2,085 matches
-
o șansă. — Nimic? râse ea furioasă. Mi-ați spus deja foarte multe. El nu păru impresionat, așa că ea Îi explică, vorbind rar, ca pentru cineva bolnav mintal: — Ajungem la Viena În seara asta, la opt și patruzeci. La nouă voi telefona la redacția din Köln. Ei vor transmite materialul meu la Londra până la zece. Publicația nu intră la tipar pentru prima ediție londoneză decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Șeful de tren se apropie dinspre locomotivă, pe linie, și Myatt Îl opri. Ce s-a Întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. O mică defecțiune. — Suntem blocați aici pentru multă vreme? — Oh, o nimica toată. Probabil o oră, o oră și jumătate. Telefonăm să ne trimită altă locomotivă. Myatt Închise fereastra și ieși pe culoar. Nici urmă de Coral. Străbătu trenul cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i lui Myatt o ocheadă șmecherească. — A fugit cu un doctor, spuse domnul Savory. — Nu va recunoaște asta niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre Myatt. — Ei, să lăsăm asta! Sunt destul de neliniștit de situație, spuse Myatt. Îi voi telefona consulului nostru de la Belgrad. — Să-i telefonezi și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fugit cu un doctor, spuse domnul Savory. — Nu va recunoaște asta niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre Myatt. — Ei, să lăsăm asta! Sunt destul de neliniștit de situație, spuse Myatt. Îi voi telefona consulului nostru de la Belgrad. — Să-i telefonezi și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu Îl sună din nou decât după vreo trei săptămâni. Unele tipe din New York, cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca fiind nepoliticoasă. Dar Marci spune că e „speriată ca Greta Garbo“ și că de-aia nu le telefonează Înapoi celor care o caută. —Mai aud pe câte cineva spunând lucruri foarte dure la adresa lui Lauren, cum ar fi că atunci când ajunge acasă de la toate petrecerile stă cu ochii la șemineu și Își răsfață câinele toată noaptea pentru că se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le avertizează: „Nu ieșiți afară. Este frig.“ Bineînțeles, ele sunt convinse că fără el ar muri de degerături sau de rahitism. Nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie surprizele de genul Sabbia Rosa. Sună-mă, iubitule! Xxxx S Descărcându-mi sufletul În legătură cu petrecerea de divorț, m-am dus la culcare visând la satin de la Sabbia Rosa. Duminică dimineață, Hunter tot nu mă sunase Încă, așa că am telefonat din nou la hotel. Centralistei i-a luat ceva vreme să Încerce să identifice camera lui Hunter și apoi m-a informat: — Nu este cazat nici un domn Mortimer la noi. Cu siguranță a predat camera. Nu, sigur este acolo, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i vorbele, dînd o inflexiune penibilă cuvintelor, ce nu mai ajung la înțelegerea Paulei. *** Vlad intră în "hulubărie" o clădire mică, ridicată în fugă, pentru nevoile șantierului -, se gîndește să meargă în birou, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți emoții? rîde femeia, uitîndu-se la ceas. La ora asta, cursa-i pe drum. Nu plecați acasă? Ba da. Trebuie întîi să caut un sudor, că Bogdan n-a venit nici azi. Nu?! tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu ne lasă în pace vîntul. Ba chiar și subalternii surîde el, arătînd spre tînărul care se apropie. Ce-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-aproape treizeci, ori poate trecută, o brunetă trăznet, am cunoscut-o în tren, e ceva... asistentă medicală, dar uite ici rîde Vlad plimbîndu-și arătătorul drept dinspre rădăcina nasului spre vîrf -, îmi cunosc lungul... N-am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e mai ceva ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i pară rău. Ei, hai... Nu cred că intenția mea a fost să scriu o comedie. Și-apoi, poimîine, sîmbătă, e premiera cu public, iar afișele... Pe drum! Sînt pe drum. Lazăr, amicul dumitale, vine cu geanta plină. Am telefonat pe la unu la tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ochii lui Radu cad pieziș spre ea, plini de ciudă. Trebuia să-l lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are un șofer grozav, secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se trezește că i-a format deja numărul, speră ca ea să-i trîntească telefonul în nas "măcar pentru simplul motiv că n-am ce-i oferi". De data aceasta cînd, în sfîrșit, Paula i-a interzis să-i mai telefoneze, are senzația că a scăpat de o povară; se simte ușurat și-și dă seama că va fi într-adevăr senin, fără umbra altor gînduri, cînd o va întîmpina, peste cîteva momente, pe Sorina. Salut! I-ai și uitat numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-am fost, l-am ajutat să termine la timp colectivizarea în două-trei județe. Prima carte cînd îți apare, mergi la București, o chemi pe tovarășa Camelia la poartă și i-o oferi cu dedicație. Să știi că i-am telefonat alaltăieri și-am invitat-o la premiera piesei; îi reținusem și loc la hotelul partidului. Păcat! Pleacă în China cu soțul. Ar fi venit. Cînd a auzit cine-i autorul, a făcut o pauză cam lungă, abia apoi a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
politețe?!..." Mihai arată spre ibricul cu cafea, scos din cuptorul instalației de laborator, unde l-a pus să se reîncălzească. Nu, mulțumesc! refuză Ion. Las' c-o beau la ziuă. Cine a mai venit aici, în secție? Don Șef a telefonat și, aflînd că-s eu, n-a mai pornit încoace; mi-a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste hîrtiile din față, ia receptorul și se îndeasă în spătarul fotoliului rotativ, legănîndu-se încet în timp ce discută. Nu, n-am nici o problemă sîmbătă răspunde soției. Doar cu înzăpezirea asta, dar... De ce? Am primit o invitație la premiera de la teatru. A telefonat și Maria. Mi-a spus că după spectacol sîntem invitații lor. Vor veni destui la ei, dau o mică petrecere. Ia te uită! Ce legătură are petrecerea cu premiera? Autorul, Mihai Vlădeanu, e consătean și prieten bun cu Theo. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i tot la Sălcii murmură el. Dacă mi-o fi telefonat acasă, îi spun c-am stat la spital, la urgența de ieri... Ia din nou telefonul, formează 09 și începe să se certe, nervos, cu centralistele, care o țin una și bună că toate circuitele sînt deranjate din cauza vîntului. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord cu transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi se întocmește decizie de transfer la Cooperări internaționale; m-a pus tovarășa Matei să vă anunț. Veți primi o sută de lei în plus la salariu, sporul de centrală. De atunci, Mihai încearcă să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei, să-i mai pună pe gînduri. Cînd cursa va sosi, le va da telefon și-i va informa că totul e bine. A avut grijă, înainte de-a ajunge la autogară, să treacă pe la hotel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În copilărie și-n adolescență am lucrat vara în bîlci, la zidul morții. Viață de artist... Hai, Vlăduț, înc-un pahar, că ăsta-i sănătate curată. La ultima trecere a lui prin Iași, acum două săptămîni, între două trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat femeia. Vino pe la noi dacă poți, dar peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la Valea Brândușelor. N-a prea avut noroc. Acum stă la Sălcii, e obosită, probabil și flămîndă, însă, peste vreo oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]