672 matches
-
glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet! Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
figura personajului mitologic evoluează de la o „divinitate traco-frigiană cu evidente implicații chtoniene” la imaginea luminoasă de fiu al lui Apollo și al uneia dintre muze, tot așa poezia este un act de purificare, de distilare a ceea ce este obscur și tenebros în ființa umană, împlinindu-și astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
realizează prin incursiunea în varii medii sociale. Scriitor cultivat, pe alocuri livresc, cu propensiuni pentru erudiția istorică (heraldica și genealogia, exploatate într-o etalare cvasiștiințifică, dar dezlânată în plan epic), G. resuscită în Vest, un roman al Timișoarei, o legendă tenebroasă despre contesa Elisabetha Báthory, presupusă favorită a lui Mihai Viteazul. Romanul se desfășoară pe mai multe planuri, insuficient asamblate, într-o construcție epică nu prea riguroasă, într-o „cavalcadă narativă” amețitoare și oarecum prolixă. În centru se află frământările sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
civilizațiile date. Fr. Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tăcere. -Ia această lampă, imaginea Domnului sacru ne urmează când mergem ascunși. Proba este un simulacru. În proba singurătății de tine să te temi, și ve-i descoperi cine ești și ce însemni. O placă deschide tunelul în arcadă, strâmt și tenebros. Imaginea mormântului etern întunecos, simbol al eliberării spiritului în cosmos. -Ai învins spectrul morții du-te și triumfă terorii mormântului, aici pe locul sacrosant al sfântului. Cu capul înainte, neofitul se târăște spre lumea misterelor. O voce lugubră strigă în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ei urma unei spaime care nu mai privea doar viața copilului. Era ecoul cumplitei sale rugi, al legământului, al jertfei inumane pe care i-o acordase anticipat celui ce avea să țină moartea departe. Tatăl nu cunoștea numele acelui zeu tenebros și vigilent, el credea în destin sau pur și simplu, în hazard. Hazardul a vrut ca exploziile să nu înceapă iarăși. Bărbatul și femeia, care primeau fiecare zi de liniște ca pe un dar de la Dumnezeu sau de la soartă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
erotic [...], dar se complică și se abstractizează pe măsură ce se exprimă. Poemele sunt, nici vorbă, profunde, elegia erotică agresează din ce în ce mai mult cosmosul, tinzând spre simboluri fundamentale [...]. Este în poezie și un element de sarcasm, există o fină sensibilitate la grotesc, la tenebrosul și morbidul din viață. Privirea descoperă ușor golurile din lucruri, inconsistența lumii, formele evanescente ale materiei. EUGEN SIMION SCRIERI: Pasărea tăiată, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1967; Către Ieronim, București, 1970; Inima reginei, București, 1971; Crini pentru domnișoara mireasă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în cele mai tenebroase perioade ale Evului Mediu"181. Un aspect aparte îl reprezintă conferirea de către biserică a unor libertăți până atunci neîngăduite mirenilor, chiar dacă numai în anumite perioade. Aceștia își permiteau să ia în derâdere orice subiect în zilele de sărbătoare sau în timpul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în sensul menționat, dar încercări anemice cu personaje, teme și compoziție de roman foileton. Acestor încercări de romane li se reproșează lipsa de motivare suficientă a acțiunilor, problemelor, lovituri de teatru, digresiuni cu caracter moralizator, antiteza satanic- angelic, intenții de tenebros, de macabru, justițiar, dogmatic, scheme de fixare a acțiunii în timp și spațiu, eroi cu descrieri fizice amănunțite, etc. Alt moment remarcabil în evoluția speciei românești îl înscrie Nicolae Filimon, creatorul primului roman autentic, valoros din toate punctele de vedere
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
gol. În general, C. folosește un limbaj poetic indirect, sugerând prin metafore și imagini drama sa, sub influența vizibilă a moderniștilor români. Cele câteva proze scurte din periodice - Petale în furtună, Prăbușiri, Înfrângeri, Declasări ș.a. - se situează în aceeași zonă tenebroasă, populată de personaje bolnave, cu un destin vitreg. SCRIERI: Declin, Focșani, 1934; Mări moarte, Focșani, 1937. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 219-222; Mihail Chirnoagă, Alexandru Călinescu, poet al tristeții, Călărași, 1937; Aurel Marin, „Declin”, GR, 1937, 2-3; Ștefan Baciu, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]
-
o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
descoperă semnele originalității (De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie). Sunt poetizări pe teme patriotice și erotice, amintind de Alecsandri, Heliade, Bolintineanu. Perioada '68-'69 este una de romantism tenebros, configurată de titanism și demonism, cu eroi răzvrătiți care filosofează pe teme sociale, erotice, pe tema vieții și morții: profetul din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conferită de un om de stat: Napoleon îi numește "ideologi" pe practicienii "științei ideilor", aceasta din urmă fiind identificată, paradoxal, chiar cu metafizica pe care ambiționa să o înlocuiască, adăugându-i-se însă un nou atribut, acela de a fi "tenebroasă"8. Deranjat de criticile lui Destutt de Tracy (inițial un suporter al împăratului) și ale celor care nu îi împărtășeau convingerile cu privire la actul de guvernare, Napoleon a statuat că noua știință a ideilor nu era, în realitate, decât o "doctrină
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
În cuprinsul a 16 pagini mari Vladimir Streinu efectuează o stringentă analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, „nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator”2, dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, „putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la fizionomia
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
autocompasiune și prețuire pentru propriul fair-play de a-și chinui victima, la focul mic, psihotic, al fanaticului. Crezându-se în continuare un neînțeles, Clegg conchide că Miranda își merita soarta. Mai ales după ce îi descoperă jurnalul de captivitate, în care tenebrosul personaj este analizat și clasat în insectarul sufletelor necrozate, ireversibil părăsite de Dumnezeu. Preluând o deja ilustră tehnică narativă, impusă de Faulkner și continuată de Durrell, din ce în ce mai răspândită apoi la prozatorii europeni (supralicitată în "Manualul inchizitorilor" de Lobo Antunes), cea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cosmosului epic, în contra cărora erau îndoctrinați și antrenați ceilalți, spre a se face din ei potențiali cyborg luciferieni. Dacă romanul "Fără pereche" (Editura Univers, 2000) impune pe scena narațiunii de azi figura fără de timp și spațiu a revoltatului oniric și tenebros, Jucăria este în primul rând o performanță de expresivitate a textului, un compendiu al tuturor stilurilor epice posibile, de la origini până în prezent, inclusiv al deriziunii tip Urmuz. Căci ce altceva ar putea să însemne inventarierea mărunțișurilor din nesfârșita magazie a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul, București, 1878; Predilă (Un prizonier la turci), București, 1879; Dorin, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
având să rămână acolo pentru tot acel timp nedeterminabil care, fiind o variantă vagă a eternității, îi poartă câteodată numele în mintea noastră. Ele trebuie considerate, în acest moment al analizei, în existența lor de dinaintea sosirii în surghiun, întâi a tenebroasei Sycorax, apoi a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi de "Cineva îți ține de urât?"). Atitudinea calmă a personajului, de înțelegere a fenomenului supranatural văzut ca natural, firesc, explicabil, arată că acest roman nu trebuie citit în cheie horror. Genul sau sub-genul horror (dacă îl considerăm o ramură tenebroasă a literaturii fantastice) poate produce texte canonice în literatura universală, pe care apoi le iau în considerare intelectuali de elită, dar ele reprezintă și latura macabră a culturii populare, impactul complex al textelor sale, pozitiv sau negativ, fiind deschis interpretării
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]