1,086 matches
-
de la organele ungare de presă centrale și locale, care au publicat articole și reportaje pozitive despre România. O preocupare centrală și permanentă a atașatului de presă a fost identificarea materialelor de presă și a cărților care ne prezentau țara deformat, tendențios, cu tentă revizionist-șovină; pe această temă, atașatul de presă a elaborat și o lucrare amplă privind " Prezența României în manualele școlare ungare", lucrare care a constituit subiect de discuție la conducerea țării. În toate cazurile identificate, atașatul de presă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sare de pe scaun. Către auditoriu, timid...) Avocatul apărării: Protestez! Întrebarea este irelevantă pentru caz. Noua condiție tricornă a lui Philip nu interesează onorata asistență. Atât trigamia, cât și distrugerea panseluțelor au precedat apariția coarnelor. În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile apariției coarnelor. Poate ar trebui să ne răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șefi, cu soțul ei, cu femeile care vor să i-l ia și, în cele din urmă, cu lumea întreagă. Autoarea confecționează astfel dialogurile încât eroina romanului (care este probabil un alter-ego al ei) să aibă întotdeauna dreptate. Prozaic și tendențios, romanul este mai curând un memoriu decât un roman. We are but false prophets... Daniela vrea să se știe că este o nonconformistă. Își semnează versurile „Daniela“ și atât. Iar ca titlu al unui volum de versuri, publicat de Călăuza
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
MICROBISTUL Gică / Ducea lipsă de păpică. / Și l-a rugat pe PATRON / Să îl lase pe gazon. / Rony privea din TRIBUNĂ / La «văcuța-cea-nebună», / Necunoscând că licheaua / A vândut meciul cu STEAUA.“ Între gratuitatea fermecătoare a fabulei lui Urmuz și stilul tendențios în care își compune autorul de azi fabulele este o deosebire ca de la cer la pământ. Cartea lui Romulus Sălăgean este antipatică și prin altceva, prin frecventele alunecări în vulgaritate: „Sal își etala pe-un val / Prețiosu-i CAPITAL, / Neștiind că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un moment dat, oferă soluții pentru ieșirea din impas. Privită sub acest aspect, această operă a lui Machiavelli, ca și Principele, se constituie și într-o alternativă a istoriei. Publicăm acum, pentru prima dată în versiune românească, o replică, evident tendențioasă, la Principele lui Machiavelli, dată de Frederic al II-lea, rege al Prusiei, între 1740 și 1786, în plin veac al luminilor. Cea dintîi ediție a apărut în limba franceză, cum și fusese redactată, la Haga, în 1740, într-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea într-un bestseller mondial în secolul XXI. Campania publicitară dusă în jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile în matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stârnește supărarea lui Iuda. La Marcu, am văzut, doar „unii dintre cei prezenți” se arată supărați de risipă; Matei vorbește despre „apostoli”, referindu-se probabil la toți apostolii, fără discriminare. Luca dă alt sens „ungerii”. Ioan însă precizează scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră a personajului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu poate exista o biografie a lui Iuda mai tendențioasă, mai demolatoare decât cea preluată în Legenda aurea. Practic, între Iuda lui Matei și Iuda-Oedip al lui Iacopo da Varazze singurul punct comun pare să fi rămas doar numele. * Antichitatea a cunoscut însă și un Iuda pozitiv, eroizat. Câteva grupuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda îi ține piept lui Isus, iar acesta îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul menționează aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geographic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologului amator (deși genial) al unui Nichifor Crainic și să se adape direct din izvoarele misticii ortodoxe. 4. Se constată o anumită involuție, cu timpul, în modalitatea de abordare a textelor vechi. Această involuție - caracterizată prin folosirea selectivă și uneori tendențioasă a bibliografiei moderne, ca și prin respingerea oricărei abordări științifice susceptibile să aducă atingeri Tradiției sacrosante - se poate explica parțial prin semiizolarea culturală în care a fost condamnat să trăiască după 1950, ca de altfel majoritatea intelectualilor români. Lui Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?”246 Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt luate din perioada sclaviei negrilor americani și etalate drept realități ale zilelor noastre. Am înțeles cum nu se poate mai bine, mama! Așa ne-a spus ambasadorul!.. Dar putem admite ca el să fi venit cu niște afirmații eronate, tendențioase! Nicidecum, mama! Că el însuși i-un negru veritabil! Negru-negru din cap până la picioare, mama! Și imaginează-ți că ceilalți lucrători ai ambasadei cu toții sunt albi! Dar execută comenzile lui că n-au încotro! Că el este șefu', așa negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
peste acel forum, Bart îi prinsese gustul și se lansase în tot felul de intervenții și chiar în dispute polemice, utilizând pseudonimele „D’Artagnan” (pentru prieteni) și H2SO4 (pentru adversari). Inevitabil, pe forum se debitau verzi și uscate, vrute și nevrute, idei tendențioase, inepții sau simple injurii, dar tot acolo semnau din când în când opinii pertinente și serios argumentate diverși forumiști de bună credință, care sperau că ar fi putut contribui în acest fel cu ceva la propășirea și la binele patriei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Sebastian: "Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor, să facă politică, opera sa însă nu are în nici un caz acest drept. Nimic nu e mai umilitor pentru spirit și mai nefast pentru artă decât o operă partizană, tendențioasă, care vrea cu orice preț să Ťdemonstrezeť. Constrângerea politică anulează libertatea de creație." Cu finețe analitică și o percepție sigură, Constantin Trandafir relevă concepția estetică a lui Mihail Sebastian, expusă cu precădere în publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
unui subaltern care se mulțumește a executa ordinele căpeteniei supreme, era "antrenorul intelectual" al lui Gheorghiu-Dej și, ulterior, în bună măsură al lui Nicolae Ceaușescu. Oare Dej ar fi aflat de romanul Scrinul negru al lui G. Călinescu fără "informarea" tendențioasă a lui Cameleonea? Pentru a înfricoșa intelectualitatea pe care n-a izbutit a o sateliza, a recurs la aplicarea unor măsuri dure, suflînd la urechea cîrmuitorului "argumente" în favoarea prigonirii acesteia. În penumbrele biroului "cîrmaciului", rolul său nefast era decisiv. Desemnarea
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
ea, și drum bun.”, a scris Mihai pe blog. Postul de televiziune i-a dat o replică dură artistului și îi cere daune de 1.300.000 de euro. "Antena 1 a luat act de afirmațiile 'creative dar mai ales tendențioase' ale lui Mihai Bendeac din mediul online. Colaborarea 'așa cum a fost ea' cu Mihai Bendeac a început în urmă cu trei ani, când emisiunea prezentată de acesta la un alt post de televiziune înregistra 4 puncte de share. Trei ani
Mihai Bendeac în război cu Antena 1. Vezi ce daune cere postul TV () [Corola-journal/Journalistic/73329_a_74654]
-
explicabilă (iar nu imputabilă), acțiunea ei este contraproductivă. Fobia deturnează gîndirea de la evaluarea obiectivă a faptelor" (A.-P.I.). Nu este ocolit nici un truc deja experimentat și anume acela de a prăvăli asupra anticomuniștilor vinovăția comuniștilor. Nu sunt cei dintîi ... tendențioși? Repudiind ideologizarea indusă de partidul unic nu sunt ei înșiși ideologi? Primul ei efect (al fobiei) este reinterpretarea ideologică a tot ceea ce s-a întîmplat sub comunism, astfel ca nimic să nu poată fi invocat de cineva drept indiciu al
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
Cartea lui Mircea A. Diaconu se coagulează în jurul a trei capitole: "Modernism și tradiționalism", "Poezia de la Gândirea", "Constantele poeziei gîndiriste". Recunoscînd și asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic ar fi următoarea: "poezia tradiționalistă nu
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
În romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, confuzia pe care o stârnea cuvântul "ordonanță" dintr-o nefericită scrisoare, determina destinul unui om, filozoful Victor Petrini executând ani grei de închisoare pe baza unei confuzii într-o lectură tendențioasă. În contextul regimurilor dictatoriale cuvintele sunt supuse unor razii ca și oamenii, sensurile lor sunt distorsionate, sunt negociate în funcție de o valoare de întrebuințare ideologică, unele devin cuvinte tabu, altele sunt transformate în instrumente punitive. Titlul indică o astfel de distorsiune
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
ordinii publice. Reține, în acord cu jurisprudența instanței de control constituțional, că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate, respectiv aparența de imparțialitate a instanței în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios, nu poate fi asigurată. Totodată, reține că autorul critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilității strămutării unei cauze de la un tribunal sau judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel la o instanță de același grad
DECIZIA nr. 693 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251059]
-
decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea a reținut că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15). ... 20. Astfel, din cele reținute în jurisprudența sa
DECIZIA nr. 693 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251059]