382 matches
-
munte sunt răsfirate, formate din mai multe cătune. Centrul administrativ al localității este tot în satul Boișora. Locuințele, până la primul război mondial, erau tipul vechi din bătrâni construite din bârne de brad, rotunde, necioplite, încheiate, care numai pe interior se tencuiau cu humă, care se văruia. Se compuneau din tindă, celar, cameră de locuit, prispă și chipeng sau magazie. După războaie, tipologia caselor s-a schimbat începând să apară casele construite din cărămidă, acoperite cu țiglă. Populația în marea majoritate este
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
scene din Noul Testament, cu Patimile lui Iisus. În momentul de față este deteriorată și se disting destul de greu scenele pictate. În anul 1859 biserica a fost reparată, iar în 1911, s-a acoperit turnul cu tablă. În anul 1959 este tencuită pe exterior, tencuială care se repară în 1987. În 1963 se înlocuiește în totalitate șindrila acoperișului, cu tablă. În jurul anilor 1800, la Berchieșu era protopopiat. Primul protopop (ca de altfel și primul preot cunoscut), pe care-l găsim în documente
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
27 aug.1939 - preot este Iacob Moga, care în octombrie 1948, va trece, împreună cu toți credincioșii, la ortodoxie, nemairămânând nici un greco-catolic în parohia Berchieșu. Acesta introduce gazul în casa parohială, în anul 1957, iar curentul electric în 1970. Tot el tencuiește biserica pe exterior în anul 1959 și o acoperă cu tablă, în 1963. Îi urmează din iunie 1975 - iunie 2005, preotul Constantin Neagu, care va începe în anul 1991, construirea unui nou lăcaș. Din 1 dec. 2005 până în noiembrie 2012
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
interior a fost zugrăvita din nou, s-au cusut ștergare cu motive populare, s-au cumpărat un rând de vesminte albastre și diferite cărți de cult. În interior, biserica e îmbrăcată cu un strat de trestie, peste care s-a tencuit și s-a zugravit cu un frumos chenar bisericesc. Toată partea lemnoasa (uși, ferestre, mobilier) a fost vopsita din nou. În anul 1976 s-a realizat sfințirea bisericii de către Mitropolitul Nicolae Mladin și un sobor de preoți, venind credincioși din
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
treptele întărite cu țăruși de lemn, situată de obicei în față, pe latura mică. Pe partea opusă intrării se găsea căminetele, adică vatra cu corlata și coșul larg, pentru fum. Acesta era chiar un coș din nuiele, de formă tronconică, tencuit cu lut, să reziste la foc. Corlata este polița din jurul coșului. De-a curmezișul coșului era zălarul, un lemn solid de care se atârna lanțul pentru ceaun sau țest. Prin coșul larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
care, împreună cu dânsul, au convins credincioșii de importanța unei case parohiale moderne. În anul 1992 s-au luat măsuri pentru a se picta biserica. în acel an a fost dată tencuiala veche jos, până la zidul de piatră și s-a tencuit din nou. S-a construit un balcon în care stă corul bisericesc. În 1994 s-a executat pictura, s-a confecționat un altar sculptat, scaune și uși sculptate și alte obiecte în biserică, realizate de sculptorii din localitate și de către
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Nedelea a fost distins cu gradul de iconom, de a purta brâu roșu. În perioada 1986 - 1995 s-au făcut lucrări capitale la biserică. În interior s-a executat o pictură în tehnica tempera, iar în exterior biserica a fost tencuită în terasit. Pentru toate aceste lucrări la 1 octombrie 1995 a avut loc resfințirea bisericii de către Î.S. Episcop Vicar Irineu Pop Bistrițean care a ridicat pe preotul paroh Teodor Nedelea la treapta de iconom stratofor, cu dreptul de a
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, și numai la Voineșița am stat în niște blocuri. În rest, în bărăci. Locuiam acolo cu mama, care era inginer-constructor de hidrocentrale. </spân></spân></spân></p> O baraca era din lemn, pe dinăuntru era tencuit, pe dinafara se vedea lemn. Avea două până la trei camere, bucătărie, baie, dus. Era amenajat că un apartament, dar se numeau colonii muncitorești. La Ciunget, într-o colonie în care am stat, era o singură baraca numai cu parterul, care
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
sus, în Răduțești, locuiau moșneni. Deși ridicată în partea de jos a satului, tradiția susține, totuși, că biserica a fost ridicată pe locul culei familiei Butoi, întemeietoarea satului. Conform pisaniei de peste ușa de la intrare în tinda femeilor, biserica a fost tencuită și pictată în interior și pe exterior în 1889: ""In numele Tatălui și al Fiului și al santului Spirit, Treimea cea de o fință și nedespărțită. Aciastă santă și Dumnedzeiască Biserică ce portă hramu Santu Nicolae s'a prefăcut din
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
altar. Biserica este ridicată peste o fundație înaltă de piatră. Planul este cel specific, cu pridvor îngust, tindă pentru femei și biserică pentru bărbați terminate spre răsărit, în prelungire, cu un altar poligonal în cinci fețe. La exterior pereții sunt tencuiți cu mortar de var și nisip, și văruiți. Acoperișul este învelit cu tablă fălțuită și vopsită în roșu cărămiziu. Căpriorii acoperișului sunt vizibili sub streașină. Pe latura sudică, streașina este întărită de o diagonală cu crestături decorative. Prin acoperiș, peste
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
8 mai 1932, el a sfințit locul și a pus piatra fundamentală pentru noua biserică cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel", reușindu-se într-o perioadă de 28 de zile construirea unei biserici din lemn, acoperită cu tablă și tencuită într-o singură zi. Dar într-o noapte din luna iunie a aceluiași an, doi oameni trimiși de preotul de stil nou din sat au încercat să incendieze biserica, aceasta fiind salvată de tatăl părintelui Nicolae, Vasile Onofrei, care a
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
zid. Acest fenomen se remarcă îndeosebi în Vâlcea și Argeș unde arhitectura religioasă a fost dominată încă de timpuriu de marile ctitorii de zid. În secolele 18 și mai ales 19 multe biserici de lemn din această zonă au fost tencuite și pictate imitând înadins pe cele de zid. Unele biserici de lemn au fost chiar completate cu iconostase, altare sau pridvoare de zid. În Moldova, pereții înalți și absidele laterale sunt elemente preluate din marile ctitorii de zid din mănăstiri
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
shokumin), făuritorii de săbii se ridicau adesea, datorită talentului și îndemânării lor, la o demnitate socială deasupra stării lor. Din secolul al XVII-lea s-au încetățenit „cinci meserii principale”: cei care făceau acoperișe, tăietorii de lemne, zidari, cei care tencuiau clădiri și dulgherii. În cei 250 de ani de pace Tokugawa (1603-1868), în care nu au mai existat războaie civile, micile ateliere artizanale de tot felul au înflorit, mai ales la orașe. Atelierele artizanale și meșteșugărești au creat, în acest
Artizanatul în Japonia medievală () [Corola-website/Science/308198_a_309527]
-
acestor lucrări, lăcașul de cult a fost resfințit la 26 septembrie 2010 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, iar pr. paroh Iustin Nistoroaia a primit rangul de iconom stavrofor. Biserica este construită din piatră brută, fiind în întregime tencuită în afară de unele părți speciale (brâul, canelurile și coloanele). Ea este construită în plan triconc, cu turlă deasupra naosului, întocmai ca și Biserica Aroneanu, având un pridvor deschis ale cărui arcade semicirculare se sprijină pe coloane de secțiune circulară sau pătrată
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
fost adăugate ulterior un diaconicon la sud și un proscomidiar la nord. Lăcașul de cult are un acoperiș cu o înclinație redusă, acesta fiind străpuns de o turlă octogonală aflată deasupra naosului. Biserica are fațade în stil neoclasic și este tencuită în asize mari cu mortar de var alb. Soclul este rostuit. Fundațiile sunt alcătuite din zidărie de piatră brută (bolovani) cu mortar de argilă. Peretele vestic este delimitat longitudinal de doi pilaștri corintici, având la partea superioară un fronton cu
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
de pronaos printr-un zid, străbătut de o ușă în axul bisericii. Pronaosul, în formă de dreptunghi cu laturile lungi perpendiculare pe ax, este acoperit cu două calote pe pandantivi, despărțite printr-un arc. În tabloul votiv, biserica prezintă fațade tencuite în întregime, despărțite în două registre inegale printr-un brâu. Registrul inferior are săpate nișe dreptunghiulare cu colțurile rotunjite. În zilele noastre, după decapare, s-a constatat că registrul superior a fost și el împodobit cu nișe scurte cu marginea
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
decapare, s-a constatat că registrul superior a fost și el împodobit cu nișe scurte cu marginea superioară în arc de cerc, despărțite unele de altele prin pilaștri. Ele au fost umplute și netezite ulterior, când fațadele bisericii au fost tencuite și date cu var. S-a constatat, de asemenea, că, la origine, altarul, naosul și pronaosul au avut un parament de cărămidă aparentă alternând cu benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla, după cum este reprezentată în
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
cu panouri dreptunghiulare, iar cel superior cu arcaturi duble, prelungi. <br> Intrarea în biserică se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane înalte de piatră între care se deschid arcade simple în plin centru.<br> Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurării efectuate, în anii 1935-1936, sub îngrijirea arhitectului Ștefan Balș, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, dar cea din interior aparține lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
de uși stabilite una lângă cealalta . Acestea, combinate cu mai multe coloane și scări impunătoare, exprimau o autoritate estetica impunatoare a regelui local ce locuia la palat. Piatra era utilizată la scară largă în construcția palatelor. Zidurile de piatră erau tencuite și decorate cu fresce (picturi murale). Alte materiale folosite la construcția de palate incluse erau alabastru și lemn. Camerele palatului erau încălzite în zilele reci de iarnă prin intermediul vetrelor de foc cu lemne pe podea. Doar un singur cămin închis
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
sfințită biserica greco-catolică din Lunca Leșului, de către episcopul Florentin al Clujului. La biserica Sfinții Cosma și Damian, în anul 1999, s-a edificat pridvorul. În primăvara anului 2001, s-a renunțat la învelișul de tablă al turnului, care a fost tencuit, și i-au fost înlocuite ferestrele. În același an a fost revopsit acoperișul din tablă al bisericii. Consiliul parohial prezidat de preotul Mircea Suciu a decis în primăvara anului 2002 inițierea unui amplu program de reparație capitală a bisericii "Sfinții
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
comunitatea greco-catolică satului, în jurul anului 1946: ""Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și binecuvântarea Sfântului Duh s-a zidit această biserică cu hramul Nașterea Maicii Domnului între anii 1942-1948 prin jertfelnicia bunilor credincioși ai parohiei Cizer. Între anii 1990-1992 a fost tencuit exteriorul, iar pictura în tehnică frescă s-a făcut între anii: 2002-2003 de către Marius Cioran. Aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea preotului paroh Anania Pojar și grija prim-curatorului Sabău Aurel, protopop al Șimleului fiind Victor Tăutu. Pomenește-i
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer () [Corola-website/Science/312503_a_313832]
-
lungul timpului, biserica a suferit unele modificări constructive. Astfel, în secolul al XIX-lea s-au adăugat două turnulețe, fără legătură cu bolțile, precum și un mic pridvor care a încadrat ușa de intrare de pe latura sudică. Fațadele exterioare au fost tencuite și văruite. În anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră în incinta mănăstirii. Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Prin râvna călugărilor, s-au efectuat unele lucrări de reparații: s-a reparat bolta bisericii și s-au tencuit fațadele exterioare. În 1984, la o distanță de 300 m de mănăstire, pe DJ 208H, ieromonahul Pimen Chirilă a construit o capelă-troiță cu hramul "Sf. Prooroc Ilie". În anul 1991, prin decizia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Schitul Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
turnului 9,50 m. Fundația edificiului este făcută din piatră de carieră și are un soclu scund de 0,20 m din același material, peste care sunt așezate tălpile. Pereții din bârne de gorun, construiți în sistemul „în căței", sunt tencuiți la exterior, iar la interior sunt placați cu scânduri de stejar. Pereții de vest și sud imită în relief de tencuială crucile de eroi tipice monumentelor de lemn. La cunună, îmbinările realizează cele mai mari și mai frumoase multiconsole, adevărate
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
Tâmpa, boierul însuși mergând des, după tradiția orală, cu trăsura pentru a supraveghea evoluția lucrărilor. Biserica ridicată de Tudorache Ciurea a fost lucrată cu meșteri iscusiți, având formă de cruce, ziduri groase de peste 1,50 m, din piatră și cărămidă, tencuită la exterior și la interior, inițial neavând pictură. Construirea lăcașului de cult a fost finalizată în anul 1807. Deasupra ușii de intrare în pronaos se află o pisanie în limba română, cu caractere chirilice, având următorul text: "“Todorache Ciurea, marele
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]