KorAP: Find »[drukola/base=templier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...42 >

1,050 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

hrănit, Îmbrăcat și, pe deasupra, Îți mântuiești și sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești, să călărești În plin soare, să suferi de sete și să spinteci alți nenorociți...” Mă oprii o clipă. „Poate că prea aduce a western ce vă spun. Există probabil și o a treia fază: ordinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
că prea aduce a western ce vă spun. Există probabil și o a treia fază: ordinul a devenit puternic, unii Încearcă să facă parte din el chiar dacă au o situație bună În patria lor. Dar la momentul acela a fi Templier nu mai Înseamnă neapărat să slujești În Pământul Sfânt, poți fi Templier și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
a treia fază: ordinul a devenit puternic, unii Încearcă să facă parte din el chiar dacă au o situație bună În patria lor. Dar la momentul acela a fi Templier nu mai Înseamnă neapărat să slujești În Pământul Sfânt, poți fi Templier și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat văzând un musulman Într-un loc sacru și se poartă urât cu el. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat văzând un musulman Într-un loc sacru și se poartă urât cu el. Dar Templierii Îl alungă de acolo pe intolerant și-i cer scuze musulmanului. Această frăție de arme cu dușmanul Îi va duce mai târziu la ruină, pentru că la proces vor fi acuzați și că au Întreținut raporturi cu sectele ezoterice musulmane. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru el Însuși, vezi serviciul pe care i-l face Dante, Îl numește șef de cabinet al Fecioarei. Devine repede sfânt pentru că s-a pus bine pe lângă cine trebuia. Dar ziceam de templieri. Bernard intuiește imediat că ideea trebuie cultivată și-i sprijină pe cei nouă aventurieri, transformându-i Într-o Militia Christi, putem spune chiar că pe templieri, În versiunea lor eroică, Îi inventează el. În 1128 convoacă un conciliu la Troyes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Devine repede sfânt pentru că s-a pus bine pe lângă cine trebuia. Dar ziceam de templieri. Bernard intuiește imediat că ideea trebuie cultivată și-i sprijină pe cei nouă aventurieri, transformându-i Într-o Militia Christi, putem spune chiar că pe templieri, În versiunea lor eroică, Îi inventează el. În 1128 convoacă un conciliu la Troyes tocmai pentru a defini ce anume sunt cei nouă monahi-soldați, iar la câțiva ani după aceea scrie un elogiu al acestei Miliții a lui Hristos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
spune că tovărășia unei femei e din cale-afară de periculoasă și că nu pot fi sărutate decât mama, sora și mătușa.” Belbo cârni: „Eee, ia uite, mătușa, eu aș fi fost mai atent... Dar din câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au fost acuzați de sodomie? Este cartea aceea a lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc Într-un oraș și ți-o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu soldații lui analfabeți. Și măcar de-ar fi numai atât. Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
de viermi, așa cum spun eu, dar nu sunt o autoritate În materie, pentru că nu mă ocup de nebuniile creștinilor.” „Curați mai erau rabinii tăi din Gerona”, zise Belbo. „Trăiau În niște cocioabe mizere pentru că voi, creștinii, Îi alungați În ghetou. Templierii, În schimb, se jegoșeau din plăcere.” „Să nu dramatizăm”, zisei eu. „Ați văzut vreodată un pluton de recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac să Înțelegeți contradicția templierului. El trebuie să fie mistic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
creștinii, Îi alungați În ghetou. Templierii, În schimb, se jegoșeau din plăcere.” „Să nu dramatizăm”, zisei eu. „Ați văzut vreodată un pluton de recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac să Înțelegeți contradicția templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
și pe urmă intri Într-un oraș, după zile Întregi de asediu, ceilalți cruciați Îi fac treaba aia nevestei califului sub ochii tăi, minunate sulamite Își descheie pieptarul și-ți zic «ia-mă, ia-mă, dar lasă-mi viața»... Iar templierul, nu, ar trebui să rămână dârz, plin de putoare, hirsut cum Îl voia sfântul Bernard și să murmure vecernița... Pe de altă parte, e destul să citești Retraits...” „Ce anume erau?” „Statutele ordinului, redactate destul de târziu, să zicem, În epoca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
să-ți arunci haina pe jos la mânie.” „Dintr-un sistem de interdicții se poate Înțelege ce fapte săvârșesc oamenii de obicei”, zise Belbo, „și poți extrage de acolo adevărate scene de viață cotidiană”. „Ia să vedem”, zise Diotallevi, „un templier, iritat de cine știe ce i-au făcut sau i-au zis frații În seara aceea, iese și pleacă noaptea fără permisiune, călare, cu un pui de sarazin drept escortă și cu trei claponi atârnați de șa; se duce la o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
sarazin drept escortă și cu trei claponi atârnați de șa; se duce la o fată de moravuri ușoare și, Înavuțind-o cu acei claponi, găsește ocazia unei desfătări ilicite... Pe urmă, În timp ce el chefuiește, micul maur fuge cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și pe dincolo, legea și sângele!” am dramatizat eu. „Fără Îndoială, omul nostru Își iese din pepeni, se... Cum dracu’ se face un templier când Își iese din pepeni?” „Se face stacojiu la față”, suflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și pe dincolo, legea și sângele!” am dramatizat eu. „Fără Îndoială, omul nostru Își iese din pepeni, se... Cum dracu’ se face un templier când Își iese din pepeni?” „Se face stacojiu la față”, suflă Belbo. „Exact, cum zici tu, se face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
În care trimisul regelui Îi arestează și le arată fiarele Înroșite În foc? Vorbește, nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui Filip, dacă-mi pică-n mână!” „A mărturisit, a mărturisit! Chiar așa a și fost”, zise Belbo. „Și zdup cu el la celulele secrete, În fiecare zi câte o baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
destinse. „Cine sunt ăștia?” am Întrebat. „Cum cine sunt? Niște tovarăși argentinieni”. „Da, dar din ce grup?” „Taquara, nu?” „Păi Taquara sunt fasciști”, mă hazardai, din câte știam eu. „Fascistule”, Îmi șuieră fata cu ură. Și plecă. „Dar, În fine, Templierii ăștia erau niște sărăcuți?”, Întrebă Diotallevi. „Nu”, spusei, „e vina mea, am Încercat să fac povestea mai vioaie. Ceea ce am spus privește trupa, Însă ordinul primise Încă de la Început donații imense și, puțin câte puțin, Își constituise comanderii În toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
de la Început donații imense și, puțin câte puțin, Își constituise comanderii În toată Europa. Gândiți-vă că Alfons al Aragonului le dăruiește un ținut Întreg, mai mult, face testament și le lasă regatul În caz că va trebui să moară fără moștenitori. Templierii nu se Încred și Încheie o tranzacție În acest sens, cum ai zice biștari puțini, dar pe loc, dar biștarii ăia sunt o jumătate de duzină de fortărețe În Spania. Regele Portugaliei le dăruiește o pădure, și fiindcă era ocupată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Încred și Încheie o tranzacție În acest sens, cum ai zice biștari puțini, dar pe loc, dar biștarii ăia sunt o jumătate de duzină de fortărețe În Spania. Regele Portugaliei le dăruiește o pădure, și fiindcă era ocupată de sarazini, templierii se aruncă la asalt, Îi alungă pe mauri, iar apoi, ca s-o spun În treacăt, fondează Coimbra. Și astea sunt doar câteva episoade. În sfârșit, o parte luptă În Palestina, dar grosul ordinului se dezvoltă În metropolă. Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
În Palestina, dar grosul ordinului se dezvoltă În metropolă. Și ce se Întâmplă? Dacă cineva trebuie să meargă În Palestina, are nevoie de bani și nu se Încrede să călătorească cu aur și giuvaieruri la el, atunci le depune la templieri, În Franța, În Spania sau În Italia, și primește un Înscris cu care Încasează În Orient.” „Asta e scrisoarea de credit”, spuse Belbo. „Sigur, ei au inventat cecul bancar, Înaintea bancherilor florentini. Deci Înțelegeți cum, prin donații, cuceriri cu arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
primește un Înscris cu care Încasează În Orient.” „Asta e scrisoarea de credit”, spuse Belbo. „Sigur, ei au inventat cecul bancar, Înaintea bancherilor florentini. Deci Înțelegeți cum, prin donații, cuceriri cu arma În mână și comisioane bazate pe operații financiare, Templierii devin o multinațională. Era nevoie de oameni cu capul pe umeri ca să conducă o Întreprindere de genul ăsta. Oameni care au reușit să-l convingă pe Inocențiu al II-lea să le acorde privilegii excepționale: Ordinul poate să păstreze toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
să se bage. Se Înțelege astfel de ce sunt rău văzuți de clerici și de regi și totuși nu se poate renunța la ei. Cruciații sunt niște Încurcă-lume, oameni care pleacă fără să știe Încotro se duc și ce caută, În timp ce templierii sunt ca la ei acasă În locurile acelea, știu cum să trateze cu inamicul, cunosc terenul și arta militară. Ordinul Templierilor e ceva serios, chiar dacă se sprijină pe fanfaronada trupelor sale de asalt.” „Dar era numai fanfaronadă?” Întrebă Diotallevi. „De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]