, lăudând necredința, exaltând templul păgân, simbolizând taverna, identificându-l pe conducătorul magilor cu cârciumarul, exaltând frumusețea femeii și a efebului, apreciind îndeletnicirea paharnicului. Ulterior, sub influența sufismului, poezia sa va suferi influențe mistice, dar care nu vor duce la înlăturarea caracteristicilor expuse mai sus, ci la o
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol principal (Julie Christie). Acțiunea filmului are loc în mijlocul iernii, în Vestul Sălbatic. Carismaticul John McCabe sosește într-un proaspăt oraș din Nord-Vest ca să înființeze un bordel și o tavernă. Acesta strânsese o mică avere ca jucător de cărți și de asemena se lăuda că a ucis un faimos pistolar de care nimeni n-a auzit. Perspicacea doamnă Miller, o femeie profesionistă în organizarea bordelurilor, ajunge la scurt timp după
Mc Cabe și Domnișoara Miller () [Corola-website/Science/327456_a_328785]
-
Aici se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
femeile berar erau de asemenea și preotese. Zeițele Siris și Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine. În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor în marele lui cod de legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuția berii și erau creeate astfel încât să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantități mai mici decât cea menționată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă
Bere () [Corola-website/Science/296771_a_298100]
-
Nefertiti. Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitație cu 1.000$. Egiptenii obișnuiau să aprovizioneze morții cu mâncare și bere. Un vechi mormânt egiptean poartă inscripția : ”...satisface spiritul său cu vită și pasăre, pâine și bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta!”. Se spune că egiptenii sunt cei care i-au învățat pe greci să facă bere. Faimosul scriitor grec Sofocle încuraja cumpătarea și sugera o dietă compusă din “pâine, carne, legume
Bere () [Corola-website/Science/296771_a_298100]
-
concepută, aproape în egală măsură, cu mijloacele corporale ale teatrului mut cât și cu mijloacele dansului, fiind alcătuită dintr-o succesiune de scene care urmărsc, așa cum sugerează și titlul ei, modul cum s-a născut tangoul, pe stadă și în taverne, cum a trecut apoi în saloane și s-a răspândit în medii diverse, căpătând treptat o tot mai mare strălucire. Este interesantă această revenire a interesului pentru tangoul care era la modă cândva, dansul de salon al bunicilor și părinților
Una historia de tango by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6361_a_7686]
-
asta? E rușinos din partea lui. Alții îl criticau cu și mai multă îndrăzneală: — E un politician abil și nu are deloc o loialitate de nezdruncinat. Probabil că de-asta încă nu s-a clintit. Asemenea bârfe se auzeau prin toate tavernele. Nu peste mult, ici și colo începură să se audă și critici cu privire la întârzierea lui Katsuie în a-l fi atacat pe Mitsuhide. Desigur, diversele clanuri care locuiau în Kiyosu le auzeau și ele, iar servitorii lui Hideyoshi le aduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poporul românesc, pentru rușinea lui, v-a suferit atât de mult la cârmă. Votați cu amândouă mînile, după obicei, oricând va clipi din ochi bătrânul fanariot care vă hrănește și fără de care ați fi rămas în întunerecul cafenelelor și al tavernelor de jocuri oprite. Adunați-vă în capiștea minciunii, ascultați pe preotul minciunii, nesfințiți cu suflarea voastră necurată acea culme pe care părinții noștri legiuiau înțelepțește si păstrau avutul țării cu șapte noduri. Prin fuga voastră de muncă ați desființat statul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în Anglia, în apropiere de malurile Tamisei, într-o noapte de octombrie din timpul domniei regelui Eduard al III-lea (1327-1377). Doi marinari de pe corabia „Free and Easy” (în traducere „Slobod și sprinten”), o goeletă comercială, beau de sting în taverna insalubră „La veselul lup de mare” din Londra. Primul dintre ei, poreclit Prăjină, este înalt și slab și are un aer serios, în timp ce colegul său Hugh Prelată este mic și îndesat și pare batjocoritor. Beți turtă și fără nici un ban
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar urmează sfatul primit și se tîrăște pe buci departe de șarpe. Anton Îl conduce la mașina rămasă la tavernă și Își face numărul lui de samsar tot drumul, fiecare cuvînt fiind o țepușă Înfiptă În trupul lui Wakefield. Wakefield conduce orbește un timp, cu capul crăpîndu-i de durere și trăgînd, la fiecare cîteva minute, cîte o dușcă din bidonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi zis am Înțeles, poți să treci, eu n-am văzut nimic. 115 Dacă ochiul ar putea vedea demonii care populează universul, existența ar fi imposibilă. (Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
carne proaspătă. Biserica Saint-Merri. Vizavi de ea, Librairie la Vouivre, pe trei sferturi ocultistă. Nu trebuie să mă las pradă isteriei. Cotesc pe rue des Lombards, poate numai ca să evit un pluton de fete scandinave care ies râzând dintr-o tavernă Încă deschisă. Tăceți, nu știți că până și Lorenza a murit? Dar e moartă? Și dacă eu sunt cel mort? Rue des Lombards: din ea se ramifică perpendicular rue Flamel, iar În capătul lui rue Flamel se zărește, alb, Tour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
colțul lui rue de Montmorency. La numărul 51, casa lui Nicolas Flamel. Între Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieftină sau o salată bulgărească. Mi-am scuturat umezeala de pe hanorac, apoi mizeria de pe ghete. Am împins ușile batante și mi-am făcut apariția în salon. Eram așteptat; fără îndoială, nu cu flori. „Edgar’s“ degaja o atmosferă primitoare, de tavernă și sală de curs. Fațada fusese placată în lemn vânătoresc, la fel ca interiorul. Mesele inspirau încredere: păreau de nemișcat și te-așezai la ele pe bănci tari, vopsite în negru intens. La o adică, ți-ai fi putut întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vatmanii aveau și-un grafic al vitezei de folosit în fiecare curbă), te mai trezeau la realitate, făcându-te să ai îndoieli: unde te-aflai, la Viena sau în București? Am traversat Grinzing-ul printre biserici, căsuțe de turtă dulce și taverne aburinde. Câtă lume picotea acolo, câți oameni își ascundeau viețile în spatele pereților groși sau al cănii cu vin fiert? Pe câți dintre ei mi-ar fi plăcut să-i cunosc? Și cu câți aș fi vrut să fac schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]