440 matches
-
în capcana alterității sălbatice atunci când se va îndrăgosti de Bottom, preschimbat în măgar? Prin metamorfoza lui Bottom din timpul repetițiilor, farsă pusă la cale de zvăpăiatul Puck, „cel ce zboară noaptea prin văzduh”, noaptea din Visul... devine una în care teatralitatea asumată ca amăgire, ca aparență înșelătoare (nimeni nu moare de-adevăratelea, nu există nici o fiară sălbatică, nu există nici un leu real, ci doar o mască transparentă îndărătul căreia se poate zări chipul actorului), se vede depășită și negată prin forța
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă devine frumoasă, dacă o înfrumusețează fantezia”1. Prezența umbrelor (shadows) este pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unde, a priori, întotdeauna există cel puțin unul, postura lui se schimbă când asistă la o supraveghere. El privește și ascultă altfel. Atunci, sub impactul scenei-matrice din Britannicus, care redeschisese răni vechi, s-a născut această reflecție asupra excesului de teatralitate pe care îl generează supravegherea, asupra plăcerii perverse și suspecte pe care o produce, asupra privirii de o acuitate ieșită din comun pe care aceasta o provoacă. O privire ce-și are originea în surplusul de putere acordat spectatorului, plusvaloare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
brechtiene: nimic nu vizează aici surpriza, totul se concentrează asupra procesului în sine. Ceea ce, la Shakespeare sau la Marivaux, reprezintă un început, ia amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-a cocoțat ascunzându-se printre ramuri. Supravegherea lui e evidentă și... arhaică. Pe deasupra, e practicată în văzul întregii săli. Plăcerea ludică provine tocmai din acest acord cu o convenție scenică asumată și explicită. Supravegherea se exercită pe fondul recunoașterii teatralității în expresia ei burlescă, imediată și deloc „contemporană”. În schimb, alți regizori - de la Peter Sellars la Hans Castorf, ca să nu cităm decât figurile cele mai emblematice - dotează platoul de joc cu circuite interne, introduc aparatură video care explorează culisele, furnizând
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Caragiale, el e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elin. El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomerare citadină, spiritul critic exagerat, zeflemist, preocuparea de politică, apetiția spre o culturalitate maximă, cunoașterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria. Macedonski [...] e grandoman în sensul sublim (notă comună raselor migrante), neliniștit, eroic. Indivizii din ramura lui aduc prudenței noastre mirajul, fabulosul, construcția unei lumi artificiale, instinctul de lux necesar oricărei mari culturi, compensând mișcarea de regresiune a carpatinilor. Macedonski
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se răstoarnă, însă. Există mereu în noi, încă un om, un fel de Gheorghe Popescu, un individ nevăzut care s-a ridicat în picioare cînd a fost întrebat, chiar dacă în aria vizibilului, gestul nu a fost dus pînă la capăt. Teatralitatea se regăsește și în detalii. De multe ori se face referire la motivul măștii, de această dată alegîndu-se din polisemia termenului sensul de disimulare, de tăinuire. Minciuna pornește de la fiecare devenind universală. Comunismul a format un popor de mascați, de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
profilul tragic al poeziei soresciene: "Altfel nu-mi explic de ce nu oprește nici o dată/ În nici o stație,/ De ce nu face o haltă,/ Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit" ("Halebarda"). O caracteristică a poeziei lui Sorescu este teatralitatea. Poemul "Lada" vorbește despre tragicul existenței ce își găsește izvorul în nesiguranța, în idealitatea în care trăiește individul: Și-mi mai rămăsese lada aia imperfectă,/ Și ei s-au aruncat în ea și ei s-au aruncat în ea așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică într-un fel titlul: Toate casele au către mine ferestre,/ toate pietrele numele meu îl repetă/ Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
radicale la scenariul conceput de ele cel cu măștile îndrăgostitului -, în sensul despre care am vorbit adineaori. Ja cuplează, în sfârșit, la frecvența noastră și sugerează glisarea de la "spectacolul" și "măștile" individului, la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând pe ideea că patternul creației ontologice e similar cu cel al creației estetice (artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Jory, managerul general al Teatrului Actorilor din Louisville: "Domnul Visarion este unul dintre liderii, dacă nu chiar liderul regizorilor români ai acestei generații. E o personalitate fascinantă, cunoscută pentru activitatea sa puternic-conceptuală, ce conduce la producții clare de o înaltă teatralitate. Domnul Visarion poate comunica aspecte esențiale studenților americani, iar carisma sa personală, comunicarea lucidă ar fi un adaos valoros pentru orice mediu academic." În contextul obținerii unei noi burse Fulbright și a dificultăților create permanent de statul român care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decursul câtorva decenii. Or, creația regizorilor care marchează istoria filmului tocmai acestei structuri i se adresează. Chiar de la primul său film, omul de teatru locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vie și sfântă" spune protagonistul, fiind pe rând și Toma, și Dumitru, și Petru, și solul... în secvența din pridvorul biseicii de cimitir, unde, el și fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din pridvorul biseicii de cimitir, unde, el și fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În final, obligat să înghită o baionetă, maestrul Gherlaș acceptă provocarea al cărei final îl cunoaște. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Năpasta, Meșterul Manole, O pasăre dintr-o altă zi, Procurorul, Pasărea Shakespeare, Echipa de zgomote sau Vinovatul, nu am nicio îndoială că ele au anticipat tendințe și formule de spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de teatralitate etc.) care ni se "livrează" astăzi de mulți cu pretenții de noutate, dar cu efecte artistice inferioare. O mostră exemplară, de pildă, de teatru minimalism rămâne pentru mine Năpasta, o capodoperă a lui Alexa Visarion, în care simplitatea mizei în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o personalitate regizorală formată, artist ce și-a forjat un concept propriu, teatrul ca stare, și l-a ilustrat cu spectacole de o mare forță novatoare, tensionate, ordonate, de o integritate ireproșabilă, cu un acut simț al timpului și o teatralitate modernă ce impune admirație și respect. Nu numai în țară, ci, cum s-a văzut, și în Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Italia, Elveția, Austria, Portugalia, Germania, Ungaria, el fiind astăzi, fără îndoială, liderul tinerei generații de regizori români, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autentic, care a avut tăria să-și susțină artistic, până la sfârșit punctul de vedere... (Nicolae Mateescu) Ceea ce te impresionează la prima vedere în Înainte de tăcere este limbajul acestui film. S-ar putea scrie mult, ar merita descrise și comentate îndelung teatralitatea ca formă a unui limbaj foarte cinematografic totuși, morfologia și sintaxa acestui limbaj, forța lui percutantă. S-ar putea vorbi cu prețuire despre economia de cuvinte, replicile puține și rare, tăcerile apăsătoare, despre îndelungile acumulări dramatice finalizate în răbufniri violente
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu mai are nevoie a i se sublinia marile sale calități. El aduce însă ceva nou în modul de concepere al lui Woyzeck, își trăiește personajul ca într-o transă, iar replica rostită de el pare neimportantă, săracă, lipsită de teatralitate, raportată la drama interioară care-l macină; el dă senzația că nu-i ajung cuvintele spre a se exprima; Florin Zamfirescu impune cu strălucire personajul... la Teatrul Giulești, teatru de calitate, printr-o echipă unită de regizorul Alexa Visarion. (Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
veniți să-l omoare în turn, își da firește seama că este pierdut, însă nu este dispus să cedeze fără luptă și scena în care se luptă cu ei, folosindu-se chiar de lanțurile sale, este un moment de emoționantă teatralitate. Clarence disperă și încetează orice împotrivire abia în clipa în care află că ucigașii au fost trimiși de propriu său frate, Richard. Dar își păstrează întreaga noblețe până și în deznădejde, îndemnându-și asasinii să-și facă "datoria". Un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de la ei să înțeleagă cele mai subtile nuanțe ale umanului. Tot de la marii dramaturgi a deprins Alexa Visarion și arta spectacolului mare, care nu se ferește de emoțiile intense, de patetism și de narațiunea amplu desfășurată, ba nici chiar de teatralitate. Regizorul de film Alexa Visarion e, la rândul său, un "derivat" al omului de teatru. Spun "derivat" în lipsa altui cuvânt mai bun și fără nici o nuanță peiorativă. Să mă explic. Când a debutat în cinema, în 1978, cu Înainte de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vasile Irina , Gabriel Votnar Claudiu și Marius Manole Șerban Luna verde e un film solid, antrenant și reușește să-și țină spectatorii în priză. Actorii vin cu un joc convingător și pun doar ici și colo o notă discretă de teatralitate, înțeleasă aici ca o subliniere mai apăsată a sentimentului sau a ideii care trebuie transmise spectatorilor. Dialogul se ține bine, fără mari stridențe, iar replicile urmează fie meandrele unei conversații fără direcție aparentă, fie acumulările de tensiune psihologică între personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
totdeauna noblețea începutului meu artistic. Într-una dintre confesiunile dvs. regăsim următorul pasaj: "Nu pot să exist decât dacă ard până la capăt". Ce reprezintă această ardere care vă definește felul de a fi și de a vă exprima în universul teatralității? Știu că nu știu, știu atunci când nu mai pot că trebuie să pot... și încerc întotdeauna să nu mă treacă viața fără ca eu să mușc din ea și, apoi, trăgând aer în piept, curățit de nimicnicia ce mă atacă, să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceas de taină. (Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului); - prezența scenică a unor personaje simbolice/generice care își asumă (și) condiția spec tatorului, deci a receptorului operei dramatice (formula „teatrului în teatru“ sau strategii ale teatralității postbelice prin care se „deconstruiesc“ relațiile: personaj- spectator, personaj-actor, față- mască, iluzie scenică- realitate etc.). FUNCȚIA POETICĂ/STILISTICĂ/ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]