896 matches
-
Că lacrimi triste nu mai știi să zămislești? Cuprinsă-i toată durerea lumii-n lanțuri, cristale Vii încep să cânte, trezește lacrimi ingerești. Lumina lor va risipi intuneric din trecut, Curgând șuvoi de rouă binecuvântată, Lacrima bucuriei ți-e inamic temut Al suferinței, nici n-ai crezut vreodată... ...ce putere ți s-a ascuns in lacrimi Și ce vie dragoste găsești in patimi. Primești botezul sfânt, spre dulci iertări, Lăcrimând dorului de tine și uitării de-a iubi! Referință Bibliografică: Nici
NICI N-AI CREZUT VREODATĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385033_a_386362]
-
duium peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
de Fizică a IPB. Mă pot mândri că am fost primul român (și ultimul, se pare) care a obținut aprobarea numită 510 (k) de vânzare în SUA, a unui sistem medical de înaltă tehnologie (Direct X-ray Imaginig System - DXIS) de la temuta organizație guvernamentală americană Food and Drug Administration (FDA). Foarte greu se obține așa aprobare ! De exemplu, aparatele „Diapuls” (de terapie cu unde electromagnetice) cumpărate cu zecile de România de la americani prin anii ”70, nu au obținut niciodată dreptul de a
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
nostru. Lumea antică, din motive controversate astăzi, a cunoscut mai puțin abilitățile poporului din zona Carppădurea, nu trăiește, căldura soarelui, ploaia cerului, roua inimii româneștiato-Danubiană, acest teritoriu fiind cunoscut de antici mai mult ca meleagul pădurilor de nepătruns, a războinicilor temuți și ai lui Zamolxis. A fost, până la cucerirea de către romani, un tărâm aspru, înconjurat de mister, presărat cu păduri dese. Învăluit de acest mister, s-a născut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
pe el și numai pe el, nu-i apăreau așa zisele cărți în librării, dar găsea, prin metode numai de el știute, modalități să le distribuie, chiar dacă nu le citea nimeni. Despre stilul lui Titi George Cîmpeanu, Marian Popa, autorul „temutului” Dicționar, scrie că „o oarecare aparență de nervozitate și vigoare se obține printr-o redactare ca înșiruire de prepoziții scurte și repetiții cu vag rol de consolidare a efectului”, iar despre poemele celor două volume ale lui Alexandru Popescu Tair
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
comunismului ateist, îl determină pe Gheorghe Tatu să se ralieze mișcării anticomuniste, devenind militant activ. Inteligența preotului și totodată, precauția, îl ajută să se strecoare prin filtrul securității, care nu-i găsește motive plauzibile de arestare. Dar cum de ghearele temutei securității nu aveai cum să scapi, motivele arestării sale din 1953 sunt, probabil, fabricate: este arestat și condamnat pentru spovedirea persoanelor urmărite de securitate! Ce hilar! Comunismul instaurat în Europa primei jumătăți a secolului XX s-a năpustit ca o
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de vechea pușcă și voința sa, uluitoarele mașini pe care erau în stare să le fabrice temuții europeni, dar înțelegea că, dacă nu s-ar fi comportat așa cum se comportase, tatăl său s-ar fi răsucit în mormânt și generații întregi de străbuni l-ar fi blestemat că nu știuse să apere onoarea neamului Kel-Talgimus, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau considerați temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că eroica aventură a tatălui său fusese ultima zvâcnire dinaintea morții. — Nu înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și inteligenți, iar dacă ne-am uni, am putea sfârși cu hoarda de cretini și hoți care ne conduc și ne-am putea întemeia o țară a noastră, după propriile noastre legi. Însă, pentru că nu am avut un conducător, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe tuaregi dacă nu acela de a sfârși cu onoare? — Asta, iartă-mă că-ți spun, este una dintre cele mai mari prostii pe care le-am auzit vreodată... - zise pilotul cu absolută naturalețe. Poporul tău a fost un popor temut, respectat și admirat de-a lungul istoriei. A intrat chiar în legendă și s-a scris despre faptele sale eroice din deșert aproape tot atât cât despre cele ale spartanilor din Grecia sau ale siouxilor din America de Nord... Când cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vremurile acelea. Atunci se simțise liber, fusese singura perioadă din viața sa când putuse să facă ce voia el. Mă rog, existau niște constrângeri ale regulamentelor militare, dar nu de ele se plângea. Fusese căpitan în una din cele mai temute armate din lume, cea sovietică. Avusese în subordine un detașament din trupele de asalt. Primise misiuni dificile și nu neapărat în conformitate cu Convenția de la Geneva, însă de fiecare dată se achitase de ele cu succes. Acolo unde era trimis, făcea ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu mai târziu, țarul Ivan cel Groaznic o alege pe fiica lui Godunov drept soție pentru fiul său Fiodor. Țareviciul era plăpând, bolnăvicios și cu vădite probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În societatea agropastorală românească, metalul a fost și a rămasă rar până în epoca contemporană. Din această cauză, comunitățile românești au dezvoltat o civilizație a lemnului, care era la îndemână, bun la toate, și pentru vase și pentru unelte, și pentru temuta ghioagă. Inventarul casnică era din lemn, instalațiile, atât cele simple, cât și cele cu un grad mai mare de complexitate (morile) erau tot din lemn, roata și carul, la fel. Tot inventarul din lemn nu s-a păstrat, fiind permanent
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
său, corespunde realității care se oferă ochilor noștri. De exemplu, acești bărbați sunt îmbrăcați civil, nu poartă pumnale la brâu, iar arma pe care o au în toc este doar pistolul căruia i se dă numele liniștitor de regulamentar. În ce privește temutele desensibilizatoare magnetice, nu se vede pe aici, printre diferitele aparaturi, nimic care să sugereze o funcție atât de decisivă, ceea ce, dacă ne gândim mai bine, ar putea să însemne doar că desensibilizatoarele magnetice nu au, în mod intenționat, exact aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva ciudat. Într-o bună zi mi-a cerut să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cerul în fâșii de frecvențe diferite. Repetând greșeala, se poate sugera vizibil, că undeva, pe la jumătatea lui, constructorul-jucător, adăugase o fereastră. ACASĂ Printre picăturile de ceață, dincolo de tărâmul zânelor, se putea zări umbra străvezie a Zeului -în persoană. Puternic și temut, Zeul își pleca urechea la zumzetul muritorilor în fiecare seară. Și în fiecare noapte, patul de lângă lună zâmbea fericit în cuprinsul harpei de cleștar: să mergem acasă, cu pleoapele grele de somnul regăsirii. 360 DE GRADE Mi se spune că
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
lăsați liberi. Bineînțeles, ei reluară lucrarea, fără nicio frică pentru trupurile lor! De când veniseră în Sicilia, Theodoros și Artemios întemeiaseră câteva mici bisericuțe, chiar nu departe de orașul Siracusa. Ce era specific acelei zone, erau răbufnirile, când și când, a temutului vulcan Etna. Acesta, când era lumea mai dragă, răbufnea cu tărie, umplând cerul cu bucăți de rocă și de foc, amestecate cu funingine, ce se răspândeau peste satele din jur, uneori chiar peste orașul Siracusa. Credincioșii din bisericile creștine povesteau
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
uneori chiar peste orașul Siracusa. Credincioșii din bisericile creștine povesteau că, în trecut, sate întregi au fost acoperite de roci, lavă și funingine, acoperind case, ogoare, păduri, totul! Însă la poalele muntelui viața continua, și nu mult timp după dezlănțuirea temutului vulcan, totul reintra în normal, iar oamenii reveneau iarăși în satele părăsite, căci pământul din jurul vulcanului era deosebit de roditor. În localitatea Catania, cei doi misionari tocmai întemeiaseră o biserică frumoasă de vreo patruzeci de suflete, care aveau o râvnă deosebită
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]