251 matches
-
se repede în baie. Închide ochii, să nu vadă cum stomacul său aruncă totul afară. Apoi, înjurîndu-se în gînd pentru reacția nedorită a organismului, se spală îndelung și se bagă în patul de la perete O clipă se gîndește să roage telefonista de serviciu să-l sune dimineață la șase, dar, din cauza frigului ce l-a apucat, renunță. Pînă-n prînz o să ajungă totuși la combinatul chimic, să-și vizeze delegația și să schimbe două-trei vorbe cu careva de pe acolo. Broboane mari i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
coridorul unde erau dormitoarele și camerele de baie. Aruncă repede o privire spre camera lui Bobby, era Închisă, se auzea muzică Înăuntru... „Domnișoara Peggy nu-i la Lima... e la Ancón“. Știa el foarte bine, formă numărul, mai mult pentru că telefonista Îi spusese că În zece minute vă dau numărul de la Ancón. Bobby puse din nou cîntecul, discul pe care i-l dăruise ea, Îl avea În trei versiuni distincte, dar asta-i plăcea mai mult fiindcă era cea mai tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru o slujbă. La nouă și jumătate în dimineața asta. —Altul! Pentru ce, de data asta? Ashling aplicase pentru mai multe joburi pe parcursul ultimelor două săptămâni, de la muncitor într-o fermă din Mullingar de genul celor din vestul sălbatic până la telefonistă la o firmă de PR. —Redactor-șef adjunct la o revistă nouă care se numește Colleen. —Ce? Un job adevărat? Fața până atunci gravă a lui Ted s-a luminat. — Chiar mă depășește de ce ai aplicat pentru celelalte slujbe, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clipa În care se confrunta cu plînsul unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi tremură de teamă și vină. — O secundă, zise ea. Roag-o să aștepte o clipă! Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și praf de cărămidă. — Kay? Ți-e bine? — Încă pe linie, zise Kay, revenind. Nu-i prea rău. — N-ar mai trebui să fumezi. Fumatul mă ajută, și faptul că-ți aud vocea contează. Helen nu răspunse. Se gîndea la telefonistă. O prietenă de-a lui Mickey Își pierduse slujba, cînd o fată ascultase o convorbire privată Între ea și iubitul ei. — Aș vrea să fii aici, acasă, continuă Kay. Nu se pot descurca fără tine? — Știi bine că nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
despre ce-a făcut. OK? Viv Încuviință. — OK? — Da. — Să nu-ți mai faci griji. Nu, n-o să-mi mai fac. — Îmi promiți? — Da. — Rezolvăm noi și chestia asta. OK? Bravo. Rămaseră pe fir, fără să-și vorbească, pînă cînd telefonista Îi Întrebă dacă vor să prelungească timpul convorbirii. Viv spuse că nu doreau, așa că linia amuți. — Bună, zise Kay foarte Încet peste o oră sau două. O mîngîia pe Helen pe păr. — Bună, zise Helen, deschizînd ochii. — Te-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru o poveste în exclusivitate. — Am încheiat deocamdată. Ce-i cu interesul ăsta subit? Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să știi, îi făcu cu ochiul lui Fran, fără nici o rușine, doctorul Kildare s-ar putea să sune chiar și fără a recurge la puterea presei. Fran era gata să protesteze și s-o dea afară când se auzi vocea telefonistei. — Am un apel pentru tine, Fran. Un anume doctor Laurence Westcott. A spus că e ceva personal. — Vezi, ce-ți spuneam? zise Stevie triumfătoare și porni spre ușă. Fran încercă să se calmeze în timp ce ridica receptorul telefonului de pe birou. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
constitui începutul unui deceniu de căcat. În afara unor bețivi și a altor câțiva scandalagii din arest, detectivul era singur. Fiecare mașină oficială a poliției, chiar și cele nemarcate, erau pe teren; nu se găsea acolo nici unul dintre obișnuiții secției, nici o telefonistă/funcționară și nici un alt detectiv din departament. Nici unul din polițiștii de circulație în uniformele lor kaki, fâțâindu-se mândri de teritoriul aflat sub controlul lor - Strip, femeile frumoase, coșurile cu cadouri de la Mickey Cohen, adevărata cauză a disputelor cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secțiuni: „Interogatorii”, „Eliminări”, „Cronologie”, „Piste”, „Probe materiale”, „Istoric”. În timp ce compunea un rezumat detaliat, un gând nu-i dădea deloc pace: unde locuise Marty Goines de când plecase de la Lexington State și până la moartea lui? Gândul avu ca rezultat un apel adresat telefonistei de serviciu de la spital, pentru a verifica dacă mai existaseră și alți pacienți din California eliberați cam în aceeași perioadă cu Goines. Răspunsul, după ce rămase la telefon pe linia interurbană timp de douăzeci de minute: nici unul. Urmă oboseala, crampele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diviziei Firestone. Cerând încă o verificare a dosarului lui Lindenaur, obținu numele polițistului care îl arestase: sergentul Frank Skakel. Danny sună la Serviciul Personal de la comitat și află că Skakel era încă activ și lucra la Patrulare. Sună acolo și telefonista îi făcu legătura. — Skakel. Spune. — Domnu’ sergent, aici e detectivul Upshaw de la West Hollywood. — Zi, detective. — Lucrez la un caz de crimă legat de altele două de la municipalitate, iar tu ai arestat-o pe una din victime în ’41. Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașina lângă el și intră pe ușa din față. Dudley era în dreptul cabinei dispeceratului și discuta cu un căpitan în uniformă de la comitat. O fată din spatele pupitrului de comandă trăgea în mod evident cu urechea, jucându-se cu casca de telefonistă lăsată pe gât. Dudley îl văzu și îi făcu semn să se apropie. Mal se duse la ei și îi întinse mâna comandantului. — Mal Considine, căpitane. Omul îi strânse mâna ca într-o menghină. — Al Dietrich. Mă bucur să întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fusese niciodată angajat al LASD. Se deplasă la secția West Hollywood, discută cu oamenii din brigadă și află că Danny nu acceptase niciodată mită în bani sau în favoruri sexuale. Nu profitase niciodată de informatoarea lui, Janice Modine, sau de telefonista Karen Hiltscher, deși amândouă tânjeau să i se ofere. Camarazii lui fie îi respectau inteligența, fie îl ignorau, considerându-l un idealist țicnit și plin de răutate. Se zvonea că lui Al Dietrich îi plăcea de el pentru că era metodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui Herman. Buzz se așeză în spatele biroului lui Gerstein, adulmecă umidificatorul și admiră fotografiile starletelor de pe perete. Tocmai făcea speculații asupra dimensiunii primei pe care urma să o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și de uimire. Chiar În acea luni, Monsieur Roquefort sună la editura din Paris pentru a solicita informații despre numitul Julián Carax. După multe insistențe, o telefonistă cu un ton astmatic și dispoziție virulentă Îi răspunse că domnul Carax nu avea o adresă cunoscută, că, În orice caz, nu era În relații cu editura În chestiune și că din romanul Casa roșie se vînduseră, Începînd din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ați observat că ființele umane sunt desene animate, Și dumneavoastră, presupun, Ați avut ocazia să vedeți ce par, O femeie frumoasă, Mulțumesc, Nu știu dacă v-ați dat seama că această conversație la telefon seamănă mult cu un flirt, Dacă telefonista hotelului se distrează ascultând conversațiile oaspeților, trebuie să fi ajuns și ea la aceeași concluzie, Chiar dacă ar fi așa, nu avem motive să ne temem de consecințe grave, femeia din lojă, al cărei nume continui să nu-l știu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica de viori care umplea cu o maniacă insistență aceste așteptări, își privi fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acestea au fost cuvintele care au urmat, Domnul șef al departamentului de achiziții vrea să vorbească cu domnul Cipriano Algor. În general, o secretară știe ce subiect va aborda patronul când îi cere să stabilească o legătură telefonică, dar o telefonistă propriu-zisă nu știe absolut nimic, de aceea are vocea aceea neutră, indiferentă, a unei persoane care nu mai aparține acestei lumi, oricum, să fim drepți și să ne închipuim că ar fi vărsat lacrimi de tristețe dacă ar fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și-a imaginat că șeful departamentului de achiziții vroia să-și exprime nedumerirea pentru întârzierea livrării celor trei sute de statuete care mai erau de făcut, poate și pentru cele șase sute care nici măcar nu fuseseră începute, și, după ce i-a spus telefonistei, Un moment, și a alergat să-și cheme tatăl din olărie, s-a gândit să-i arunce în treacăt un reproș pentru greșeala făcută necontinuându-și munca după ce a fost terminată prima serie de păpuși. Cuvântul reciminator i-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu dumneata. Cipriano Algor își zise că nu merita să se grăbească, era destul că pășea cu hotărâre spre tribunalul unde i se va citi sentința. Luă telefonul pe care fiica lui îl lăsase pe masă, Cipriano Algor, la telefon, telefonista spuse, Foarte bine, vă fac legătura, se lăsă o tăcere, un bâzâit subțire, și vocea șefului departamentului de achiziții, sonoră, plină, răsună în receptor, Bună seara, domnule Cipriano Algor, Bună seara, domnule, Presupun că știți de ce va telefonez astăzi, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Monte Carlo, postul preferat. Apoi, cineva aduse zvonul că tovarășul director cutare fusese deja înlocuit cu tovarășul director cutărică, se desfac noduri și se înnoadă noi legături, noi combinații. A asistat impasibil la istericalele colegilor de la hotelul TRANZIT, contabilul, barmanul, telefonista, femeia de serviciu, îngrămădiți pe telefoane să afle ce și cum. A ridicat, superior, sprâncenele, când colegul ochelarist l-a informat despre criteriile ce se vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-o și pe colega mea să râdă și să nu mai fie necăjită din cauza genții. Cineva din grupul nostru (care a rămas cu noi din solidaritate) și-a adus aminte că mama unei colege de liceu din această localitate este telefonistă la centrala telefonică. Am mers acolo și mare noroc am avut că era de serviciu În duminica aceea. Dânsa a dat telefon la autogara unui orașel (autobuzul oprea În fiecare localitate), i-a spus persoanei de la telefon despre ce autobuz
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Spuneți-mi, vă rog, cum ați reușit s-o recuperați? - Păi, am urcat În autobuz și am rugat toată lumea să-și ridice bagajele de jos. Geanta a rămas stingheră pe culoar. După descrierea pe care mi-a făcut-o telefonista, era tocmai geanta uitată. Am luat-o, am desfăcut-o și am văzut ce conține și mai ales borcanul de deasupra cu fasole bătută. Sper să nu se fi alterat nimic, noaptea a fost rece, a fost depozitată Într-o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
deasupra. Ni se făcuse poftă de fasole bătută și abia așteptam să ajungem acasă să ne Înfruptăm din ea. După amiază, când am ajuns la școală, colegii ceilalți știau pățania mea cu geanta de la colega noastră, a cărei mamă era telefonistă. Bineînțeles că le-am povestit tot și mai ales despre fuga mea după autobuz, pentru borcanul cu fasole bătută, la care au râs copios. Sunt tristă pentru vremurile pe care le trăim. Am ajuns să nu avem siguranța pe stradă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]