302 matches
-
11-14 ani și 15-18 ani), realizat de CURS-SA împreună cu CSMNTC, beneficiar CNA, la HYPERLINK "http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html" http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html, ultima accesare 1 septembrie 2006. *** Raportul Evaluarea reprezentării violenței în programele televizuale II. Violența în programele de desene animate, realizat de CSMNTC, beneficiar CNA, la HYPERLINK "http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html" http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html, ultima accesare 1 septembrie 2006. *** Raportul Evaluarea reprezentării violenței în programele televizuale
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televizuale II. Violența în programele de desene animate, realizat de CSMNTC, beneficiar CNA, la HYPERLINK "http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html" http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html, ultima accesare 1 septembrie 2006. *** Raportul Evaluarea reprezentării violenței în programele televizuale, realizat de CSMNTC, beneficiar CNA, la HYPERLINK "http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html" http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html, ultima accesare 1 septembrie 2006. Abstract The current study presents the violence on Romanian television, with a double approach
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
tipul săptămânii, cei mai mulți dintre subiecți se uită la TV între o oră și două ore zilnic, în timp ce în week-end consumul crește, cei mai mulți copii alocă acestei activități între trei și patru ore. Aceste date contrastează cu cotele mai reduse de expunere televizuală a copiilor în țările occidentale, atestând faptul că la noi în țară, în proporții mai mari decât în țările europene, copiii constituie un contingent masiv al „marelui public” al televiziunii. Evident că nu copiii din România sunt responsabili de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
00 1,92 0,27 Total 100 100 100 100 100 100 100 Sursa: CURS și CSMNTC, noiembrie 2005. Consumul TV în funcție de ocupația părinților Pornind de la studiile citate mai sus, care considerau că ocupația mamei este un indicator al consumului televizual al copiiilor, am analizat distribuția răspunsurilor la întrebarea „Cât de des te uiți la TV într-o zi de lucru?” în funcție de această variabilă: Tabelul 4. Consumul TV în funcție de ocupația părinților în % Ocupația mamei Niciodată Mai rar decât zilnic Sub o
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe. Andre Glucksmann concluziona, într-o trecere în revistă a tuturor studiilor pe această temă, că: 1. nu se poate vorbi despre efecte directe, 2. nu se poate vorbi despre efecte autonome, 3. efectul violenței televizuale asupra copiilor poate fi invers (în sensul catharsis-ului aristotelician) și 4. efectul acestei violențe poate însă să fie mimetic, în sensul inducerii aceluiași tip de comportament în viața reală (Glucksmann, 1966) În România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
încadrate în dreptunghiuri, iar variabilele latente (conceptuale) în elipse (vezi Ștefănescu, 1999). Vezi exemplele de codificare a SES din Clogg & Eye (1994) și Ștefănescu (1999). Se constată o influență negativă, care se explică astfel: când numărul echipamentelor scade, influența violenței televizuale crește. Dacă vom considera dotarea cu echipamente electronice ca un indicator al statusului socioeconomic, putem afirma că un SES mai scăzut influențează gravitatea efectelor pe care le are violența TV. Violența percepută la TV Efectele pe termen scurt Filme Știri
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cadrele largi, priveliștile degajate, aspectele intermediare, cum ar fi, de pildă, pregătirile pe care pelerinii le fac înainte de plecare. Mult timp, m-am întrebat cărui fapt i se datorează această supraabundență de detalii din rând în reflectarea pelerinajului în media televizuală. Un posibil răspuns poate fi găsit în celebrul eseu al lui Roland Barthes „L’effet de réel”. (1968). Rezumat, Barthes afirmă că, pentru a mări credibilitatea realistă a narațiunii, autorii includ elemente concrete (obiecte, fapte), fără funcție narativă evidentă, care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
denaturat... de comunism, nu au dep...sit retorica arogant... și ineficient... a tehnicianului care se ascunde dup... jargon pentru a-și epata și hipnotiza publicul; nici Mircea Ciumara, nici prematur disp...rutul Ulm Spineanu, în diversele lor perioade de supraexpunere televizual..., nu au trecut ecranul, pierzându-se în aceeași limb... de lemn, p...rând s... fi uitat limba natural.... Am semnalat cu ani în urm... ciudatul succes postcomunist al economiștilor și juriștilor formați înainte de 1989, în special în instituțiile ambigue unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
urmat cursurile de masterat ale aceleiași facultăți, la secția „Teoria literaturii și literatură comparată“. Între 1996 și 2007 a fost redactor al revistei Dilema, unde ulterior a rămas colaborator extern, continuînd să scrie săptămînal în rubrica de analiză a fenomenului televizual, pe care o ține din anul 2000. Din 2007 este șeful Departamentului Cultură al ziarului Adevărul. A debutat, cu proză scurtă, în volumul colectiv Tablou de familie, Editura Leka-Brîncuș, 1995 (Premiul pentru debut al revistei Tomis și nominalizare pentru premiile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
2007, Cezar Paul-Bădescu este șeful departamentului Cultură al ziarului Adevărul. El a fost totodată redactorul-șef al suplimentului Adevărul literar și artistic până când acesta a fost desființat, în 2011. În prezent, scrie săptămânal în rubrica sa de analiză a fenomenului televizual, „Cultura pe sticlă“, pe care o ține în Dilema cu începere din 2003. Poziția ingrată a unui cronicar TV Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din - pe atunci - Dilema. De la începuturile revistei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care le propagă în societate. Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care-o aveam la începuturi, când credeam că eu cu săbiuța mea de lemn - sau, dacă vreți, de hârtie - pot îndrepta ceva în țara noastră televizuală. Tot ce încerc prin textele mele de-aici e să am o comunicare cu niște oameni inteligenți. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le știe, dar măcar putem să ne amuzăm împreună. (2012) VREMURI Țara păduchilor din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
plină stradă îți zice că dacă nu ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în cazul spațiului public televizual. Realizatorii TV nu sunt la ei acasă în emisiunile lor - și asta chiar dacă ar transmite din garsoniera proprie. Și nici patronii de televiziuni nu pot să facă ce vor pe moșia pe careo au - pentru că moșia asta e întrun domeniu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar cultura se simte foarte bine și nu are nevoie de bunăvoința noastră să treacă strada. Dacă însă vom continua s-o tratăm ca pe o persoană handicapată, va deveni în curând și așa ceva. Ba, mai mult, dacă discursurile noastre televizual culturale vor fi asemenea celor despre cineva recent decedat („Despre morți, numai de bine“), avem toate șan sele să asistăm cândva și la funeraliile ei. (2003) Celebritate Spuneam cândva că singura șansă de supraviețuire a scriitorilor sau a oamenilor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
1995 (când TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre felul cum ProTV a dat tonul la cântec dea lungul timpului. De asemenea, am scris și despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rânduri discursul televizual, jucând același rol de model pentru celelalte canale. Cum televiziunea creată de Adrian Sârbu aniversează cincispre zece ani de existență, am să pun în paranteză judecățile de valoare - fie pozitive, fie negative. Hai mai bine să facem pe analiștii și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sfârșitul anului 1989, de la un punct foarte apropiat de zero. Odată cu televiziunea însă, a evoluat și ochiul nostru. Nu mai vedem la fel ca la începutul anilor ’90, iar privirea noastră sa modificat în paralel cu transformările suferite de stilistica televizuală. Prima dată când am conștientizat acest lucru a fost acum câțiva ani, când sa dat la televizor un film al lui Tarkovski (Nostalgia, parcă). Trebuie să spun că, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, eram un mare fan
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ce căuta dacă nu văzuseși filmul. (Apoi, după ce treceau în revistă „fazele mișto“, încercau să le pună și în aplicare - și se ciondăneau care să fie Sandokan tigrul Malaeziei, sau Zorro, sau Rambo.) Problema mea, în timpul pedepselor privative de libertate televizuală, nu era atât că nu mă bucuram de „fazele mișto“ în fața televizorului, ci că eram exclus de la poveștile de a doua zi, de comunicarea cu totul specială și chiar de comuniunea care se înfiripau între băieții care văzuseră filmul respectiv
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să faci lucrurile mai pal pitante. Iar dacă vorbim de campanii civice, dă mai bine să militezi pentru abstracțiuni cum e respectul - asta cu atât mai mult, cu cât nimeni nu va putea cuantifica reușita campaniei tale. În cazul presei televizuale sportive, există posturi care dau „informații“ despre iubitele fotbaliștilor, despre vacanțele sau mașinile lor, dar și altele care analizează serios meciurile, cu scheme complicate și despicări ale firului în patru. Ei bine, dacă în presa sportivă avem așa ceva, de ce nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
multe ori, în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“, ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci din presă. Ce competențe, ce charismă televizuală, ce calități de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile so invite în platourile lor și so pună săși dea cu părerea despre absolut orice, de la divorțuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase ale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care acum colegii de breaslă se grăbesc să l reabiliteze, gândinduse că sar fi putut să fie ei înșiși în locul lui. (2011) Încruntătura de succes Întruna dintre emisiunile lui recente, Radu Moraru povestea că el ar fi nășit cariera televizuală a lui Cristian Tudor Popescu. Moderatorul emisiunii Nașul spunea că, pe când lucra la ProTV și era producătorul emisiunii Întâlnire cu presa, Adrian Sârbu ia zis că unul dintre jurnaliștii invitați permanent trebuia să fie Dumitru Tinu. Lau invitat pe Tinu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ghilimele pe propriul minimalism. Dar este o dublă autoironie, pentru că numai așa trebuia filmat filmul său : de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și premier, dintre președinte și parlament, dintre PNL și PDL etc. Există întrebări mai acute și mai urgente decât cele pe care le pun, seară de seară, analiștii, moderatorii, diverși gazetari tragici și comici, diverse domnișoare mondene. Fără agita ția televizuală, cerul devine mai înalt, zgomotul lumii - mai subtil, viața - mai limpede. Treci într-un alt univers, mai misterios și totodată mai simplu decât universul tapajului mediatic. Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de tabloidizare a tuturor ziarelor și a tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale și intelectuale. Bunul-gust și buna-cuviință sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele televizuale, se trăiește din dejecție. Ore și zile întregi suntem antrenați într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului“. Moar tea, divorțul, adulterul, micile fițe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
timpul afectat activităților casnice 3. Ceea ce se consumă din belșug sunt ficțiunile și jocurile 4, muzica și călătoriile. În 2001, fiecare telespectator francez a privit timp de 74 de ore filme la cinematograf și timp de 262 de ore ficțiune televizuală. Turismul a devenit prima industrie mondială: în 1998, numărul turiștilor se ridica la 625 de milioane, iar previziunile menționează 1,6 miliarde de persoane care ar trebui să efectueze cel puțin o călătorie în străinătate în 2020. Această preponderență a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
emoționale reînviate la nesfârșit. Într-un text apărut de ceva timp, Lévi-Strauss nota că societatea de consum modernă a făcut din americani un fel de copii mereu în așteptarea a ceva nou18. Când vedem parcurile de distracții, jocurile video și televizuale, produsele care seamănă cu jucăriile, suntem nevoiți să recunoaștem că ipoteza se confirmă tot mai mult cu fiecare zi ce trece. Pe de o parte, Arcadia mărfurilor îl împinge pe om să-și asume răspunderea pentru sine, să se informeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
informaționale. Acestea accentuează dimensiunea autonomă în raportul față de cunoaștere, generând o adevărată pedagogie sau inginerie de relaționare la idei și experiențe didactice noi. Documentarea se bazează pe o relație specială - cea dintre redactor și căutător -, care este altceva decât relația televizuală producător-spectator. Redactorii au responsabilitatea selectării, validării, organizării și prezentării informațiilor pentru un public anume. Căutătorii sunt acele persoane care vizează o anumită informație, mânați de o anumită intenționalitate. Ei devin mult mai interesați și implicați în conturarea și gestionarea cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]