407 matches
-
fel, fie și parțial, prin revoluția preconizată, sperată sau înfăptuită, care astfel apare ca o regăsire a originilor, o revenire la sursă după o lungă și degradantă rătăcire - constituind o „negare a negației”. În esență, gândirea revoluționară fondează o structură ternară a timpului în ansamblul său: trecut îndepărtat pozitiv, trecut apropiat negativ, prezent și viitor revoluționare, deopotrivă pozitive și restauratoare, fie și pe o altă treaptă, ale trecutului îndepărtat. Milenarism? într-un sens - da, chiar dacă structura axiologică, și ea ternară, a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
structură ternară a timpului în ansamblul său: trecut îndepărtat pozitiv, trecut apropiat negativ, prezent și viitor revoluționare, deopotrivă pozitive și restauratoare, fie și pe o altă treaptă, ale trecutului îndepărtat. Milenarism? într-un sens - da, chiar dacă structura axiologică, și ea ternară, a timpului propriu-zis milenarist este întrucâtva diferită: spre pildă, la Gioacchino da Fiore, erele succesive ale Tatălui, Fiului și Sfântului Duh sunt trepte ascendente ale unei scări și nu se supun formulei „negării negației”. b) Cele două trecuturi nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
limfoamelor, tocmai printr-o activitate exagerată, ce protejează celulele limfatice defecte de apoptoză și le permite continuarea proliferării. Declanșatorii apoptozei intrinsece sunt acumularea de semnale proapoptotice celulare sau lipsa de factori trofici, ce acționează prin intermediul apoptosomului. Acesta este o structură ternară mare, alcătuită din citocromul C eliberat de mitocondrie, proteina citosolică Apaf-1 și d-ATP. Apare o structură cu aspect de roată cu 7 spițe. Stimulii pot varia de la leziuni ale ADN, la acumularea de factori proliferativi datorită opririi ciclului celular
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
6-7, § 9-10, § 15-16). Printre urmele unei scripturalități subiacente, sau cel puțin ale unei elaborări anterioare și ale unei memorări de părți mari sau chiar a întregului discurs, trebuie să menționăm sintaxa complexă a paragrafelor 6 și 7, precum și ritmul periodic ternar din § 5, § 9-11 și § 14. 3.4. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <1> În continuare, vom folosi de mai multe ori fragmentul 128 din secțiunea "Despre om" din Caracterele de La Bruyère, secțiune adăugată în 1689, la cea de a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta; lanțuri de aur de la o stea la alta, și dănțuiesc. (Rimbaud, trad. P. Solomon) În T 37, punctul și virgula separă complementul de subiect și de verb și introduce o repetiție ternară care structurează fraza periodică. Restituirea elementului sintactic absent (am întins) ar fi la fel de inutilă aici ca și în T36, unde utilizarea rimbaldiană a linioarei face ca structura să fie și mai vizibliă. Ar fi inutil să vorbim aici de incompletitudine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
incompletitudine sintactică. Ceea ce contează sînt efectele formale și semantice produse de elipsele succesive. Faptul că acestea pot fi acoperite ne permite să mizăm pe prezența implicită a sensului și pe materialitatea ritmică. În T36 și T37, paralelismele morfosintactice și ritmul ternar sprijinit pe sintaxă, alcătuiesc, dincolo de frontierele punctuației, întreaga poeticitate a acestei proze: T36 [...] la o unică pădure pentru cei patru ochi uimiți neagră ai noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
celebra perorație a acestui discurs: T65 Niciodată // mai mult ca aici // și mai mult ca-n astă-seară // nu am simțit // cît de frumoasă // cît de MARE // cît de generoasă // este FRANȚA /// (Aplauze) Fie o structură periodică binară la început și ternară în continuare: Niciodată // mai mult ca aici // Și mai mult ca-n astă-seară // nu am simțit // cît de frumoasă // cît de MARE // cît de generoasă // este FRANȚA /// Vom vorbi despre un ritm simplu atunci cînd o suită sintagmatică este întreruptă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tipografice: T63b (e1) Guvernanți de ocazie au putut capitula, (e2) căzînd în panică, [P1] (e3) uitînd onoarea, (e4) aruncînd țara în robie. [P2] (e5) TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară a semnificantului face din suita de gerunzii e2 + e3 + e4 o unitate ritmică. Pe de altă parte, conectorul concesiv TOTUȘI unifică opunîndu-le, fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pîrlite de soare, A3. legate de pămîntul. A3.1. pe care-l răscolesc A3.2 ȘI-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; Organizatorul enumerativ ȘI joacă de trei ori rolul de marcă de final de serie enumerativă binară sau ternară. Seria ternară A2.1-2.2.-2.3. este atașabilă sintagmatic la animale (la același nivel cu A1, A2 și A3). Totuși, izotopia culorii (negre, învinețite 3) conferă o unitate semantică acestei serii de trei termeni, încheiate cu un ȘI care
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
soare, A3. legate de pămîntul. A3.1. pe care-l răscolesc A3.2 ȘI-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; Organizatorul enumerativ ȘI joacă de trei ori rolul de marcă de final de serie enumerativă binară sau ternară. Seria ternară A2.1-2.2.-2.3. este atașabilă sintagmatic la animale (la același nivel cu A1, A2 și A3). Totuși, izotopia culorii (negre, învinețite 3) conferă o unitate semantică acestei serii de trei termeni, încheiate cu un ȘI care semnalează sfîrșitul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ierarhică a secvenței narative, depeșa lui Fénéon T4 este doar o simplă perioadă: T4 Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile[e1], ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville [e2], apoi îl azvîrliră [e3]. În această perioadă narativă ternară, nici una din cele trei acțiuni succesive (trîntirea la pămînt a afișorului, tîrîrea lui de-a lungul pasarelei, azvîrlirea lui) nu se deosebește de celelalte într-atît încît să poată fi considerată nod și/sau deznodămînt 7. Cele trei acțiuni se înlănțuie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
perioadă pe care o putem numi inserată. În absența unei consolidări explicite a inferențelor care duc de la [e3] la concluzia neexprimată (C) fapt dezvoltat, bănuim, în interviul însoțit de fotografie și legenda ei -, ne aflăm în prezența unei simple perioade ternare. 4.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> Deși acest text este introdus printr-o marcă de descriere perceptuală (vezi), ar fi inutil să descriem tehnic suita primelor trei segmente ca pe o mare secvență descriptivă. De fapt, este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în DEOARECE, ca în T3: T3 De ce sînt atît de frumoasă? / Pentru că stăpînul meu mă spală. Numeroși cercetători sînt de acord să reia nucleul modelului lui Grize pentru a adăuga un element la dreapta. Se ajunge astfel la un model ternar al secvenței de bază (Coltier 1986: 8): Faza chestionării + Faza rezolvării + faza concluzivă Regăsim aceeași structură în trei faze în lucrările lui M.-M. de Gaulmyn (1986) și ale lui E. Gülich (1990), care reiau "side sequences" ale lui Jefferson
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al hijo" este astfel segmentată de Caillois: "[e10a] Ses yeux brillèrent de joie. [e10b] Ses parents pleurèrent, [e10c] parce qu'ils avaient retrouvé leur enfant" [Ochii îi străluciră de bucurie. Părinții săi plînseră, fiindcă își regăsiseră copilul]. În afară de ruptura ritmului ternar al acestei fraze periodice, traducerea lui hijo cu enfant șterge, așa cum vom vedea mai departe, curgerea timpului. Traducerea stilului lui Borges lasă de dorit și la începutul, și la sfîrșitul nuvelei: [P2] Un chico desapareció después de un malón; se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aproape sistematic o singură frază în spaniolă în două fraze tipografice franțuzești. Este îndeosebi spectaculos în P10 și P11 unde se pare că, pentru a evita diferitele "y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului Textul nostru se prezintă ca o suită de 36 de propoziții [e] segmentate în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a primei secvențe. La sfîrșitul primului paragraf, deznodămîntul are forma unui final fercit. Dar povestirea reîncepe cu fraze P11 și se termină cu lunga frază P12. 3.2. Ritmul periodic al celui de al doilea paragraf P11 formează o perioadă ternară în care fiecare propoziție în parte este introdusă printr-un conector cu o puternică valoare tipizantă. "Dar"orientează enunțul în sensul unei perioade argumentative, în timp ce "și într-o zi" îl transformă într-o perioadă narativă. Borges scrie: "Acaso a este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acesta este obiectul textului. Ansamblul lui P12 se situează în poziția clasică de evaluare finală a povestirii-PnΩ, destul de asemănătorae cu paranteza evaluativă din P4 [e4b-c]. Putem astfel descompune această lungă frază periodică cu ritm de data aceasta binar, și nu ternar: 11. Aș fi dorit să știu ce a simțit, oare 21. în clipa aceea de amețeală, cînd 3.1 trecutul 3.2 ȘI prezentul s-au suprapus; 12 aș fi dorit să știu 41. DACĂ fiul pierdut 51. a renăscut
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doua secvență este ceva mai complexă. Trebuie, într-adevăr, ca obiectul problematic (O-q) să fie căutat în propoziția (m) care subliniază, prin intermediul anaforicului "acesta" și prin folosirea implicită a verbului "a explica", inversiunea ordinii macro-propozițiilor. De acum, structura periodică ternară precedentă (propozițiile j + k + l) constituie explicația (S-e) sau P. expl. 2 modalizată prin folosirea lui "poate". Propoziția (n) este o concluzie-evaluare (P. expl. 3) reprezentativă. Avem îndoieli în ceea ce privește faptul că aceasta ar putea să închidă o mișcare argumentativă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o succesiune de intervenții (notate printr-o literă care identifică locutorul și un număr de ordine care face legătura dintre fiecare intervenție cu fiecare locutor.) Structura unei secvențe-schimb poate fi binară, așa cum am putut deja observa, dar poate fi și ternară: A1 Ce citești ? B1 O carte de lingvistică textuală. A2 Lingvistică textuală!/ Ah da!/Ia te uită!/Foarte bine!/Ptiu drace! Avem astfel triada: intervenție inițiativă (A1) + intervenție reactivă (B1) + intervenție "evaluativă" (A2). Variantele celei de-a treia intervenții pleacă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1990: 236). De cele mai multe ori, dacă cea de-a treia intervenție (A2) este negativă, este necesară (cel puțin) o completare interactivă, iar un schimb suplimentar devine indispensabil. Nu voi face aici distincția dintre schimburile binare (numite uneori "confirmative") și schimburile ternare ("reperatorii"). Așa cum sugerează C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 240-241) putem considera majoritatea secvențelor ternare ca fiind compuse, de fapt, din două schimburi (Întrebare-Răspuns notat "a" și mai apoi Serviciu-Mulțumire notat "b"): Text 1: A1 Îmi spuneți, vă rog, cât e ceasul ? [a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este negativă, este necesară (cel puțin) o completare interactivă, iar un schimb suplimentar devine indispensabil. Nu voi face aici distincția dintre schimburile binare (numite uneori "confirmative") și schimburile ternare ("reperatorii"). Așa cum sugerează C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 240-241) putem considera majoritatea secvențelor ternare ca fiind compuse, de fapt, din două schimburi (Întrebare-Răspuns notat "a" și mai apoi Serviciu-Mulțumire notat "b"): Text 1: A1 Îmi spuneți, vă rog, cât e ceasul ? [a] B1 Este ora șase. [a' b] A2 Mulțumesc. [b'] Putem observa că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care Pierre Jay, în articolul său din 1980. Însă practica exegetică a lui Ieronim, după cum arată Pierre Jay, nu urmează aproape niciodată principiile acestei concepții teoretice însușite de la dascălul său, Origen. Într‑adevăr, comentând Scriptura, exegetul nu urmează o schemă ternară, ci mai curând, una binară, degajând mai întâi sensul istoric sau literal al fiecărui pasaj și propunând apoi un sens moral sau alegoric, atunci când contextul o impune. Se poate spune astfel că teoria „sa” despre exegeză, calchiată după modelul origenian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aici schema sa hermeneutică capabilă să descifreze profețiile eshatologice. Ulterior, pe baza acestei scheme, faimoasa profeție despre tÕ bdšlugma tÁj ™rhmèsewj atribuită prin tradiție figurii tiranului eshatologic, este sustrasă, după cum vom vedea, contextului anticristologic, o dată pentru totdeauna. În ceea ce privește „modelul său ternar”, Augustin se inspiră chiar din materialul oferit de Evanghelii. Metoda sa, dacă putem vorbi de o metodă proprie, se întemeiază pe o lectură atentă și care nu ține seama de dosarul de mărturii, lectură dublată de o abordare hermeneutică destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa în vidul de sedimentări, cristalizări, plasticizări - atât de uzuale pentru conștiință. Pe scurt, Husserl convoacă la o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diferire să apară fie la nivelul fonetic (un afix sau o alternanță fonetică), fie la nivelul sintactic, unde să valorizeze schimbarea de manifestare frastică de la hipotext la hipertext în diverse moduri: coordonare vs subordonare, simplitate vs. complexitate, structuri binare sau ternare, juxtapunere vs joncțiune etc. Sensul de desfășurare a procesului de constituire a semnificației artistice se prezintă ca rezultantă a două sau mai multe niveluri mecanismul intratextual urmează și nuanțează procesul complex al semnificării. (S1a) Între acești muri afumați (s.n.) plini
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]