1,549 matches
-
fie cofetăria goală. Ba, uite că era. Nu mă întreba cum, nu mă întreba de ce. Sau mai bine zis, în momentul în care m-am hotărât să plec era goală. Nici măcar vânzătoarea, una grasă, brunetă, nu se mai afla la tejghea. Plecase în încăperea anexă. El își încreți pielea ochilor, o cercetă printre pleoape ca printre două pliuri. Rosti insinuant: Deci, mai fusese cineva în cofetărie. Probabil, mai fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se aprovizioneze cu toate acele minuni. Era mândru de meritele lui și foarte sensibil în fața laudelor. Avea o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain? Timp de zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la Leonida, ghiudem din cerb la Mistrețul. În mega-magazinul Bucur Obor, mă lăsa antrenată într-o coadă pentru cabernet bulgăresc, urmărind, de la secția brînzeturi, să nu pierd rîndul. Ghinionistă mai eram: mereu se termina cîte ceva înainte să ajung la tejghea, la vînzătoare. Ce era să fac? Stăteam la datorie. Schimbam stîngul cu dreptul, să-i cumpăr lui Iordan ciocolată ungurească de la Romarta Copiilor. Mînca și bea în doze fatale, mi se părea mie. Veșnic mort de foame-sete, lăsînd în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate, prețul țigărilor fumate, calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
transfigurată, existând în carne și oase. Din ce materie eram compus dacă simțeam lumea altfel decât era ea? Am intrat în cârciumă pentru că am auzit un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze, foarte bine voluntarule, zice Dendé, că eu m-am săturat să tot fac pe mama răniților, ia-l tu în primire, adaugă și dispare în spatele tejghelei, deschide un sertar și începe să caute într-o cutie de plastic ustensilele necesare. Nici urmă de vreun ac, asta-i tot ce avem, trebuie să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din lemn făcut special, din loc în loc erau lipite bucăți de polistiren, pe care cu ace de gămălie sau piuneze oricine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri așa? zise Timișoara, n-ai mai prins niciodată zi de curățenie generală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor de șaisprezece ani, Maria, să lucreze la Weisz. Fata făcea de toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu Weisz, care făgă duise că o va lua de nevastă. Și-a informat și fiica de intenția lui, nebănuind Însă că detonează o bombă: — Cum?! Una mai tînără ca mine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
azur, limpede... Dar... „Undeva, În spatele siguranței afișate, se ascunde oarecare timiditate. Să-l ajutăm” - și-au spus ele, ca niște cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui de ceva vreme și fumând două pachete de "Carpați". Când hotărî să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri de import, dosite sub tejghea doar pentru Tarbacea și pentru oamenii lui. Inventarul ținu o săptămână întreagă și scoase la iveală o sumedenie întreagă de matrapazlâcuri, pe care Stelian le consemnă conștiincios, calculat și metodic în documentele de constatare. Practic nu era nici un compartiment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care, neștiind că este inventar, voiau sa intre în magazin peste el, și nu știa ce să mai facă și ce să mai dreagă, ca să nu iasă feștelit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
facă fiică-sii trusou de nuntă... Asta e treaba dumitale. Eu trebuie să constat care-i situația gestiunii, ridică Stelian din umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]