219 matches
-
Nu m-a lăsat niciodată. Aici stă dracu’, mi-a spus arătându-mi un preot în veșminte negre ce ieșea din biserică. Vezi? N-am stat suficient de mult cu el ca să-mi dau seama dacă era comunist sau doar tembel... Tot ce știu este că am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul. Mersul la biserică duminica. Rugăciunea zilnică. Postul. Cadența dătătoare de armonie și un pic de serenitate. Rodica Binder M-am născut la 28 aprilie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care n-am declarat-o în fișa de cadre) ne-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nea na fost dată pe post, noi nu vom ști asta niciodată. (2003) Piedone Prin anii ’80 era un personaj care, în comedioare italienești ieftine ca I se spunea Buldozerul sau Piedone în Egipt bătea ca la fasole la mafioți tembeli și neputincioși din cale-afară. Tipul nu avea deloc tehnică, dar nici nu era nevoie de așa ceva pentru astfel de filme. Mișca prin aer o mână și culca la pământ treipatru mafioți. Vezi bine, era un om foarte puternic, iar asta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
aș vrea să-ți împărtășesc niște lucruri care mă macină“, el ori mă ignoră pur și simplu ori îmi spune c-am rămas fără cafea. Știu că a încercat s-o sune pe maică-sa, dar pacienții de la clinica aia tembelă din Elveția nu sunt lăsați cu mobilul la ei, așa că n-a putut să ia legătura cu ea. Și mai știu și că a vorbit de mai multe ori cu Michael la telefon. Și că secretara care a fost detașată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici, în Anglia. — Pe bune? Ești sută la sută sigură că asta vrei? — Da. Sunt sigură. Mai ales după ce i-am văzut pe mami și pe tati... și mami a fost atât de drăguță... și habar n-are ce planuri tembele mi-am făcut pe la spatele ei... Înghit în sec. Și chiar acum, când am plecat, tati m-a luat deoparte și mi-a spus ce s-a supărat mami când am sugerat că s-ar putea să mă mărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sfîrșitul aventurii) nu e de felul lui nici grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate Multiplexurile lumii) că scenele de execuție de aici nu urmăresc să declanșeze aplauze tembele ; tensiunea anticipării nu e plăcută, ci doar apăsătoare, iar ușurarea de după n-are nimic euforic. Pe de altă parte, oare Jordan nu simplifică și el problema morală prezentîndu-ne o eroină care, deși caută război, de ucis nu ucide decît în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adică un tip care nu se mai supune nici unei legi lumești, în schimb face tot ce-i spune un război de țesut. Nu, nu glumesc, și nici regizorul Timur Bekmambetov nu dă vreun semn cum că găselnița asta cea mai tembelă din ultimii ani i s-ar părea măcar un picuț comică : secta asta de supraoameni își primește ordinele de la un război de țesut. în țesătură sînt codate niște nume și fiecare dintre numele alea aparține unei persoane care trebuie ucisă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și mai bine pe picioare. Vorba ceea: "fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea oricât de aurită ar fi fost, nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și mai bine pe picioare. Vorba ceea: Fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea, oricât de aurită ar fi fost, nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
parte. 2. Exilarea 2.1. Generația cenzurată Mama nu și-a potolit niciodată mirarea că fiica ei are accese de furie și plâns când citește un document de partid. Ghicitul în cafea era acceptabil, dar cel în „documente” părea complet tembel. Rațiunea neîncrederii ei (pe care tata nu o împărtășea), era paralelismul între construcția ideatică a comunismului și realitatea populată cu ființe omenești, destul de refractară la modelarea după „lumea ideilor”. Ei bine, primul meu acces de furie și plâns s-a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată-n seamă în giulgiul tău de praf Decât montgolfierii sau primul hidroscaf! Veritabila lirică e aceea cu rezonanță de violoncele, cu perspective de atlase, măsurată cu veacurile: În piața public-a simțirii noastre Răcnesc trompetele tembele, Dar unde-s visurile-albastre, Rănite vechi violoncele Care cântau în sufletele noastre? Deschideți iară vechile atlase; Pornim spre zările miraculoase, Dar nici un vers pentru contemporani! Și poate-așa din nou ne vom deprinde Să socotim cu veacuri, nu cu ani
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nimic concret) la Institutul de Arheologie din București. Iar înverșunarea cu care îi atacați pe toți cei care vreau să vadă chipurile străbunilor gravate pe multe din ele făcîndu-i nebuni, dove- dește frica de moarte ce v-a cuprins scăfîrliile tembele. Fără să știți ce scrie pe ele, după ce v-au dat în clocot zoile din tărtăcuță, ați spus că sînt false pentru că ,,nici o piesă nu a fost găsită în săpături”, de parcă adevărul se află numai în hîrlețul arhe- ologului profet
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
plumb cu scop magic avînd înscrise cuvinte apropiate fonetic de cele de la Sinaia! Tot voi spuneți fără să dovediți, că ,,tăblițele ar fi copie a demenței lui Densușianu... pe acest lucru trebuie să se canalizeze cercetarea”!!!. Un alt argument la fel de tembel este cuvîntul apa scris pe tăblițe și știut de voi ,,că vine de la latinul aqua”. Acest cuvînt îl găsiți identic fonetic și semantic în eme-gi și este cuvînt românesc vechi scris de 7500 de ani, dar în acele vremuri nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de păr pe frunte sau la pălărie, salbă de bani, dungile colorate ale unei țesături sau pături, a favoriza, a proteja, a-și alege o parte din ceva, a despărți, a împărți; așa, să se știe pentru cei cu mintea tembelă cine vorbea limba scitică) și, răspunzînd originii lor, dintre toate neamurile Asiei ei singuri sînt armași și foarte buni luptători. Cuvîntul parți, care am spus că înseamnă fugari, unii i-au dat altă etimologie, spunînd că sînt numiți parți fiindcă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
școală de „literatură polițistă“ și, prin urmare, n-avem de unde să ne revendicăm, decât tot de la modelele occidentale. De fapt, la noi se poate vorbi, în cel mai bun caz, de „literatură milițistă“. Or, ce putea să iasă din abordările tembele ale unui Haralamb Zincă decât niște cărți debile?! Cu totul altfel se înfățișează situația în Statele Unite și Marea Britanie, unde marea tradiție a secolului al XIX-lea continuă să producă, sub pana unor Robert B. Parker, Jeffrey Archer, John Grisham, Elmore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Am rezolvat-o. Mi-am luat lucrurile și în aceeași zi am plecat pe jos la Budapesta. Pe cuvânt, zile întregi n-am știut nici măcar pe unde umblu. Doar mă uitam în gol, cum se mai spune, ca un copil tembel în timpul slujbei. Apoi am ajuns în Kobanyan la un hotel. Am reușit să găsesc un loc de muncă, desigur la negru, dar cui îi păsa? Asta se întâmpla în 2004 în decembrie. După câțiva ani de viață singur, în 2007
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
Frânturi de fraze din acest volum, risipite printre conversațiile fotbalistice sau culinare, sunt de un mare haz." (Ludmila Patlanjoglu, Teatrul, 7-8/1986) "Domide e un «miel turbat» ce începe prin a se conforma habitudinilor unui clan de indivizi leneși și tembeli și sfârșește prin a se răzvrăti și pune ordine în locul cu pricina, într-un vis final. (...) E o morală adevărată în această piesă, căci sunt locuri în care omul ce muncește cu credință și dăruire, depășind prin pricepere incapabilii, leneșii
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
ar fi afirmat că acest opus prim „nu-l reprezintă și ar trebui aruncat la coș”. Câte vor mai umple coșul?...”" Criticul de film Valerian Sava de la revista "Observator Cultural" a criticat filmul, numindu-l un „un rebut”, o „brambureală tembelă”, „cacealmaua ordinară a unei crazy-comedy atribuită unor nebuni”. El remarcă prezența în film a unui „analfabetism cinematic atotcuprinzător”, reprezentat de agramatismele unor personaje interpretate, printre alții, „de performerii prostului-gust insolent și ai bădărăniei deșănțate, Oreste și Mircea Badea”. Filmul este
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
În genere, majoritatea covârșitoare a filmelor cu și despre muzică, cu și despre muzicieni, era dezamăgitoare. Vorbesc la trecut, fiindcă era o veritabilă tradiție ca filmele consacrate muzicii, interpreților și compozitorilor să apară mult prea simpliste, improprii, inadecvate per detaliu, tembele chiar. De altminteri, și pentru reprezentanții altor arte era dezamăgitor să vadă în filme de gen tot felul de caricaturizări și fantezii goale cu privire la diversele procese de inspirație, concepere, executare, eventual performare sau studiere (pragmatică ori teoretică). Dar
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]