3,052 matches
-
grabnice - vezi stoica recapitulare a istoriei întreprinsă de Alexandru Macedon, omul considerat fiu al zeilor, dar care nici nu-și bănuia iminenta moarte (Monolog în Babilon). Iar ultima poezie din ultimul volum de Philippide, poemul Călătorie și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul Evandru“, strămoșul nostru al tuturor, trimite din depărtări o încurajare românilor, asigurîndu-i de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
către „pivnițele” gândirii lui Fondane, mai ales că Baudelaire și experiența abisului este un volum cu o pronunțată încărcătură programatică. Nedesă vârșirea - care nu împietează cu nimic asupra valorii cărții, demult consacrată în critica franceză - subliniază și mai pregnant caracterul testamentar al textului. (Întrucât este vorba de o carte care reunește literatura și filosofia scriitorului, nu pot decât regreta decizia care a făcut ca versanții operei sale să fie parcurși nu de o ediție românească integrală, ci de două ediții paralele
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
privește fără să clipească, cu demnitate silențioasă finalul ciudat și trist al propriei vieți. Și mai este și bicicleta însoțită de o anecdotă semnificativă, bicicleta copilăriei lui Pawel, bicicletă încredințată lui Maciek pentru viitorul său copil. Darul are valențe simbolic testamentare. După prima cazătură, își amintește Pawel, Wlodek l-a amenințat că dacă va mai cădea o dată îi va lua bicileta și o va da altcuiva, fapt care îl face pe Pawel să își mențină echilibrul și să nu mai cadă
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
Ioana Pârvulescu În preajma aniversării zilei sale de naștere - 18 martie 1910 - doamna Ioana Postelnicu ne trimite din Bacău, unde locuiește în prezent, acest text căruia îi conferă o semnificație testamentară. Îl publicăm, adresându-i totodată stimatei prozatoare urările noastre de bine și de multă sănătate. (R.l.) Pe terezia activității mele literare s-a îngrămădit un timp ce nu credeam că îl voi ajunge vreodată. Iată am pășit în mileniul III
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă nu mai ține cadența cu gloria amăgitoare Inima arsă din ce în ce mai arsă mai capricioasă mai testamentară mai postumă Rogu-te inimă deja îngenunchiată nu te grăbi trebuie să depun mărturie chiar și răbdarea trebuie să depună mărturie și însăși mărturia trebuie să mărturisească În fața cui?
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
există un Cod care să ne învețe să ne scriem) confirmând că două valize cu hârtii personale v-au fost remise astăzi de domnul Iulian Peter 3) la cererea mea - și cam atât. Părintele Jean Guillard, asumpționist, e executorul meu testamentar în literatură. ,Înțeleptul e pregătit pentru orice s-ar întâmpla", iar tot ce eu îmi doresc e ca aceste hârtii să se afle sub ocrotirea dumneavoastră de scriitor de limbă franceză... Dar nu mai mult, totuși, decât de a vă
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
unele în elita societății românești interbelice - mărturisesc o surprinzătoare credință religioasă, împinsă la ultimele limite, adică la sacrificiu. A invoca în asemenea împrejurări conformismul ori interesul momentan mi se pare complet deplasat: aflați în situații-limită, redactînd uneori documente cu alură testamentară, acele persoane își exprimau convingerile intime. Mărturii publicate în Memoria atestă un fapt, poate, surprinzător: între 1945 și 1990 a proliferat în societatea românească o religiozitate extrem de tenace, fortificată direct prin politica represivă a autorităților. în ansamblul fenomenului religios, persecuțiile
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului de a trăi întru frumusețile și roadele vieții, fără a deveni agresor
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
este adus la cunoștință în Cartea prietenilor mei la mai bine de două decenii, de unde un alt factor ni se revelează, o altă concepție a timpului la un cuget însetat a-și spori, către universalitate, cunoașterea. Carte târzie, cu iz testamentar, aceea a prietenilor, dedicată celui mai nobil sentiment ce-i poate apropia pe oameni între ei, îndepărtându-i de umbrele tragicului sentiment de a fi singuri în Cosmos este un model de terapie sufletească. împrejurarea că acești prieteni nu mai
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
politică, aflată în exil în Franța, unde locuiește din anii 1980. Oana Orlea este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Constantin “Bâzu” Cantacuzino și a Ancăi Diamandy. Este nepoata prin alianță a lui George Enescu și legatara să testamentara. În 1952, la numai 16 ani, ca elevă în clasa a X-a, este arestată și condamnată la patru ani de închisoare, sub acuzația de complot și acțiune subversiva împotriva statului, pentru că a distribuit manifeste anticomuniste și executa pedeapsa de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de investigație chitiți pe cazul Năstase erau pe punctul de a se recunoaște deocamdată neputincioși, Adrian Năstase le dă de lucru, cu propria lui declarație de avere, la capitolul moșteniri, din care reieșea că familia Năstase s-a trezit beneficiara testamentară unor rubedenii bogate. De la această declarație a început, de fapt, marea detectivistică din presă asupra provenienței averii lui Năstase. Chiar și ziarele care nu s-au prea simțit îndemnate să verifice declarația lui au făcut-o, deoarece subiectul a stîrnit
Secretul lui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10954_a_12279]
-
volum, în care e vorba de Kogălniceanu în anii 1889-1891. Activ în politică, respectat în Parlament, observator atent al prezentului intern și extern, Kogălniceanu are în câteva rânduri, în luările sale de cuvânt, uneori bruiate de zgomote și întrebări, conștiința testamentară a ideilor și atitudinilor sale. Dar, în orice caz, acest ultim Kogălniceanu nu e nici obosit, nici resemnat. E în continuare un luptător care nu renunță la convingerile sale și apelează la experiența sa de politician pentru a izbândi într-
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui Ion Ianoși de a respecta dorința testamentară a lui Noica, așa cum a apărut ea pentru prima oară în revista Viața românească în martie 1988: " Dacă se va interesa cineva de activitatea mea cărturărească, îl rog să nu țină seama de biografia mea, ce n-are conținut, în
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
înțelege decît teoretic la nivelul fad al unor abstracțiuni sterile. Dacă însă nu-l ascultăm, atunci îl putem înțelege mult mai în adînc, pînă la nivelul unor intuiții umane. Iată cazul paradoxal la care poate duce respectul exegetic pentru dorința testamentară a unui filozof: îl asculți și riști a nu-l înțelege; nu-l asculți și îl înțelegi împotriva dorinței lui. Pesemne că Noica, pus în fața acestei situații, ar fi spus ceva de genul: după felul în care încalci dorința unui
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
vedere, pe trei planuri. Cel al spațiului, deja amintit, cel al actorilor și cel prin care se rezolvă licențiozitățile, ideea cu micile filmulețe mute, în alb și negru. Pe Irina Wintze o știu de mult, din spectacolul extraordinar cu Decameronul - testamentar - făcut de un mare regizor, Iulian Vișa, la Sibiu. Sînt poate treisprezece ani de atunci, treisprezece ani de cînd aștept ceva similar la nivelul performanței. Treisprezece ani de cînd știu că poate. Tot ce a acumulat în acest interval în
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
îndelungat. Se știe că Slavici a fost înmormîntat la Panciu, unde ceruse să meargă ca să-și vadă fiica, pe Lala. Din cimitirul de la Schitul Brazi, ulterior desființat, scriitorul a ajuns într-un altul, inundat și fără legătură cu dorința lui testamentară. Placa de pe mormînt, pusă de Academie, ar fi furat-o niște țigani ca să pună mămăliga pe ea. Cînd nepotul s-a adresat unor preoți din Panciu, a fost insultat de aceștia, demni propovăduitori ai blîndeței creștine. Dan Slavici dorește ca
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
înțelegere, eliminări, retușări, ajustări? Ce se întâmplă cu corespondența decedaților, cine are dreptul să o publice? Trebuie să treacă măcar un timp până a fi publicate scrisorile cuiva care nu mai poate el însuși decide sau nu a formulat dispoziții testamentare? Nu știu dacă sunt limpezite legal asemenea aspecte, văd că și alți scriitori de azi publică scrisori primite (Dumitru Țepeneag, de pildă), publicarea fiind pentru cititorul din afară interesantă sau nu. Depinde de cine scrie, de personalitatea trimițătorului, de scopul
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
Titlurile tablourilor erau absente și, în general, era interzis orice panou explicativ. Numărul vizitatorilor trebuia sever limitat... Schimbările s-au produs lent și, de cele mai multe ori, ca rezultat al unor dispute legale între cei ce doreau respectarea întocmai a stipulațiilor testamentare ale doctorului Barnes și cei care optau, din motive mai mult sau mai puțin altruiste, pentru „deschiderea porților”. Astfel, în 1961, colecția a devenit accesibilă publicului pentru câteva ore pe săptămână, program care a fost extins de-a lungul anilor
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
declarat mort este în vieata, răspunderea se va stabili, socotindu-se pornită acțiunea în revendicare din ziua cînd bună credință a încetat. Dacă se stabilește data morții, aceleași drepturi aparțin celor care la acea dată erau moștenitorii săi legitimi sau testamentari. Capitolul 2 Administrațiunea provizorie Articolul 7 Tribunalul va putea ordona punerea sub administrațiune provizorie a averii majorului dispărut, daca nu este pus sub tutela sau curatela; cînd dispărutul a lăsat un mandatar general, nu se va numi un administrator provizoriu
LEGE nr. 173 din 3 martie 1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106082_a_107411]
-
Ioan al Crucii, Tereza de Lisieux și să ne oprim la: Kavafis, Ezra Pound, Georg Trakl, Boris Pasternak,Umberto Saba, Emily Dickinson, Sylvia Plath, Seamus Heaney, Paul Celan. Tensiunile, disperările, suferințele, patimile, dragostea și, desigur, slăvirea, preamărirea, din textele vechi testamentare și din imnele Părinților Sfinți, cu adevărat sacre, izbucnesc, renasc cu aceeași putere în poezia acestor mari poeți moderni. E uimitor cum suflul divin și inspirația, în care cred profeții, evangheliștii și poeții, ajung, în fragmente mici, dar semnificative să
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
emis păreri acuzatoare niciodata.si în general am obeservat că biserică catolică din românia e mai revervata în ceea ce privește homosexualitatea, nu arunca cu pietre. Articolul lui Bucurenci e un ghiveci de subiecte fără cap și fără coadă. Începe cu citate vechi testamentare, care fie vorba între noi nu prea au treaba cu creștinismul și oriucum șunt irelevante spre ridicol în momentul în care continui lectuar articolului. Brusc baitul da din homosexuali în religia la scoala. Ce legătură au cele două chestiuni? Nici una
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
lui Lucian Blaga, susținîndu-se cu încrîncenare (de către persoane din domeniul culturii, dar și de altele, "picate" întîmplător pe mănoasa temă în chestiune), că respectiva sală de sport nu trebuie să fie edificată în locul cu pricina, pentru că asta ar nesocoti dorința testamentară a marelui poet care (,și din mormînt!") ar fi vrut să poată privi spre Rîpa Roșie, unul dintre mirajele copilăriei sale. "Rîpa Roșie" - spunem asta și pentru acei oameni de presă care se nevoiesc să scrie din birou pe tema
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
ar da satisfacție celor ce au sacrificat întru aceasta tone de cerneală - pentru bunul motiv că pe traseul spre Rîpă se interpun alte și alte clădiri particulare, mai înalte decît sala. Dar oare tot nu ne dăm seama că aserțiunea testamentară a Poetului este o simplă metaforă și nimic mai mult?! O declarație de atașament "în absolut" față de satul natal și de miraculoasa Rîpă. Și un gînd consolator, în secret... o speranță întru veșnicie... Din cimitirul satului, da, se poate și
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
Duminica. Tribunalele episcopale primesc aceleași privilegii, aceeași putere ca și cele acordate tribunalelor civile. În anul 321, Împăratul Constantin cel Mare a decretat legea care dădea Bisericii creștine dreptul de moștenire. Această lege permitea oricui dorea, să-i facă donații testamentare. Biserica a primit din partea statului donații foarte mari, fie proprietăți, fie bunuri materiale. A ridicat numeroase biserici, acordându-le mari domenii. De pildă, domeniile oferite bisericilor din Roma aduceau anual un venit de 30.000 de solidi (monede de aur
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
999 lei); Teodor Baconsky - Insula Cetății. Jurnal parizian - 1991-1994 cu o postfață din Lisabona 2003 (Ed. Curtea Veche, 200 000 lei); Tudor Călin Zarojanu - Sfârșitul lumii (Ed. Polirom, 230 000 lei). Vă recomandăm Divina comedie - made in USA Un roman testamentar, un Burroughs de bătrânețe, ajuns „la capătul cuvintelor, a ceea ce se poate face din cuvinte“ încheie trilogia din care mai fac parte „Orașele nopții purpurii“ și „Ghemul fundăturilor“, trilogie despre care s-a spus că este Divina comedie a postmodernității
Agenda2005-27-05-pt timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283898_a_285227]