1,695 matches
-
cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el știi doar că tu ai dat cărțile, n-am avut cum trișa. Înțeleg, ți-a scăpat atîta bănet, dar... uite... Știți ceva, ia stați jos face Lazăr semn spre masa unde au stat aseară, pe care mai sînt încă teancurile cu programe de sală. Bateți cărțile! Aici?! Nu fi... vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu-i, dar ea era. Eu am stat la uzină toată noaptea... Și doar îi spusesem că fac rost de bani. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi ani, veni pe neașteptate la Muswell Hill. Dan era la o băută cu Gary. La finalul unei seri tensionate, în care se uitaseră la un episod din Columbo difuzat în reluare, Beverley își făcu meandrele cu Carol pe un teanc de cămăși de lucru ale lui Dan, proaspăt călcate și aranjate, pe cale să fie puse la loc în dulap. A fost ceva foarte diferit de ceea ce se petrecea în serile de la Llanstephan. Beverley adusese și un vibrator sau un lingam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că, în loc de preaviz, vei primi o compensație generoasă... Bull își păstra cumpătul, observând, în schimb, lipsa de concordanță dintre aromele ca de budoar din birou și iluzia de muncă în desfășurare pe care directorul încercase să o creeze așezând un teanc de coperte și șpalturi pe biroul larg. — Asta înseamnă salariul pe două luni... Bull nu se clinti. — Fie, pe trei. Ca să fiu sincer, mi se pare că sunt al naibii de generos, mai ales că ești aici de mai puțin de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și urmărit din umbră de îngerul meu păzitor (al cărui nume nu vi-l spun pentru că eu însumi nu l-am aflat niciodată), am încins un foc în camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stranie, care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus viața aceea în ordine. La ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau zece hârtii de o sută de lei, expediate prin mandat telegrafic de pe vârful Caraiman, când îngerii au profitat de ninsoare și de vântul dinspre nord. De fapt, toate s-au petrecut cu o noimă, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În teanc lîngă mașina de scris. Există un pasaj În Fantoma de la Operă În care fantoma, un mare geniu care trăiește ascuns din cauza urîțeniei sale extreme, zice că lucrul pe care-l dorește cel mai mult pe lume este să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit pe strada Tremont către parcul din apropiere, scăldați În lumina caldă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth Taylor. O urmărești? - Nu încă. Trebuie să fac cunoștință cu ea, Ballard. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
găsească. Am rămas treaz toată noaptea, așteptând să se întâmple ceva. Adică să vină poliția, ce altceva se putea întâmpla? Dar nu a venit. Nici în noaptea aceea, nici a doua zi, nici altcândva. Niciodată. Am cumpărat în următoarele zile teancuri întregi de ziare, căutând o știre despre ea, despre mine, dar n-am găsit nimic. Apoi m-am gândit s-o caut eu pe ea, știam la ce liceu era, dar ar fi fost prea riscant. Ce puteam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i de mine, sunt sigur... - Te înțeleg, zise Mathieu - și chiar citeam ceva ca un fel de tristețe sau compătimire în ochii lui, dar regulile sunt reguli, trebuie urmate, n-am ce să fac... - Stai puțin, am zis scoțând un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și non-nou (al noului pe care-l cauți în non-nou și a non-noului pe care-l cauți în nou). Toate astea pentru a spune că, parcurgând rapid cu privirea titlurile volumelor expuse în librărie, ți-ai îndreptat pașii spre un teanc de Dacă într-o noapte de iarnă un călător proaspăt tipărite, ai apucat un exemplar și l-ai dus la casier ca să ți se stabilească dreptul de proprietate asupra lui. Ai mai aruncat o privire pierdută cărților din jur (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l continui, îl aveți pe acest Bazakbal? — Cum doriți. Chiar acum câteva clipe a venit o clientă cu aceeași problemă ca dumneavoastră și a vrut și ea să facă schimbul cu romanul polonez. Acolo, pe tejghea, e un întreg teanc de Bazakbal, vedeți, chiar acolo sub nasul dumneavoastră? Serviți-vă! — Dar e un exemplar bun? — Ascultați, la punctul acesta eu nu mai pun mâna în foc pentru nimic. Dacă editurile cele mai serioase fac astfel de încurcături, nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-aveți teamă, aici nu se pierde niciodată nimic, tocmai acum am găsit niște manuscrise pe care le căutam de zece ani, oh, nu peste zece ani, pe al dumneavoastră îl vom găsi înainte, cel puțin sperăm, avem atâtea manuscrise, teancuri enorme, dacă doriți vi le putem arăta, sigur că-l vreți pe al dumneavoastră și nu altul, asta ar mai lipsi, voiam să spun că păstrăm aici atâtea manuscrise încât nu mai contează, doar n-o să-l aruncăm pe-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și nu continuă, întreagă ultima producție a editurii e compromisă; dumneavoastră pricepeți ceva? Noi nu înțelegem absolut nimic, domnule dragă. Ține un teanc de corecturi în brațe; îl așază cu gesturi delicate, de parcă cea mai mică oscilație ar putea să amestece ordinea caracterelor tipografice. — O editură e un organism fragil, domnule dragă - spune el - e suficient ca într-un punct oarecare ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre cei doi e un scriitor productiv, celălalt e un scriitor chinuit. Scriitorul chinuit îl privește pe scriitorul productiv umplând foile cu rânduri uniforme; manuscrisul crește într-un teanc de foi ordonate. În curând, cartea va fi terminată: un nou roman de succes, firește - se gândește scriitorul chinuit cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic mai mult decât un artizan abil, capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt teanc de pagini din buzunarul din spate de la pantaloni, dar de după gardul viu sar doi agenți îmbrăcați civil care-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe marele bulevard al orașului nostru, elimin în gând elementele pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]