815 matches
-
Ion Pavel, Gheorghe și Aurel Butnaru, Gheorghe Donici, Haralambie Cazacu, Vasile Apetrei și Vasile Sava din Heci. În 1927, un lespezean a participat la un concurs al ceramiștilor (olarilor) la Paris. Înrudite cu olăritul mai sunt și producerea cărămizilor, a teracotelor și a țiglelor pentru acoperișuri, necesare construcțiilor, care se produceau la Lespezi. Locul care ne amintește de aceste produse se numește „La cărămidărie”. Astăzi se mai fac sporadic chirpici, cărămizi sau bolțari din pietriș și ciment. Cojocăritul se practica într-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Dar n-ați fost vreodată tentat să renunțați la scris? E.B.: De foarte multe ori m-am oprit din scris, mi se părea prea facil, prea la îndemînă... Pe la optsprezece-nouăsprezece ani mi-am ars toate manuscrisele, într-o sobă de teracotă bleu, pe strada Dobrogeanu-Gherea, acum I.C. Brătianu (casa nu a fost dărîmată!): mă enervase maică-mea, care oprise o fată de la Filologie să intre în camera mea, în care se ajungea trecînd prin a ei, a mamei grijulii, poate geloase
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
o bere în Copou... amîndoi fericiți... Dar să revin. Ador tomurile uriașe, cartonate, exhaustive... dicționarele... lexicoanele militare... enciclopediile în nenumărate tomuri... Da, în ultima vreme citesc dicționare, atlase de plante și animale. Și sorb cafea cu nemiluita din cești de teracotă, zdravene, largi, cu buza ciobită... Cititul cu glas tare l-am folosit și terapeutic. În 2002, după o criză comițială inaugurală (place teribil chestia asta cu "inaugurală"!), am citit timp de aproape un an, pînă am răgușit, Don Quijote de la Mancha
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
una artistică pentru cei care au absolvit gimnaziul. Director a fost numit Iuliu Moisil. Durata cursurilor a fost stabilită inițial la 3 ani apoi cursurile au durat 4 ani iar elevii au fost instruiti în fabricarea și montarea sobelor de teracota . La început această scoala a funcționat în localul gimnaziului Tudor Vladimirescu, ulterior s-a mutat în 2 clădiri cu 16 încăperi și câteva anexe închiriate în oraș. Atelierele au fost dotate cu mobilier, strunguri, roti ale olarului, prese,mori, smalturi
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
s-a mutat în 2 clădiri cu 16 încăperi și câteva anexe închiriate în oraș. Atelierele au fost dotate cu mobilier, strunguri, roti ale olarului, prese,mori, smalturi și coloranți, tipare și modele pentru vase dar și pentru sobe de teracota. Se proiectase și înființarea unei secții de pictură pe sticlă dar nu s-a reușit. La sfârșitul cursului elevii primeau diploma de absolvire iar aceștia trebuiau să fie cât mai bine pregătiți. Realizările acestei școli au fost deosebite, apreciate la
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
să/ mă învăluie, fierbinte, plăcut, senzual,/ lucitor, în pulberea/ iernii, gata să-mi înăbușe orice voință... De unde ai/ reapărut? "Din care strat spiritual/ sedimentat"?/ (...) Îți amintești, era cald, o vară/ întârziată: pe când acum... Mai pun un lemn în soba de teracotă,/ lemn de prun. Lemn de prun,/ lemn de prun... Cânt. Nu mai există cale de întoarcere?/ Stau sub (sic!) cu o cutie de pizza,/ goală. Draga mea, sunt un om istovit: nu te uita că în fiecare zi// alerg după
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
las-o pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am înghițit și fluviul Țdespărțirea), luo na am mâncat cu bețișoare dragostea ta nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
până acasă. Se obișnuia pe atunci, ca la cămin, În fiecare seară, doi elevi să facă de planton, până dimineața. Asta Însemna: prezența tuturor elevilor În dormitoare până la ora 21.00, curățenie la vestiare și Întreținerea focului În sobele de teracotă. Cum stăteam așa În fața focului, mi-a trecut prin cap o idée năstrușnică și i-am propus colegei mele T. o “mică evadare”, ținând cont că era sâmbătă spre Duminică. Zis și făcut! Înainte de apariția zorilor am coborât pe scara
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
marea majoritate a timpului. Ca urmare, se Întâmpla frecvent să rămân cu mâncarea neterminată , dar și pe Întuneric până a doua zi. Visam coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mine, zise Rosemary. Mergeam cu mașina pe strada St. Giles. Zăpada cădea constant din cerul roșiatic. Stratul alb accentua negrul auster al platanilor golași și făcea ca fațadele galbene înalte ale caselor din epoca georgiană să capete străluciri de teracotă. — Aproape că nu-mi vine să cred, spuse Rosemary. Să vă despărțiți voi, tu și Antonia, după atâta timp! Crede-mă, am fost grozav de surprinsă. Satisfacția ei era aproape insuportabilă. M-am uitat în jos la picioarele ei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ești reală, că ai consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ani, în perioada de după proclamarea R.P.Chineze (1949), în 29 din cele 34 de unități administrativ-teritoriale de nivel provincial ale țării au fost făcute descoperiri arheologice de anvergură. Cea mai importantă dintre aceste descoperiri istorice din China, Armata de teracotă din mormântul împăratului Qin Shi Huang, este considerată a opta minune a lumii. În fiecare an, peste un milion de turiști vizitează Muzeul Armatei de Teracotă. Picturile murale din grotele Mogao, din Dunhuang, sunt de asemenea apreciate ca un important
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arheologice de anvergură. Cea mai importantă dintre aceste descoperiri istorice din China, Armata de teracotă din mormântul împăratului Qin Shi Huang, este considerată a opta minune a lumii. În fiecare an, peste un milion de turiști vizitează Muzeul Armatei de Teracotă. Picturile murale din grotele Mogao, din Dunhuang, sunt de asemenea apreciate ca un important tezaur al artei universale. Marele Zid Chinezesc este cel mai mare și măreț obiectiv turistic al lumii. Nu e om pe pământ care să nu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
demonstrează rolul important al Xi'an-ului în istoria Chinei, fără termen de comparație cu alte orașe chineze. Fiind una dintre cele mai importante patru capitale ale antichității, Xi'an este astăzi o destinație turistică de renume mondial. Armata de Teracotă, cu cei peste șase mii de ostași și cai din lut ars din complexul funerar al primului împărat chinez, Qin Shi Huang, considerată "a opta minune a lumii" și cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX, se află în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
strălucit, iar astăzi a devenit un important oraș turistic. În afara zidului cetății s-a ridicat noul oraș modern, dar în interiorul zidului a fost păstrat un oraș cu o istorie milenară. Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin și armata sa de teracotă Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin, Qin Shi Huang, situat în partea vestică a Chinei, este unul dintre mormintele imperiale de cea mai mare amploare, cu structura cea mai complexă și cu cel mai bogat conținut în vestigii din lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huang, situat în partea vestică a Chinei, este unul dintre mormintele imperiale de cea mai mare amploare, cu structura cea mai complexă și cu cel mai bogat conținut în vestigii din lume. Groapa în care a fost descoperită armata de teracotă, una din gropile funerare ale mausoleului, poate fi comparată ca importanță cu piramidele din Egipt, fiind considerată a opta minune a lumii. Qin Shi Huang, pe numele său real Ying Zheng (259-210 î.e.n.) a fost primul împărat al societății feudale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de dimensiuni impresionante, este și una în care au fost descoperite care de război și cai din bronz, depuse aici în dorința de a reda aspecte din deplasările împăratului. În alte astfel de gropi imense sunt detașamente de soldați din teracotă, înfățișând puternica armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de a reda aspecte din deplasările împăratului. În alte astfel de gropi imense sunt detașamente de soldați din teracotă, înfățișând puternica armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-a dat imediat seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]