944 matches
-
Appleby, 1988Ă. În același context, personalitățile patologice sunt considerate de unii autori drept neclasificabile, iar de către alții, un teritoriu cu atribute de unicat ce integrează diferențele și asemănările interindividuale. Astfel, Kraepelin (1904Ă, Bleuler (1924Ă și Kretschmer (1926Ă au descris tipuri temperamentale sau structuri personologice de tip astenic, schizoid, ciclotimic sau cicloid, care reprezentau stări precursoare sau forme atenuate ale psihozelor schizofrenice sau afective. Pe de altă parte, Schneider (1923Ă descrie o categorie de personalități psihopatice complet distincte de celelalte tulburări psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evidente diferențele - exprimate în perspectiva FFM - dintre personalitățile normale și cele patologice. Interesant e că, în acest studiu diferențele dintre diversele categorii nu sunt foarte pronunțate. Sistemul lui CLONINGER Autorul propune un sistem cu șapte factori, dintre care patru sunt temperamentali și trei caracteriali. Se impun patru dimensiuni care sunt denumite: evitarea suferinței, corelată cu neurotransmisia serotoninergică; căutarea noului, corelată cu neurotransmisia dopaminei; dependența de recompensă, corelată cu neurotransmisia noradrenergică; persistența, corelată cu neurotransmia mediată de glutamat. Caracterul e considerat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în general. El s-ar putea descrie bine prin trei factori: autodirecționarea, cooperarea cu alții și autotranscendența. Se are în vedere ideea că fiecare dintre cele șapte trăsături poate avea scoruri înalte sau scăzute. Autorul etichetează variantele extreme ale factorilor temperamentali în felul următor: Tabelul 6.2. Variantele extreme ale factorilor temperamentali Dimensiune Scor înalt Scor scăzut Evitarea suferinței Pesimist, temător, timid Optimist, curajos, îndrăzneț Căutarea noutății Explorator, deschis, cald, afectuos Energic, rezervat, deliberativ, stoic Dependența de recompensă Întreprinzător, hotărât, entuziast
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
autodirecționarea, cooperarea cu alții și autotranscendența. Se are în vedere ideea că fiecare dintre cele șapte trăsături poate avea scoruri înalte sau scăzute. Autorul etichetează variantele extreme ale factorilor temperamentali în felul următor: Tabelul 6.2. Variantele extreme ale factorilor temperamentali Dimensiune Scor înalt Scor scăzut Evitarea suferinței Pesimist, temător, timid Optimist, curajos, îndrăzneț Căutarea noutății Explorator, deschis, cald, afectuos Energic, rezervat, deliberativ, stoic Dependența de recompensă Întreprinzător, hotărât, entuziast, perfecționist Detașat, rezervat, rece, independent Persistență Responsabil, cu scop, descurcăreț, autoacceptare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stabile sau profită de ceilalți atunci când are posibilitatea. 3. Stabilitate afectivă redusă 3.1. Anxietate: manifestă insecuritate marcată sau își face deseori probleme pentru evenimente minore. 3.2. Iritabil: are dificultăți în a-și controla furia sau manifestă frecvent izbucniri temperamentale sau violente corporal. 3.3. Invidios: e gelos sau deranjat deseori de succesul și averea altora. 3.4. Nutrește ură: e vicios și crud sau dorește răul altora. 3.5. Acru: e supărat pe toți și pe toate sau se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cele patru trăsături au cel puțin trei itemi prezenți; - tulburare gravă: toate patru dintre cele trăsături au cel puțin trei itemi prezenți. În ceea ce privește tipurile „categoriale” ale tulburărilor de personalitate, Cloninger susține că acestea pot fi interpretate ca variații ale dimensiunilor temperamentale. Caracterizarea lor generală poate fi vizualizată printr-un cub. Figura 6.1. Caracterizarea tipurilor „categorii de” ale tulburărilor de personalitate Sistemul lui Cloninger et al., evidențiabil prin TCI, este destul de mult utilizat în prezent în studiul tulburărilor de personalitate, din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Urmărește raportarea subiectului la sine, la altul și la celălalt, ca obiect tranzitiv. • Temperament and Character Inventory (TCI; Clonninger et al., 1994Ă are 240 de itemi și măsoară personalitatea din perspectiva modelului personalității a lui Cloninger, care distinge patru factori temperamentali (căutarea noului, evitarea traumei, dependența de recompensă și persistențaă și trei factori caracteriali (auto-direcționarea, cooperativitatea și auto-transcendențaă. • Wisconsin Personality Inventory (WISPI; Klein et al., 1993Ă, e un chestionar cu 214 de itemi care dă un rezultat atât dimensional, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prin șansă, având o etiopatogenie și o configurație clinică distinctă. Este așa-zisă ipoteză nulă. Deși au o configurație clinică distinctă din toate punctele de vedere, cele două tulburări au o etiopatogenie comună. Aceasta poate fi genetică, biologică, ambientală, psihologică, temperamentală sau o combinație a acestor factori. Mai e numit modelul „acoperirii” și e similar cu conceptul pluritropiei. Modelul spectrului sau al manifestărilor clinice în grade variate. Se consideră în acest caz că două tulburări sunt strâns corelate în perspectiva etiologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburarea bipolară de-a lungul vieții, dar ele se întâlnesc de asemenea în proporție de 9% la TP antisocială, 7% histrionică. Ideea că TP borderline ar face parte din spectrul tulburării bipolare e greu de susținut dar intervenția unui factor temperamental poate fi considerată ca importantă, fapt relevat și de studiile făcute de CLONINGER (AKISKAL, 2004Ă. TP borderline și reacția de stress posttraumatic se află într-o relație complexă. În primul rând sunt multe studii care atrag atenția asupra traumelor din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cazurile în care suferința cerebrală are loc în perioada infanto-juvenilă a personogenezei. Problema e și mai complicată în cazul consumului cronic de alcool și substanțe psihoactive, care începe la vârste tinere și persistă. Acesta poate fi condiționat parțial de caracteristici temperamentale și chiar de distorsiuni caracteriale, cum ar fi tendința spre căutarea excitației și deficiențele de control a impulsurilor ce creează tensiuni psihice, caracteristice TP antisociale, care e considerată ca având cea mai ridicată comorbiditate de acest gen. Problema se pune
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
copii și uneori hiperimplicarea terapeutului care poate prelua temporar atributele unora dintre roluri și redimensiona prioritățile atitudinale. Terapiile psihofarmacologice Orice strategie terapeutică trebuie să includă și o componentă psihofarmacologică. Faptul este motivat de însăși structura personalității care integrează obligatoriu dimensiuni temperamentale condiționate dominant biologic. SIEVER și DAVIS (1991Ă comentează contribuția neurotransmițătorilor din anumite regiuni ale sistemului nervos central la structurarea și modelarea ulterioară a trăsăturilor temperamentale. Acestea din urmă au ca substrat disfuncționalitatea persistentă a sistemului hipotalamo-hipofizo-suprarenal care reglează răspunsurile la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și o componentă psihofarmacologică. Faptul este motivat de însăși structura personalității care integrează obligatoriu dimensiuni temperamentale condiționate dominant biologic. SIEVER și DAVIS (1991Ă comentează contribuția neurotransmițătorilor din anumite regiuni ale sistemului nervos central la structurarea și modelarea ulterioară a trăsăturilor temperamentale. Acestea din urmă au ca substrat disfuncționalitatea persistentă a sistemului hipotalamo-hipofizo-suprarenal care reglează răspunsurile la stres (DEBELLIS și colab., 1999Ă dar și scăderile de volum a hipocampului și amigdalei, implicate în memorie și reglarea emoțională (DEBELLIS și colab., 1999, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
strategii terapeutice și în aprecierea nivelului ei de eficiență. Trebuie subliniat faptul că abordarea terapeutică a manifestărilor psiho-comportamentale ale personalităților patologice devine o condiție fundamentală a eficienței strategiilor terapeutice adresate diversității episoadelor maladive și bolilor Axei I. Aceasta pentru că dimensiunile temperamentale și caracteriale sunt reconfirmate mereu ca factori prognostici și reabilitativi de primă importanță în psihiatrie dar și în medicina somatică. Cunoașterea și înțelegerea dinamicii lor ne sprijină pe calea de aur a apropierii de profunzimile suferinței umane și în larg
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Domeniul e în dezvoltare și în ultimele decenii s-au cumulat deja o serie de doctrine, interpretări, mai ales de psihopatologia developmentală, din aria psihanalizei și cogniției sociale și, la fel, o serie de date observaționale, studii genetice, de cercetări temperamentale și neurofiziologice. Conceptual actual de psihopatie este comentat în egală măsură din perspectiva unui tip ideal, a unui prototip, a unui cluster, a reuniunii mai multor subtipuri și din perspectiva dimensională. Punctul de plecare pentru circumscriere sunt TP antisocială - dissocială
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
coercitiv-compliantă. Autorul subliniază faptul că psihopatia e interpretabilă dimensional, inclusiv prin FFM. CLONINGER (2005Ă în cadrul sistemului său dimensional temperamental-caracterial de interpretare a personalității normale și patologice prin 7 factori -prin intermediul instrumentului TCI - evaluează și TP antisocială. Aceasta se caracterizează: temperamental printr-o crescută dependentă de recompensă iar caracterial prin dificultăți atât în ceea ce privește auto-direcționarea cât și cooperativitatea. Auto-transcendența ar fi variabilă. Pe baza teoriei sale dimensionale, autorul imaginează un sistem tridimensional pe care îl figurează sub forma unui cub. TP antisocială
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihopatiei este destul de vagă și polimorfă. Cercetări s-au făcut mai ales cu PCL-R dar ar fi de preferat o cazuistică formată din „nucleul tare” al acesteia, care constă în Factorul I. Genetica poate interveni indirect prin favorizarea unor factori temperamentali. KAGAN (1994Ă a descris un „temperament dezinhibat”, transmisibil genetic, ca precondiție a persoanei psihopate și criminale. În aceeași direcție pledează și cercetările lui EYSENCK și CLONINGER. Sindromul hiperkinetic (atention-deficit/hiperactivity disorder - ADHDĂ joacă un rol, căci studiile prospective indică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
față de comportamentul moral reprezintă o veche tradiție antropologică religioasă. Biblia consemnează cele 10 porunci: să nu ucizi, să nu furi, etc. Actul uman reprobabil este un aspect diferit de caracteristicile de fond ale unui individ prin care el e caracterizabil temperamental, și la fel faptul de a fi curajos, bun, înțelept, blând, generos. Această problemă a fost teoretizată în lumea Greciei antice, după revoluția de atitudine marcată de SOCRATE prin teoria virtuților a lui ARISTOTEL. Virtuțile exprimau o atitudine și un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a ajuns la concluzia că se învață mai bine dacă valoarea impulsului motivațional crește până la un anumit nivel moderat. Nivelul optim al motivației (și în același timp zona criticăă, pe lângă gradul de dificultate al sarcinii, depinde și de unele particularități temperamentale, aptitudinale și de caracter ale persoanei. Unele persoane sunt capabile să suporte tensiuni psihice mari, provocate de stări motivaționale mai accentuate sau de sarcini mai dificile decât alte persoane care probabil au un sistem nervos mai slab sau dezechilibrat. S-
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
conversație frontală, se scot în evidență deosebirile dintre lucrările audiate, precum și concluzia acestei audiții: muzica prezintă mai multe fațete, iar o caracteristică esențială a ei este expresia unei diversități. Secvența 2: 15 minute În continuare, profesorul de psihologie prezintă tipologiile temperamentale și caracteristicile lor. Se analizează fiecare tip de temperament, trăsăturile specifice. Concluzia este aceeași: diversitatea umană. Secvența 3: 5 minute Se va formula o concluzie generală, aceea că unei ființe umane complexe cu individualități unice și irepetabile (diverse) îi corespund
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
asocieze fragmentul muzical cu tipul de temperament pe care consideră că muzica ascultată îl exprimă. Secvența 2: 10 minute După ce fiecărui titlu i s-a asociat un tip de temperament (pe tablă), se vor adăuga și caracteristicile principale ale tipului temperamental, după modelul: Lucrare audiată (titlu și autor) tip de temperament caracteristici (vezi fișa de lucru). Secvența 3: 20 minute În continuare, elevii vor lucra în perechi. Folosind fișa de lucru anexată, vor face un portret psihologic și muzical al colegului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Cris. "Căci dacă opera literară e autoportretul creatorului (scriitorului) său, la fel și lumea e făcută după chipul și asemănarea Marelui Creator", ne-a provocat mai apoi Mirela. Am căutat printre fotografii personale, printre poemele lui Eminescu și Arghezi sau, temperamental, printre simfoniile lui Ceaikovski și nu numai, sub "bagheta" lui Flavius. Era peste tot un "licăr al privirii care răsfrânge eternitatea spiritului", cum spune minunat colega noastră, Ja. Începeam deja pe drumul acesta să descoperim măștile artistului, în aparențele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la copil un mod de conduită aparte. Negativismul se prezintă ca o tulburare în sfera activității caracterizate printr-o rezistență pasivă sau activă la solicitările externe sau interne într-un mod oarecum automatizat., Este posibil să se confunde uneori încăpățânarea temperamentală, ca expresie a modalității de reacție a persoanei la stimuli inadecvați, cu negativismul etico-social care exprimă opoziții pur caracteriale față de normele morale. Evident, această însușire negativă a cara cterului este în cea mai mare parte consecința deficiențelor de ordin educativ
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ca și cum didactogeniile ar putea fi altceva decît psihogenii. I.Străchinaru împarte factorii etiologici în două, și anume: l)factori organici (privind constituția, urmele suferințelor encefalului și ale corpului) și 2) factori psihopedagogici (privind structura psihologică a personalității sub aspectul însușirilor temperamentale și al formării trăsăturilor de caracter prin influența mediului familial și extrafamilial ). 2.4.3.Factori organici În această lucrare devierile de conduită sunt studiate ca fiind predominant psihogene, structurate prin permanentizarea unor abateri de la normele etico-sociale. Nu putem trece
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
1300 dintre ei, adică mai mult de 36%. Abaterile de conduită ale copilului insuficient dezvoltat intelectual sunt deosebite de devierile de conduită ale copiilor normali mintal. Kurt Schneider <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> analizând rolulul trăsăturilor temperamentale în constituirea manifestărilor caracteriale, pune în evidență la caracteriali trăsături afectiv-temperamentale relativ rudimentare, insuficient înnobilate cu conținut relațional social adecvat. Unele conduite reprobabile ale copilului caracterial se pot structura datorită reacției explozive sau instabilității sale, dar ele, conduitele respective pot
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fost făcute din cele mai vechi timpuri. Unii sunt rapizi, emotivi, tumultuoși, dinamici, alții sunt mai lenți, își păstrează calmul, nu au izbucniri necontrolate. Toate aceste particularități aparțin atât activităților intelectuale și afectivității, cât și comportament exterior. Trăsăturile și tipurile temperamentale sunt cea mai accesibilă și mai ușor constatabilă latură a personalității. G. Allport arăta că temperamentul se referă la fenomenele caracteristice firii unui individ, la înțelegerea susceptibilității sale la stimuli emoționali, la forța și rapiditatea răspunsurilor sale precum și la calitatea
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]