367 matches
-
identitate, de ființare, este susținut la propriu de verb, care doar astfel devine el însuși element al judecății; verbul oferă, prin urmare, suportul de care timpul se prinde pentru a se manifesta; dar și manifestarea verbului nu poate fi decât temporală; pozițiile lor judicative se reglează pe temeiul acestor funcțiuni ale lor. Tocmai o asemenea dublă manifestare modalizarea temporală a verbului și susținerea "verbală" a timpului întregește judicativul: de fapt, îi condiționează și îi constituie aspectul alethic; până la urmă, este vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat faptul că se află în mișcare, încă, reducția judicativă și că judicativul "s-a redus" deja la două aspecte: formal (S P) și alethic (verb-timp); mai cu seamă nu trebuie slăbită ideea după care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi-"așa", pentru cele două veritabile "poziții" ale judecății, dar acum, fără rezervă, acte ale judicativului, păstrând în sine întreaga putință de a trece în una sau alta dintre "poziții". Ambele sensuri sunt prinse de o anume concentrare a "ecstazelor" temporale în prezentuire (fără a fi aduse aici, cu sens de ne-prezență, atât chemarea trecutului, cât și survenirea viitorului). Și de aici nota formalistă uneori dominantă a reconstrucțiilor filosofice din orizontul dictaturii judicativului. A doua timporizare a subiectului și predicatului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supra-temporală devine evenimentul originar pentru judicativul regulativ. Din acest motiv au căpătat sensuri proprii "obiecte" de felul: nimicul, ne-ființa (dar, cumva, și ființa, în diferența ontologică, ori numai aceasta din urmă în sine), toate netimporizate în sensul unei constituiri temporale depline sau, prin urmare, nevizate de lumina vreunui eveniment. Pe de altă parte, condiția de eveniment nu poate fi retrasă nici faptelor netimporizate (constitutiv direct), fiindcă tocmai acestea, în măsura în care ele intervin pentru donarea de sens acelui "ceva" ce este timporizat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
suntem ieșeni, dar am fost atrași, ca mulți alții, de spiritul locului. Jumătate de melodie - e deja ora 18,58 -, căci urmează buletinul de știri. Încă nu pun punct: un text atât de lung Își justifică dimensiunea doar prin una temporală, a emisiunii Însăși. „Sâmbătă cu prieteni“, 7 decembrie 2002, ora 16,25 19. Zodii Aflând de ultima interpretare pe care am dat-o corpus-ului de date privind biocâmpul uman, prietenul Aurel m’a și chemat la microfon și, desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este întotdeauna cu un pas în urmă. Se poate proceda la o taxinomie a acestor resurse materiale-suport în procesul de predare, fapt realizat de către unii specialiști, (vezi C. Cucoș, 1995, p. 193), iar această taxinomie este în primul rând una temporală sau diacronică. Se vorbește în această situație de generații sau valuri de dezvoltare. Fără intenția unei descrieri extrem de precise, consemnăm că prima generație a fost asigurată de tăbliță și stylus, mijloace pe care le utilizau scribii antici si care au
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
timpul viiturilor", conform contractului LIFE 00/ENV/RO/000986 RIVERLIFE, și al sumei de 260.278 euro, reprezentând contribuția României la Proiectul LIFE-MEDIU "Prognoză poluării aerului în condiții nefavorabile meteorologice și topografice, sistem de alertare și măsurare la scara mica temporală, scara spațială locală și regională", conform contractului LIFE 00/ENV/RO/000987 AIRFORALL. Articolul 2 Suma prevăzută la art. 1 se suporta din prevederile bugetare ale Ministerului Apelor și Protecției Mediului pe anii 2002 și 2003, astfel: - 265.611 euro
HOTĂRÂRE nr. 80 din 30 ianuarie 2002 privind aprobarea sprijinului financiar acordat participanţilor români la Programul LIFE-MEDIU din bugetul de stat al României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140010_a_141339]
-
sau binazale; ● hemianopsiile bilaterale în sine fără agnozii, conduc la o deficiență medie cu o incapacitate adapatativa de 50-69% și pot fi încadrate în gradul III (trei) de invaliditate sau alt grad în funcție de etiologie; ● hemianopsiile bilaterale în special cele homonime temporale cu agnozie în sine conduc la deficiență accentuată cu incapacitate mai mare de 70% și pot fi încadrate în gradul ÎI (doi) de invaliditate sau alt grad în funcție de etiologie; ● cvadreonanopsiile în diverse combinații în funcție de lateralitatea și tulburări de cunoaștere se
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
silabelor face inversiuni, demonstrând incapacitatea de a recunoaște ordinea consecutivă a literelor, iar în cuvinte face inversări de silabe ca urmare a faptului că nu poate transpune o relație temporală în una spațială, cauza fiind aceeași, tulburări de organizare spațio temporală și ale analizei și sintezei corticale. Distorsiunile privind omisiunile și substituirile de litere, silabe, mai ales cele finale ale cuvintelor (cum ar fi: che-chi, ghe-ghi, ce ci, ge-gi) diftongi sau cuvinte (conjuncții, prepoziții, pronume), toate acestea se datorează similitudinii de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
copii au plecat cu tramvaiul. PRONUMELE ORDINALTC "PRONUMELE ORDINAL" Sub aspect semantic, pronumele ordinal 13 caracterizează obiectele pe care le substituie din punctul de vedere al poziției, al ordinii în care se înscriu unul față de altul, pe coordonatele spațială și temporală ale lumii extralingvistice: A doua este a lui Tudor. șA doua ¬ mașina (barca, harta, pușca etc.) a doua ¬ ‘mașina’ (barca etc.) + ‘poziția 2’ț. Sub aspect deictic, pronumele ordinal, ca și pronumele de cuantificare, se circumscrie, asemeni clasei numelui (substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmatice în măsură să dezvolte componente semantice - expresie sintactică a acestor limite: a vedea Ț cineva Ț cineva + a vedea + ceva ceva • înscrierea între coordonatele principale ale procesului de comunicare: timpul și protagoniștii (reprezentând originea și destinația actelor lingvistice). Coordonatele temporale ale actului lingvistic se exprimă prin conținutul lexical, concret sau relațional (variabil), al unor substantive (duminică, primăvară, noapte etc.) și adverbe (azi, ieri, a doua zi etc.) sau prin conținutul gramatical, abstract, al relației sintactice de temporalitate: „El singur zeu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru că nu le este necesar; verbul nu are nevoie de o limită externă a semanticii sale; sensul mesajului este determinat, complet, înafara relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ved-ea-m La prezent, opoziția perfectiv-imperfectiv se neutralizează, în plan gramatical. Rămâne o componentă implicată în planul semantic al verbelor, în funcție de înscrierea conținutului lor lexical în opoziții precum: punctual (momentan) - durativ: cade vs alunecă. La viitor, opoziția aspectuală se suprapune opoziției temporale viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păreți etc. și pe rădăcina verbului, dacă sufixul tematic este - Ø: cântă, doarme, pàre, coboară etc. Imperfectul Este forma verbală în semnificația căreia aspectul și timpul s-au contopit într-o sinteză în care opozițiile aspectuale au preponderență față de cele temporale. Caracterul specific al imperfectului este exprimarea duratei și iterației, componente semantice de natură aspectuală. Prin imperfect vorbitorul exprimă acțiuni care se desfășoară, care durează sau care se repetă în trecut. Se opune prezentului și viitorului prin apartenența la grupul timpurilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul și de funcția sintactică pe care o realizează subordonata. Predicatul unei circumstanțiale de scop, de exemplu, este totdeauna la conjunctiv: „Din sfera mea venii cu greu / Ca să te-ascult ș-acuma” (M. Eminescu) ca și predicatul unor circumstanțiale modale, temporale etc.: „Fără să mai aștepte îngăduința, un țăran trecu pragul.” (L. Rebreanu) „Tu m-ai învățat, părinte, și ne-am grăbit să-ți cerem binecuvântarea.” (L.Rebreanu) Este drept că, în cele mai multe din aceste situații, conjunctivul se păstrează în sfera
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare: „Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemând?” (I. Creangă) sau de posterioritate, când funcționează ca un timp viitor al prezumtivului; valoarea de viitor și-o dezvoltă mai ales prin relații sintactice cu circumstanțiale temporale de aceeași natură: Se va mai fi ducând cineva mâine la Roma? În subordonate - mai puțin frecvent - se prezintă, de obicei, ca timp de relație, raportând acțiunea verbală la momentul acțiunii verbului regent: „Să-i zici pătimașei numai atâta, parc-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea funcțiilor: • circumstanțial: Am de mers mâine cu Andra la doctor. Acesta este un drum greu de străbătut pe jos. • complement corelativ: Aici nu-i de venit cu copiii. • complement indirect (al cărui plan semantic este o limită spațială sau temporală exprimată printr-un termen lexical cu trăsătura + uman): Am avut de trecut pe la doctor/Andra. N-a fost chip de plecat înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a doua zi (= în ziua următoare unui anumit eveniment reflectat în text) etc. sau la protagoniștii actului lingvistic: aici (= în locul unde mă aflu eu, locutorul), acum (= în timpul în care vorbesc eu, locutorul); • un sens concret, variabil în funcție de dimensiunile spațiale și temporale concrete ale actului lingvistic: ieri (marți, 22 mai), aici (în Iași), a doua zi (miercuri, 25 aprilie). De altfel, în mod frecvent, sensul concret este exprimat în același context prin intermediul relației de apoziție: „Mâine, 21 octombrie, se împlinesc cincizeci de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două prepoziții descriu opoziția punct de plecare/punct de sosire: Doarme sub masă/lângă horn/după ușă. Iese de sub masă/de lângă horn/de după ușă. Merge până sub masă/până lângă ușă. Prin prepoziții compuse, formate din doi termeni, dimensiunea spațială/temporală este introdusă în interval/durată: de la... până la: de la gară pân’la moară de... până: de aici până acolo de vineri până luni La cel de-al doilea nivel, al funcției sintactice pe care o realizează termenul lexical în structura enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul lor mai abstract, prepoziții precum de, la, în, cu pot însoți termeni prin care se realizează mai multe funcții sintactice, ceea ce le anulează capacitatea de a marca identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura și în planul său semantic o ipostază a predicației. Într-un enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la starea de pasivitate s-a produs odată cu intrarea propoziției „Însuși glasul gândurilor tace” în relație de subordonare față de verbul din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când, cât, oricând, (ori) de câte ori: „Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar.” (T. Arghezi, 79), „De câte ori era chemat la interogatoriu i se atrăgea atenția să scrie mai citeț.” (M.Eliade, 230) Dintre adverbele care introduc în frază circumstanțiala temporală, numai cele nehotărâte se constituie și în mărci absolute ale identității sale specifice. Adverbul relativ când, specific exprimării temporalității, în stil direct: „Când voi muri, iubito, / La creștet să nu-mi plângi.” (M. Eminescu, I., 129), își pierde funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcă distinctivă, întrucât, în stil indirect, poate introduce diferite tipuri funcționale de propoziții rezultând dintr-o relație sintactică (de dependență sau de interdependență) cu un verb al zicerii: „Nu știe/se știe/când se vor termina toate acestea.” Când introduce temporale, adverbul când este specific raportului de simultaneitate: „La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă.” (T. Arghezi, 80) Precedat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a rămas.” (M. Eminescu, I., 140) sau într-un raport de posterioritate: de când: „De când căzu un trăsnet în dom - de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată.” (M. Eminescu, I., 96) Adverbul relativ cât introduce temporale care exprimă durata unei acțiuni (sau stări):„Pot să tac cât e nevoie sau cât trebuie.” (C. Țoiu, 27) Adverbele relative-nehotărâte oricând și (ori) de câte ori situează circumstanțialele pe care le introduc într-un raport de simultaneitate, momentană: oricând: „Pot veni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-a venit, / M-am uitat cu dor în zare.” (T. Arghezi, 9) Cu excepția conjuncției cum și a locuțiunilor conjuncționale pe când, în timp (vreme) ce, câtă vreme, cât timp, după ce, toate celelalte sunt mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialei temporale. Când introduc circumstanțiale temporale, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) se impun și ca mărci distinctive ale tipului de raport temporal în care intră circumstanțiala cu regenta ei: • anterioritate: până ce, până să, înainte (ca) să: „Întâlnirea unei însușiri atât de eminente este așa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]