9,918 matches
-
M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un Al. Ivasiuc cu uimitoare abilități asociativ-demonstrative și de la un G. Călinescu, oarecum in anticipo, la un M. H. Simionescu sofisticat, frînt în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a narațiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariție frecventă a timpului ca prezență, el fiind mai mult o absență, o amintire involuntară." Autorul se situează, așadar, pe o poziție deconstructivistă nedeclarată, în care absența, sincopa semantică, relația aleatorie
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a narațiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariție frecventă a timpului ca prezență, el fiind mai mult o absență, o amintire involuntară." Autorul se situează, așadar, pe o poziție deconstructivistă nedeclarată, în care absența, sincopa semantică, relația aleatorie, instabilă, dintre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
la tendințele manifestate în cîmpul literar. Astfel, Istoria literaturii române contemporane este lucrarea în care autorul propune o teorie a "mutaței valorilor estetice", întemeiată pe observațile sistematice făcute în legătură cu fenomenul literar autohton, fatalmente dependent, ca și cel universal, de criteriul temporal. Receptarea operelor literare cunoaște, în privința interesului și a gustului estetic, momente de "corsi e ricorsi", astfel încît un scriitor, o operă și, am putea adăuga, o întreagă cultură au perioade de maxim și minim interes din partea publicului. În zodia globalizării
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
Pe cît de simplă pare schema narativă, pe atît de complicată e drama interioară. Ar fi o poveste tandră, dar adevărul face ca ea să fie tristă. Cartea Silviei Kerim e scrisă frumos, are structura unei nuvele psihologice, cu planuri temporale intercalate sau suprapuse, dar rareori poți uita că nimic nu e ficțiune. Casa din „poveste" se află în București, pe strada Parfumului, de unde i se trage și numele de Parfumerie. A fost construită în 1847, anul în care o mare
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
schimbate mult sub imperiul fanteziei mele, în toate aceste prea numeroase pagini - totul în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea sensului originar și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu și suficientă) a accesului la numeroasele medieri ce apar în spațiul de confruntare dintre orizonturile temporale angajate în dialog. Filologia se întîlnește fertil cu critica, în centrul demonstrației plasîndu-se binomul indignatio/ironia (după o sugestie împrumutată dintr-un studiu al lui A.C. Romano (Irony in Juvenal, Hildesheim, New York,1979), preluată însă cu discernămînt și spirit critic
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar o acoperire a suprafețelor, o extensie în spațiu, ci și o vocație a profunzimii temporale, căutându-se aici punctul de echilibru între notația descriptivă și fulguranța evocatoare, între mirajul rememorării și presiunea apăsătoare a concretului empiric. Nu mai puțin incitante și revelatoare sunt "aproximațiile" din această carte, în care se încearcă reconsiderarea unor personalități ca
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul conotează în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine mai puțin inocent: căci e numărul dublului, al duplicării și dedublării, al duplicității și al imitației (copie, replică etc.), al primei repetiții și al bipolarității
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
secară și bere, cu cer searbăd" - p. 50), cea din Craii... peste toate cele patru anotimpuri ale unui an întreg (dar patru alternează cu trei în Craii... , această alternanță fiind la originea enigmelor numerologice propuse de roman). Importantă în construcția temporală a nuvelei Remember și în situarea naratorului din Craii..., ficțional identic cu acela din Remember, e cifra "șapte". De notat că acțiunea Crailor... începe trei ani după 1907, deci în 1910, și se termină cu patru ani după 1907, deci
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
povestească e adevărată o constituie faptul că de atunci n-au trecut "decît șapte ani". Asta ar fi o garanție că memoria - redeșteptată de o scrisoare cu emblema "Remember" - nu-l poate înșela! Iar paragraful al doilea începe cu precizarea temporală: "Era în 1907." Deci timpul ficțional-textual al scrierii e 1914 - nu 1913, "anul cel mai activ al întregii sale existențe" (cum remarcă Barbu Cioculescu) și anul cînd a realizat prima redactare a nuvelei. Să fi avut "șapte" ceva de a
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mai diverse domenii de cercetare, care toate mă atrăgeau în acele timpuri ale uceniciei mele. Câteva exemple. Eram înscris pe lângă Facultatea de Litere și Filosofie la Facultatea de Medicină. Profesorul de anatomie, Victor Papilian, ne descria la cursul său "stânca temporalului" a acelui os de forma unei scoici rotunjite, ce închide lateral, de o parte și alta, cutia craniană, fiind situat între parietal, occipital și sfenoid. Urmăream în adâncul acelei stânci explorarea melcului, a acelei mirabile construcții osoase spiralate ce adăpostește
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
iluzie iresponsabilă: nu doar somnul rațiunii naște monștri - se spune la un moment dat - ci, poate mai întîi, această iluzie, "datul" intelectualilor sub dictatură: se pun în funcțiune stimulatorii de realitate a căror manifestare stimulează senzația de absență a dimensiunii temporale. Interesul textului constă, mai ales, în descrirea spațiilor de mișcare, în dinamica unui topos care face din Cafeneaua Pas-Parol ceea ce se cheamă un "roman document", receptat astfel poate chiar împotriva primelor intenții ale autorului; nu atît felul de a gîndi
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
întoarcerii navelor lui Cabral așa că, în logica narațiunii, era imposibil să fi aflat ceva despre moartea navigatorului, a cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor și a timpurilor este însă atît de inextricabilă, încît raporturile temporale dintre evenimentele relatate în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Ceea ce înseamnă că e vorba de sfîrșitul anului 1793. Nuvela - ce prezintă felul cum o comunitate țărănească de pe moșia lui Andronic Cozianul "a fugit spre Dunăre" vrînd "să se pribegească" - pare a fi scrisă cu gîndul de a umple golurile temporale dintre întîia atestare a neamului Cozienilor și epoca modernă în care el evoluează în Cronică de familie. Primele două capitole, existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de perfect simplu e în consonanță temporală cu celelalte verbe din poezia Apolog, p. 1028 (cf. și p. 1084). Atotstăpân pe mijloacele sale, dar și pe opera poetului, editorul rezolvă radical problema transcriind verbul la prezent: cheamă. Surpriza (dar mai e, oare, surpriză?) la Note (redactate de
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
caracterizează, pe de o parte, atitudinea și acțiunea protagoniștilor, pe de alta, califică urmarea, pe termen scurt, a faptei. Apoi, referința lor se amplifică: reverberațiile cuprind, din aproape în aproape, întregul univers de discurs, într-o expansiune ce vizează repere temporale și spațiale nedefinite. „Înnoptarea medievală”, percepută ca întunecare și încețoșare a peisajului fizic, se răsfrânge asupra celui sufletesc, sugerându-i nemărginirea, flexibilitatea temporală și spațială. Întruparea gemelară a aceluiași suflet, într-un timp și un loc neprecizate, în fapt, reconstituirea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
amplifică: reverberațiile cuprind, din aproape în aproape, întregul univers de discurs, într-o expansiune ce vizează repere temporale și spațiale nedefinite. „Înnoptarea medievală”, percepută ca întunecare și încețoșare a peisajului fizic, se răsfrânge asupra celui sufletesc, sugerându-i nemărginirea, flexibilitatea temporală și spațială. Întruparea gemelară a aceluiași suflet, într-un timp și un loc neprecizate, în fapt, reconstituirea dublului în unitatea sa originară, încheie, cu un tablou static, poemul: „Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mi-a venit în minte, a fost aceea că ar putea exista un „element” ce ar putea transporta gânduri, informații sau sentimente, de-a lungul timpului în orice sens. Acesta ar putea fi tocmai SPIRITUL omului. Dacă MINTEA este mereu temporală (și uneori temporară), fiind mereu obligată să se supună noțiunii de TIMP, SPIRITUL ar putea fi singurul element care aparține lumii materiale dar care poate păcăli timpul. Cu alte cuvinte, atunci când un individ are atât un nivel spiritual ridicat, cât
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
în care ți-aș adăposti/ toate visele” („Cuib”, pag. 19). Și-apoi, fără niciun semnal, o poezie a neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
în mîntuire, ci în algoritmul capitalului. Această scindare va străbate scena politică a statului român pînă în zilele noastre, procesiunea partidelor de-a lungul timpului nefăcînd decît să dea expresie unor tendințe economice venite din josul societății. În această procesiune temporală, naționalismul sau internaționalismul nu sînt decît trăsături conjucturale pe care clasa capitalistă le-a împrumutat din rațiuni de adaptare la concurență. Cu alte cuvinte, cînd burghezia românească a fost naționalistă, cum s-a întămplat în prima jumătate a secolului XX
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
profesorului de literatură comparată de mai târziu, Al. Dima. Pagini dense de istoria folcloristicii românești contemporane, adică de după cel de-al doilea Război Mondial, scrie Iordan Datcu în studiul final al acestui volum, Etnografia și folcloristica în anii 1948-1958. Bornele temporale ale investigației sunt impuse de chiar mersul evenimentelor politice, căci după abolirea Monarhiei, noul regim își impune cu mijloace nu o dată violente punctul de vedere. Este epoca în care au loc "cele mai brutale ingerințe în domeniul etnologiei, care vor
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
cred că suntem structural incapabili să producem și să savurăm o anume punctualitate. Pofta de cursivitate și reiterare, setea de contemplație ori vegetare, propensiunea pentru staza sonoră ne fac să uităm de multe ori că muzica e totuși o artă temporală, că peisajul din dreptul urechii e bine să plece, să se miște: sonoritățile se schimbă, fie și infinitezimal, de la o secundă la alta, o modulație, un glissando, o cezură, o nouă pulsație, un accent, un incident timbral ori spectral îl
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
și unicitatea; în acest context apare și arhitectura identitară, îmbinând deopotrivă tradiția și pitorescul. În cazul românesc, ideea formulării unui stil arhitectural specific este legată de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil neo-românesc"), iată explicația autoarei: "Ťnațional (românesc)ť pentru a
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]