845 matches
-
și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului fără să-l Încerce măcar un gând la averea pe care o lăsa nepăzită. 20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și niște cifre arabe, care aminteau de un orologiu solar. În partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr, și hărăzit, din această pricină, să rămână În tenebre, afară din casa Domnului. Și Cecco Angiolieri, sfâșiat de melancolia care Îl străbate ca o otravă fără leac. Fiecare ar fi putut ucide, pentru pasiunea sa. Veniero rămăsese nemișcat, ascultând În tăcere. Se mărgini să Își Încrucișeze brațele peste piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semănând mai degrabă cu mâna omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira, elefantul cu fildeșii lui strâmbi. Mâna stângă corespunde omului interior - inteligent, necheltuitor, secret și plin de surprize. Îi place să caute în adânc ca ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de zăpadă folosind alfabetul vântului și ploii. Ea disprețuiește școlile și academiile, la fel și stilurile, simțindu-se „rănită“ de realitate. În lumea grotelor ea se simte la adăpost de „contemporaneitate“. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu pasionat. Tata mă învățase să fiu singură și să-mi placă de mine însămi, iar Nunu mă învățase să fiu cu tot felul de oameni ca și cum aș fi fost singură, astea au fost lucrurile importante învățate de la ei. Uneori tenebrele cad peste cel atât de sigur de el - am început să mă împiedic ca un mânz beat și să cad numai ca să mă ridic din nou. „Ce se întâmplă cu mine?“, întrebam vărsând în sala de baie. Mâncarea mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna stângă. Care e lumina lui Dumnezeu. - Și ce este dincolo de lumină? - Dincolo sunt doar tenebrele. Cum povestește Scriptura, ceea ce a rămas după ce lumina a fost numită, replică Michael Scotus, arătând cu un deget În sus. Un surâs enigmatic lumină chipul lui Frederic. De la oarecare distanță, un bărbat Înveșmântat În rasa austeră a minoriților asistase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra înăuntru. Am fost acolo, de două ori. Părea de necrezut. Era ca și cum ai fi trecut de porțile tenebrelor pentru a intra într-un tărâm al luminii. Ai fi zis că este locuința unei păpuși, foarte curată, cu nuanțe de roz și panglici mici, ondulate peste tot. — Ai fi vrut poate să trăiesc în mizerie? mă-ntrebase prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă aflam complet sub dominația penisului. Eram oare capabil să-mi păstrez intact eul În aceste condiții? Trebuia neapărat să-l Întreb pe Gan despre Reiko, orice, nu conta ce anume. Era imperios necesar să-i pun Întrebări și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Ei nu vor mai relua jocul. Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, într-un leagăn ce îi purta cu o viteză amețitoare nu spre cer, ci spre adâncuri, spre tenebre. Experiența aceasta a avut pănă la urmă și ceva bun. I-a ajutat să își descopere și să îți înțeleagă diferențele și afinitățile. A fost o școală la care s-au maturizat. Au parcurs-o pentru că așa a dorit Ana
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Gena răului din mine - Umbra gândului rostit Este cea care revine Peste dorul meu smerit. Mă aruncă peste lume Cu dorință de omor, Eu am un vag renume - Negativul mi-e dator. Aș culege din tenebre Fir cu fir amurg cerșind, Mi-s trecut pe cruci funebre, Ielele în joc mă prind. Sunt uitat de lumea toată Și mizer în golul meu, Viața-mi pare ca o roată Ce se-nvârte în rateu. Mi-aș dori
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]
-
să se vadă: www.goya-gutierrez-lanero.com Poemul tălmăcit acum este preluat din revista Alga, nr. 71, Castelldefels, 2014. Un lirism stăpânit, reticent și abscons, oscilând, cu subtilă pricepere, cu aparentă răceală, cu disimulat cutremur al ființei, între emoția ideii și tenebra imaginarului. E. D. Despre conviețuirea noastră I Dacă o stea ar coborî și ar cuibări la pieptul tău. Dacă ar putea steaua aceea, cu imensele aripi ale îngerului copilăriei, să-ți fie mantie. Dacă ar ști să-ți spună ce
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Toate examenele psihiatrice la care fusese supusă aveau același rezultat: depresie profundă, dar nu incurabilă. Nimic nu justifica de ce se afunda cu fiecare zi, tot mai mult în tenebre, de ce nu se poate elibera din iadul emoțional în care trăia. Parcă refuza să se întoarcă în lumea reală, când din punct de vedere medical, nimic nu o împiedica să facă asta. - Femeia aceasta nu e nebună! spuneau medicii. E
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
a României în istorie a căror pagini multe dintre ele au rămas albe, ori împroșcate cu o cerneală amorfă a genezei. Altfel, infernul politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că se vor găsi suficienți mizantropi care să sfarme surghiunul ticăloșiei încropită în noi, ce ne-a prins pașii în necuvântare, regăsindu-ne
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
deschide întinderea și te cuprinde ca pe un dar ceresc mușcă lumina din corpul tău susur de crânguri ți-e vorba păcatul iadul chinul mă trezesc din vis când îți ating genunchii învăț abecedarul îmbrățișărilor pentru a putea pătrunde în tenebrele sufletului tău am adunat neîncrederea ereticului și mi-am făurit o armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
Sper să ne întâlnim cândva, toți, de ce culoare vom fi Să fim din nou unii lângă alții Dacă nu acum precis cândva Să nu moară speranța revederii... Ni s-a albit părul mister Bowen De-atâta așteptare Să ne luminăm tenebrele din noi Să cântăm și să ne rugăm În jurul unui foc de tabără pe care l-am aprins Pentru părinții unei fete din Carpați Pe care probabil ați iubit-o cândva... 18 noiembrie 2000, Nashville, TN Referință Bibliografică: Să nu
SĂ NU MOARĂ SPERANŢA REVEDERII !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367292_a_368621]
-
munți, de râuri, de mare și de cer?! În afară de naiul său din care se rezămislește inima lumii... Doar Benone Sinulescu, doar Adriana Antoni și din nou, doar naiul, cerul, râurile, munții, marea... Mulți oameni de pe planetă vor fi cântat în tenebrele sufletești cu Gheorghe Zamfir, dar pe scenă, nu mulți...! Și-atunci, ce mai rămâne de completat la creionarea portretului unei artiste cu duh, frumusețe, celebritate și, nu e neînsemnat: cu omenie?! Nimic, doar că este atât de tânără încât cerul
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
nimic. Indiferent cât mi-aș fi dat silința, nu ghiceam ce se află dincolo de ele. Henrieta, Ortansa, chiar și Raoul îmi apăreau acum ca niște persoane îndepărtate, niște păpuși trăind fatal o existență nelămurită, pătrunse în viața mea din nu știu ce tenebre imposibil de clarificat. Pe lângă aceasta, puțin mai devreme, cineva îmi intrase în casă și păstra pe mai departe cheile cu care putea veni oricând, într-un spațiu ce fusese până atunci, doar al meu. Într-un sfârșit, Fred telefonându-mi
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ATACUL TENEBRELOR Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ultimele zile ale anului școlar sunt pline de frenezie, emoții și multă nerăbdare. Pentru mine mai era și un prilej de bucurie și plăcută surpriză
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
Am privit-o amândouă pe bunica cu uimire și respect, dar ea s-a mulțumit să ridice din umeri în tăcere și se îndreptă cu pași grei și târșâiți către poartă, îndreptându-și neglijent năframa pe creștet. Referință Bibliografică: Atacul tenebrelor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
și împovărați pentru a le da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, în vârtejul unui carusel ce îi purta spre adâncuri, spre tenebre. Experiența aceasta a avut pănă la urmă și ceva bun. I-a ajutat să își descopere și să îți înțeleagă diferențele și afinitățile. A fost o școală la care s-au maturizat. Au parcurs-o pentru că așa a dorit Ana
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
poeta, cu o ușoară autoironie. Un element distinctiv în poezia sa este și alternanța răsărit-apus, care ne trimite cu gândul la actul închinării. Soarele, astrul zilei, este simbolul binelui, al vieții, al puterii creatoare, al mântuirii, al spiritualității. Noaptea, cu tenebrele ei, evocă răul, spaimele, bucuriile deșarte, absența forței morale. Victorița Duțu conștientizează lupta care se dă chiar în sufletul ei între bine și rău, atunci când afirmă : « apare gândul/cuprins într-o umbră/ce se pune/între soarele răsărit/și noaptea
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]