544 matches
-
cunoscute și sub numele de teorii deontologice 19, consideră că există acțiuni greșite prin ele însele și care nu pot fi acceptate ca mijloace de realizare a unui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral. Teoriile teleologice sau consecințialiste resping ideea că ar exista acțiuni corecte sau greșite prin ele însele și consideră că aprecierea acțiunilor se face prin prisma consecințelor acestora 20. Teoriile etice care au exercitat cea mai puternică influență în istoria filosofiei moralei în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
date de către Dumnezeu oamenilor constă, după cum afirma Blackstone, în faptul relativ minor că oamenii sunt unicele creaturi înzestrate cu rațiune și voință liberă și astfel, spre deosebire de obiecte și animale, pot descoperi și nesocoti prescripțiile divine 210. Una din dificultățile înțelegerii teleologice a naturii constă, potrivit lui Hart, în faptul că ea minimalizează exact la fel deosebirile dintre enunțurile a ceea ce se întâmplă în mod regulat și enunțurile a ceea ce trebuie să se întâmple, pe de o parte, și deosebirea dintre ființele umane
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
morale au fost considerate porunci date de Dumnezeu oamenilor. Potrivit acestei concepții, normele morale sunt un gen de prescripții sau, altfel spus, prescripții într-un sens special al termenului, dată fiind natura deosebită a autorității de la care provin. În viziunea teleologică, normele morale sunt considerate un gen de norme tehnice sau instrucțiuni pentru atingerea anumitor scopuri. Astfel de scopuri ale acțiunii morale pot fi fericirea individului sau bunăstarea unei comunități. Aceste scopuri nu pot fi însă caracterizate independent de anumite considerații
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
unei comunități. Aceste scopuri nu pot fi însă caracterizate independent de anumite considerații despre bine și rău, ceea ce ar însemna să argumentăm în cerc. Relevând dificultățile pe care le întâmpină atât conceperea legilor morale ca legi, cât și înțelegerea lor teleologic, Wright sugerează că normele morale formează un grup aparte de norme. Ele nu sunt nici prescripții pentru conduită în conformitate cu voința unei autorități morale, nici instrucțiuni pentru atingerea scopurilor morale. Specificul normelor morale nu constă în faptul că formează un grup
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dreptului, 126; al moralei, 111 sociabilitate, 39, 43, 44, 45 stare naturală, 41, 45, 89 T teoria imperativistă a dreptului v pozitivism juridic, 50 teoria valorii, 23 teorii aboliționiste, 192 teorii consencințialiste, 23 teorii neteleologice, 23 teorii nonconsecințialiste, 23 teorii teleologice, 23 U utilitarism: hedonist, 26; preferențial, 26; și context public, aplicabilitate, 26; și justificarea pedepsei, 192 utilitate, 25, 26, 27, 79, 112, 153, 195, 224, 231 V vălul ignoranței, 89 vinovăție: componente ale, 161; conștiința și voința, 164; corelația cu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
profundă. Acest lucru îl afirmă documentele magisteriului bisericii, îl spune papa, îl spun fondatorii diferitelor institute..., nu poate să fie altfel. Există aspecte motivaționale care trebuie să fie revitalizate continuu, dacă se dorește să se perceapă dimensiunea existențială și, deci, teleologică a fericirii persoanelor consacrate. 4.1 Or fi ei fericiți, dar trebuie să trăiască în mod fericit! Fericirea preoților și a surorilor nu este deloc ceva de la sine înțeles, ci trebuie să fie temperată de evenimentele istoriei lor cotidiene. Nu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nu se vede nimic. În felul acesta, fericirea riscă să fie orbită de confuzie și de angoasă și să fie redusă la un bine efemer și iluzoriu, care nu lasă nici un spațiu unei perspective comprehensive a diferitelor componente orientative și teleologice ale persoanei umane. 2. Neliniștea unei fericiri deschise spre transcendent Inconștientul omului, ca de altfel și pulsiunile sale interioare, trebuiesc în mod sigur dresate și controlate. În același timp este nevoie să se ia în considerație viața nu numai din
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
realiza niciodată pe deplin, deoarece nu-i este permis omului să-și cunoască pe deplin potențialul său, talentele și capacitățile sale. Acesta este nivelul la care viața consacrată este foarte atentă datorită valorii sale de perspectivă și a valenței sale teleologice, întrucât plecând tocmai de aici persoana își orientează propria creștere spre valorile existenței care includ adevărul, frumusețea, perfecțiunea, dreptatea, sinceritatea, loialitatea, valori a căror împlinire face posibile sănătatea și fericirea atât pentru sine cât și pentru ceilalți, pe când lipsa lor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
este specific și, în același timp, să se bucure de aportul adus de diferențele celorlalți. Alegerea de a integra diferențele personale într-un proiect de viață comună, care să acorde o demnitate egală fiecărui individ, are o valoare existențială și teleologică: existențială întrucât însăși existența umană se întemeiază nu atât pe competiția selectivă cât pe reciprocitatea ce îmbogățește persoanele; teleologică deoarece permite să se recunoască și să se integreze darurile primite de fiecare într-un unic proiect al lui Dumnezeu. Deci
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
diferențele personale într-un proiect de viață comună, care să acorde o demnitate egală fiecărui individ, are o valoare existențială și teleologică: existențială întrucât însăși existența umană se întemeiază nu atât pe competiția selectivă cât pe reciprocitatea ce îmbogățește persoanele; teleologică deoarece permite să se recunoască și să se integreze darurile primite de fiecare într-un unic proiect al lui Dumnezeu. Deci, nu-i de ajuns doar să se lucreze mai bine împreună, ci e necesar să se lucreze având un
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
speculativ al rațiunii face necesar să considerăm toată ordinea din lume ca și cum ar rezulta din intenția unei rațiuni supreme. Un astfel de principiu deschide perspective cu totul noi rațiunii noastre aplicate la câmpul experiențelor, în legarea lucrurilor lumii după legi teleologice, pentru a ajunge astfel la unitatea ei sistematică cea mai mare. Ipoteza unei inteligențe supreme, ca singură cauză a universului, dar desigur numai în idee, poate fi deci totdeauna de folos rațiunii și în același timp nu-i poate dăuna
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie înfățișată drept antiteza directă a filosofiei morale utilitariste. De regulă, se vorbește despre opoziția dintre o teorie morală centrată pe conceptul datoriei și o alta în centrul căreia stă conceptul fericirii. Ni se spune că abordarea deontologică și abordarea teleologică ar fi, până la urmă, cele două perspective fundamentale, singurele posibile, asupra moralității și ni se sugerează că opoziția dintre ele este una absolutăl. Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a lui Karl Barth și a școlii sale a putut vorbi de un deus absconditus, mulat pe spiritul schizoid european, introdus de filosofia lui Kant. Înlocuitorii cosmosului cu haosmosul pleacă de la constatarea că lumea e "dirijată" de hazard, iar nu teleologic. "Lucrările" în lume n-ar mai avea nici o legătură cu un Creator, și așa ascuns și inaccesibil, o himeră, cel mult, a conștiinței umane. În pofida aparențelor, atrage atenția Părintele Stăniloae, "În fiecare din aceste lucrări sau energii este în același
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
școlar 67. Câteva cuvinte despre fiecare: Curriculum. Denumirea conținutului guvernal al unui ansamblu organizat de experiențe de Învățare, care oferă structura conceptuală și planificarea temporală necesare pentru a obține un nivel de pregătire cu recunoaștere oficială. Curriculum-ul reprezintă aspectul teleologic al educației, conform căruia formarea personalității umane prin educație este esențial orientată din acest punct de vedere, În sensul că orice activitate umană este teleologic motivată, spre deosebire de activitatea altor ființe, a căror activitate este dirijată doar de instincte și afecțiuni
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
necesare pentru a obține un nivel de pregătire cu recunoaștere oficială. Curriculum-ul reprezintă aspectul teleologic al educației, conform căruia formarea personalității umane prin educație este esențial orientată din acest punct de vedere, În sensul că orice activitate umană este teleologic motivată, spre deosebire de activitatea altor ființe, a căror activitate este dirijată doar de instincte și afecțiuni. Într-un sens mai Îngust, centrarea educației pe obiectivele de formare a celui educat presupune acordarea de prioritate cultivării și dezvoltării capacităților umane 68. Curricula
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
școlar 67. Câteva cuvinte despre fiecare: Curriculum. Denumirea conținutului guvernal al unui ansamblu organizat de experiențe de Învățare, care oferă structura conceptuală și planificarea temporală necesare pentru a obține un nivel de pregătire cu recunoaștere oficială. Curriculum-ul reprezintă aspectul teleologic al educației, conform căruia formarea personalității umane prin educație este esențial orientată din acest punct de vedere, În sensul că orice activitate umană este teleologic motivată, spre deosebire de activitatea altor ființe, a căror activitate este dirijată doar de instincte și afecțiuni
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
necesare pentru a obține un nivel de pregătire cu recunoaștere oficială. Curriculum-ul reprezintă aspectul teleologic al educației, conform căruia formarea personalității umane prin educație este esențial orientată din acest punct de vedere, În sensul că orice activitate umană este teleologic motivată, spre deosebire de activitatea altor ființe, a căror activitate este dirijată doar de instincte și afecțiuni. Într-un sens mai Îngust, centrarea educației pe obiectivele de formare a celui educat presupune acordarea de prioritate cultivării și dezvoltării capacităților umane 68. Curricula
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
promovează ideea potrivit căreia elevului trebuie să i se ofere cât mai multe contexte cognitive prin care ar putea atinge obiectivele și competențele vizate; împărțirea conținuturilor instructiv educative în unități de învățare și resurse educaționale. Principalele lor caracteristici sunt: coerența teleologică - din punctul de vedere al obiectivelor sau competențelor educaționale vizate; ele prefigurează comportamente dezirabile specifice, care se obțin în condițiile integrării competențelor educaționale; coerența tematică internă - sunt unitare din punctul de vedere al conținuturilor instructiv-educative pe care le include; caracterul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
este una operațională. Desigur, putem deduce în mai multe feluri realitatea. Dar în spatele tuturor raționamentelor noastre se ascunde, de fapt, determinarea cauzală, nomologică. Dacă derivăm rațional ceva, o facem printr-o deducție în cele din urmă cauzală. Chiar și raționalitatea teleologică, axiologică, valorică conduce la o coerență cauză-efect, prin adecvarea mijloacelor la scopuri. Este semnificativul invocat de Levi-Strauss compatibil cu aceste conotații ale raționalității? Putem adică găsi un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
plasăm și ființăm. A înțelege înseamnă a putea povesti ideile, așa cum face mitul cu simbolurile, motivîndu-le. Din acest punct de vedere, filosofia e hermeneutică. în raport cu subiectul, hermeneutica poate căuta sensul arheologic, în maniera psihanalizei, în geneza subiectului; îl poate căuta teleologic, în maniera fenomenologiei hegeliene sau îl poate căuta eshatologic, în maniera unei hermeneutici religioase (Ricoeur). Originea sensului poate fi plasată înapoia sau înaintea subiectului. în ambele cazuri, rădăcina ontologică a înțelegerii rămâne aceeași: dependența sinelui de existență. Ceea ce diferă este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în formă cunoscută. Reprezentarea istoricului că o persoană angajată într-o căutare de modele de cauzalitate poate aduce neplăceri în anumite cercuri. Există astăzi istorici care din punct de vedere metodologic condamnă căutarea cauzelor, procedura care este în mod inevitabil "teleologica". Este adevărat că scrierea istoriei cauzale se poate estompa în teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor creștine, așa cum susținea Karl Löwith (1949), fie pentru că formele teleologice sunt încorporate în practicile discursive ale scriitorilor care concurau pentru asentimentul cititorilor cu o disciplină
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care din punct de vedere metodologic condamnă căutarea cauzelor, procedura care este în mod inevitabil "teleologica". Este adevărat că scrierea istoriei cauzale se poate estompa în teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor creștine, așa cum susținea Karl Löwith (1949), fie pentru că formele teleologice sunt încorporate în practicile discursive ale scriitorilor care concurau pentru asentimentul cititorilor cu o disciplină combativa. Dar cei mai mulți istorici accepta că există o diferență între teleologie și etiologie și că aceasta din urmă este obiectul istoriei. Aristotel a ajutat la
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și etiologie și că aceasta din urmă este obiectul istoriei. Aristotel a ajutat la codificarea distincției într-un mod pe care scriitorii renascentiști de istorie narativa par să-l fi înțeles. În discuțiile sale despre schimbare, el a separat cauzele teleologice sau "finale" de cele "materiale", "formale" și, cele mai importante pentru un om de știință și istoric, cauze "eficiente"4. Un mod de a descrie revoluția conceptuală care a avut loc în scrierea istorică și într-o serie de alte
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a descrie revoluția conceptuală care a avut loc în scrierea istorică și într-o serie de alte domenii în timpul Renașterii este de a spune că s-au făcut încercări serioase pentru a distinge între cauzele "eficiente" și cele "finale" (sau teleologice)5. Acesta este mesajul celebrului anunț al lui Machiavelli (2006, 215) din capitolul 15 al Principelui, potrivit căruia își propune "să urmeze adevărul efectiv al problemei" (verità effettuale della cosa), unde, după știința mea, nu s-a observat niciodată că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Larchet oferă un cadru orientativ. Acest cadru este susținut, pe de o parte (1) de o derivare ontologică a bolii, suferinței și mortalității care a rezultat din nesupunerea lui Adam și, pe de altă parte, (2) de implicațiile istorice și teleologice ale mântuirii pentru impactul spiritual vindecă‑ tor al experimentării suferinței, bolii și confruntării cu morta‑ litatea umană și, astfel, pentru motivul pe care creștinii, chiar În timp ce‑și suportă curajos recuperarea, ar trebui să lucreze și la dezvoltarea capacității de a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]