440 matches
-
în direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, în conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe în funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
puțin concepțiile/ și să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ștefan cel Mare/ și Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul” (Dragă poezie). Poezia vizează notația directă, naturală, într-un gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei lumi ne sunt eroii “ (Cei ce-au pierit naivi...). Spirit nonconformist, boem și rebel „ca un vagabond într-o flanelă roșie”, M. rămâne, în multe privințe, „modelul totemic al generației ’80” (Marcel Tolcea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți și, în locul introspecției inutile
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd de încleștări stihiale, de grandioase prăbușiri la scara regnurilor, sau Nichita Stănescu cu abstractizarea sa glacial-absconsă, cu încifrarea sa sec-oraculară. Solemnitatea, poza patetică, teatralitatea nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
tot ce se putea discuta și improviza în jurul Marelui Poet. Într-o noapte, Nichita Stănescu m-a luat pe un balcon, s-a așezat în genunchi în fața mea (era unul dintre acele gesturi uluitoare, o specialitate stănesciană, inegalabilă, amestec de teatralitate, revelație și emoție) și mi-a spus: "Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru că în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît nu pot să-l evoc prea mult
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Proscrisa unde poemul nouăzecistei Saviana Stănescu a fost virat, în virtutea propriilor latențe, într-un insolubil bildungsroman teatral al feminității însăși. Recuzitera Țuca (excelentă vedeta trupei, Liliana Lupan, într-un dificil rol al muchiilor de cuțit) este personajul ce a polarizat teatralitatea textelor lirice coagulînd concepția montării gîndite de regizorul Vasile Nedelcu în formă teatru în teatru, care corespunde perfect viziunii autoarei. O viziune autoînglobatoare și autoreferentială ce mizează pe reverberările provocate de subtilă mise en abyme ce coincide cu determinarea fatală
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
companie glasul lui Kathleen Casello a sunat mai sărac în armonice, metalic, cu evidente dificultăți în registrul înalt. Aria Violetei din "Traviata", actul I, cu ghirlandele ei de rulade și supraacute nu a avantajat-o; ea cîntă cu inteligență și teatralitate dar i-a lipsit strălucirea, efortul fiind prea vizibil și coloratura greoaie. Mult mai bine i-a sunat celebra "Summertime" din "Porgy și Bess" de Gershwin în care și-a folosit cu expresivitate un registru mediu bun. Atunci cînd cîntă
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
acești eroi speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd pasiunea Evei Braun pentru Adolf Hitler, prilej de meditație indirectă asupra nebuniei, servilismului, adorației, într-un cuvînt al aberației. Încununat cu "Alexandrul de Aur" în competiția cineaștilor la început de carieră, filmul polonezului Pavel Pawlikowski Ultima resursă (înscris
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția stilului, a unei teatralități moderne atît în substanță cît și în forma ei. Spectacolele lui Vlad Mugur se constituie într-o structură finita cu o existență autonomă în care sincretismul este o expresie a nevoii de a da un înțeles general existenței. Satisfacția spectatorului
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
petrece în exterior face parte din alt film, la propriu și la figurat. Escalele în diferite părți ale orașului constituie tot atâtea episoade stranii, dintre care întâlnirile lui Eric cu soția lui, Elise Shiffrin (Sarah Gadon), ocupă un loc privilegiat. Teatralitatea este generată nu doar de restrângerea spațiului de joc și limitarea cadrelor exterioare care omoară acțiunea și repune în drepturi dialogul, cât mai ales din caracterul livresc al acestui dialog. Personajele care intră în viața lui Eric împărtășesc cu acesta
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Acest lucru e sesizat în profunzime de interpreții ambelelor distribuții și aportul lor creator e extraordinar pentru viziunea regizorală. Citită într-o astfel de cheie a personajului (personajelor), Așteptându-l pe Godot atinge, în lectura lui Purcărete, dimensiunea extremă a teatralității, miza cade categoric pe așteptare ca pe o sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
aportul lor creator e extraordinar pentru viziunea regizorală. Citită într-o astfel de cheie a personajului (personajelor), Așteptându-l pe Godot atinge, în lectura lui Purcărete, dimensiunea extremă a teatralității, miza cade categoric pe așteptare ca pe o sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea împrejurări dovedit, de astă dată limpezește și nu obscurizează demersul. Echivocul
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
momentul în care nu mai au cu ce să le plătească, articolele scrise pentru diferite ziare ori băncile din parcuri care reprezintă singurul punct fix al existenței lor, precum și sentimentul morții, liniștea pe care le-o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
contribuie la crearea unor imagini memorabile, esențe tari ale spectacolului propus de regizor. Când vorbește, nuanțele se adiționează fără a construi un întreg armonios. În plină maturitate creatoare, Dragoș Galgoțiu, el însuși pe vremuri "zgomotul și furia", a convertit șocul teatralității violente și arborescente practicate în tinerețe ( prin care și-a atras atâția admiratori fanatici, acum maturi esteți exigenți) în caligrafia subtilă a tristeții: idiotul și-a aruncat masca. Discursul lui scenic are ambiția totalității și ezitările lui pot fi judecate
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
mine cu lavandă!" (Fericirea lui Julien Ospitalierul). Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică a creatorului de acest tip, extrovertit prin simulare. Teatralitatea feerică a lui Emil Brumaru e congeneră cu cea minulesciană. Disociat de sine, poetul nu încetează a curta lumea. A o trata ca pe o compensatoare atracție. Din nou intervine o indirectitate, prin apelul la angeologie (întreaga poezie în chestiune
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
carierei sale, regizorul reia una din temele care se regăsește de-a lungul filmografiei sale magistral ilustrată în Les Amants (1958), filmul care l-a consacrat bruscând conformismul burghez al epocii printr-o irumpere a pasiunii pe marele ecran fără teatralitatea larmoyantă cu care era înconjurat subiectul. Revizitându-l este mai greu de înțeles impactul pe care l-au avut câteva scene din film atunci; într-un fel regizorul reia tema pasiunii pe un alt portativ, riscant cu atât mai mult cu
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii unui manifest, Tristan Tzara era, pe urme futuriste, perfect conștient de teatralitatea acestei specii. Ca și, mai târziu, un Eugčne Ionesco (v. A. Marino, Le manifeste, în volumul Les avant-gardes littéraires au XX-e sičcle, II, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1984, p. 825-833). Instructivă, așadar, pentru cei interesați de contextul socio-artistic în care s-
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
adevărată pasiune pentru cea de a șaptea artă. Argumente pentru filme (Argumentos para filmes, Ática, 2011), ediție alcătuită de Patricio Ferrari împreună cu Claudia J.Fischer este un alt câmp fertil al imaginației pessoane care avea o predispoziție foarte elaborată pentru teatralitate și puneri în scenă. Unele texte sunt efectiv scenarii concentrate de filme, idei care puteau să fie dezvoltate. Altele sunt remarci despre statutul cinematografiei, critici la, deja!, stilul populist sau lacrimogen de la Hollywood etc. La un moment dat Pessoa a
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
instituții. Imperativul actualității - montări moderne pentru texte contemporane și clasice, din dramaturgia autohtonă și universală - a generat un anume tip de viziuni scenice care decantează în act artistic atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd istoria recentă, după stagiunile marcate de spectacolele lui Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija, a urmat întîlnirea cu Vlad Mugur, care nu s-a rezumat doar să pună în scenă, ci a făcut și "școală". Iar roadele nu s-au
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
director de scenă pare a fi avut drept reper (conștient sau nu) Romanțioșii, un alt spectacol al trupei, caligrafiat minunat de Vlad Massaci după Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
misterioase și mai înfiorată metafizic. Aici se pune o mare întrebare. Iar marile întrebări, spune Dan Grigore, nu primesc răspunsuri facile. Răspunsul creează aici o tensiune, o neliniște, o agitație. Psihologia vocilor este perfect definită. Ea determină un soi de teatralitate și de aceea nu este exagerat să observăm o psihologie a personajelor ce „joacă” într-o Fugă. Lucrează cu fiecare dintre elevi, tineri proaspeți, timizi, care învață să se desfacă, să se descătușeze, să devină liberi. Fie și pentru patru
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
și invers. Imprevizibilitatea, surpriza sunt chiar mai mari decât la handbal sau la volei, deoarece terenul este mult mai mare și, în plus, manipularea mingii cu piciorul este mai puțin precisă decât cu mâinile. Putem deci considera că la fotbal teatralitatea mingii este maximă. Simbolismul mingii este în mare măsură cel al sferei, care din cele mai vechi timpuri a exprimat perfecțiunea. Nu există pe suprafața sferei locuri privilegiate sau defavorizate; simetria și omogenitatea sunt totale. Mingea se oferă fiecărui jucător
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]