438 matches
-
se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era destul de puternică pentru a-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l închideți într-o cușcă? întrebă Grosvenor. Neprimind nici un răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm precis mișcările, zise Grosvenor. Gata! Peste un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se simți năpădit de un imens dispreț, gândindu-se la ființele acelea stupide care cutezaseră să-și pună mintea cu un corl Dar în clipa următoare își aminti că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de energie se scurgea acum mai ușor prin trupul lui Corl. Acesta continuă să-l rețină încă vreo câteva secunde, apoi, cu un chiot de triumf, sări în aparatul de zbor și apăsă pe butonul care închidea portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului de zbor. În cele din urmă, într-un ultim moment de luciditate, își dădu seama că nu va putea rezista torpilelor dezintegratoare ce urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dezintegratoare ce urmau să se abată, de la distanță, asupra lui. Nu-i veni deloc greu să declanșeze procesul de dezorganizare celulară menit să elibereze instantaneu întreaga cantitate de id din organismul lui. Un ultim mârâit de sfidare îi schimonosi buzele. Tentaculele i se mai zvârcoliră o clipă, apoi Corl se prăbuși brusc, obosit să mai lupte. După atâtea ore de zbucium, moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar nava putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înțeleg cum poți s-o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme de gândire atotputernice și atotînvăluitoare - întreg spațiu cosmic răsună de ele! Acum nu mai avem de-a face cu un motan cu tentacule, sau cu un monstru oarecare, dintr-o specie "rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nevoie de un preludiu plin de cruzime. Iar dacă în cazul bucuriei mulți cred că așteptarea e cea mai frumoasă, în ce privește durerea, așteptarea e cea mai urâtă. Așteptarea marii dureri. Iar durerea, o știa prea bine, are o mulțime de tentacule, ca o caracatiță. Degeaba tai din ele, rămân întotdeauna destule ca să te sufoce. Era invitat la familia Margulis, la cină, așa că nu avea timp să caute acum monograma, ci numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pictat acest tablou. Fara tăcu. Iată o însușire a soției lui cu care nu era de acord: felul ei de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule - Atelierele de Reparat Motoare Atomice Automate S.A. - căzuse sub incidența legilor statului cu clădirea ei de o frumusețe răpitoare, împotriva dorințelor consiliului sătesc și preluase deja jumătate din afacerile lui Fara. - Asta e altceva, mârâi în cele din urmă Fara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca între fete, dacă ar fi fost să traducă asta în termenii altor lumi, și la fel punea în ecuație și tenacitatea încrezătoare a lui Ghazal. Ajunsese a doua Shirin, naviga contra vântului, îndârjindu-se împotriva unui sistem ale cărui tentacule se regenerau pe măsură ce le înfrunta. Sigur că reușea să amâne câte o condamnare ori să mai salveze câte un copil, însă toate astea erau precum firele de nisip într-o mare căreia nu-i vedeai capătul. În definitiv, se credeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era o imagine într-atât deformată, încât se temea să își mai conducă mașina. Începuse să se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un „conte philosophique“ despre „cavaleria spirituală“ S-a vorbit mult, la apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe preot: — Când v-ați hotărât să abandonați hainele preoțești? Ce v-a convins să faceți acest pas revoluționar? Sasha dădu la o parte o draperie din biluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil. Ultim mit al Occidentului, sexul e un lucru care pur și simplu trebuie făcut; un lucru posibil, un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau răsucită sau așa ceva. Scoate un creion pentru conturul buzelor și începe să-și deseneze buzele cu contur și așa mult prea pronunțat. — Aha. N-am știut. Încerc să nu-mi pierd cumpătul, dar întregul trup îmi e străbătut de tentacule de surescitare. Păi... lucrează duminica ? — A, da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam În siguranță și atunci Începeam din nou să vorbim Între noi, ca să ne risipim teama. orașul nou, zgomotos, cu blocuri Înalte, se năpustea asupra noastră cu tentaculele lui cleioase de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călĂtorești cu tramvaiul fărĂ bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
multe detalii despre viața sa personală, ca să am timp să mă gândesc pe Îndelete la planul pentru a doua zi. — Poate că nu ți se pare interesant ceea ce spun, a spus el frecându-și mâinile prelungi și subțiri, ca niște tentacule albe. Însă este extrem de important pentru tine, dacă vrei să-l găsești pe angalok. Privi În jos și Într-o parte, cu pudoare, știind că lovise În plin și că În clipa aceea abia mai respiram de curiozitate. — Știi unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam în siguranță și atunci începeam din nou să vorbim între noi, ca să ne risipim teama. Orașul nou, zgomotos, cu blocuri înalte, se năpustea asupra noastră cu tentaculele lui cleioase de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călătorești cu tramvaiul fără bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
multe detalii despre viața sa personală, ca să am timp să mă gândesc pe îndelete la planul pentru a doua zi. — Poate că nu ți se pare interesant ceea ce spun, a spus el frecându-și mâinile prelungi și subțiri, ca niște tentacule albe. Însă este extrem de important pentru tine, dacă vrei să-l găsești pe angalok. Privi în jos și într-o parte, cu pudoare, știind că lovise în plin și că în clipa aceea abia mai respiram de curiozitate. — Știi unde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-ai fi putut examina. Caligrafie, firesc, roșie. Tremurată. Vag incoloră. Petecul, transcris cu sânge, lua acum apă, se usca, liorpăit de vânt, plutea apoi înfășurîndu-și marginile, ca pe niște tentacule, în jurul cutărui stâlp, odihnindu-se acolo ca orișice domestic anunț, popularizând faptul că se ofereau meditații ori se comercializau buteliile. Coborând apoi ca un jder de pe stâlpul de lemn. Atingând cu portanța obișnuită a unui astfel de bilețel, propulsat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cea mai neagră din Istoria Neamului Românesc, și au dezlipit toate mâinile ESTULUI și VESTULUI, prinse în hora pentru federalizarea României” (p. 3). Coperta cărții Angelei Băcescu este însă cea mai ilustrativă pentru teza autoarei: o caracatiță pe ale cărei tentacule scrie KGB, CIA, MOSSAD, Servicii Secrete Occidentale, DST, AVO, toate aceste tentacule înlănțuind o tânără fată blondă, îmbrăcată în costum popular românesc și cu banderolă tricoloră peste piept. Fata are o figură placidă și salută înlănțuirea ei de către tentaculele caracatiței
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]