521 matches
-
a avut loc în cadrul Consiliului Constance. Acolo, în 1415, Paul Vladimiri, rector al Academiei din Cracovia, a prezentat Tratatul Puterii Papale și a Împăratului în ceea ce privește păgânii, unde el a pledat pentru toleranță, a criticat modelele de conversie violente a Cavalerilor Teutoni, și a postulat că păgânii au dreptul de a coexista pașnic cu creștinii și că au dreptul la independență politică. Această etapă a conflictului polono-lituanian cu Ordinul Teutonic s-a încheiat cu Tratatul de Melno în 1422. Un alt război
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Cazimir a revolvat, de asemenea, în favoarea sa, un conflict cu Papa și cu ierarhia Bisericii locale pentru a umple pozițiile vacante ale episcopilor. În 1454, Confederația prusacă, o alianță a orașelor prusace și nobilimii, spre deosebire de guvernarea din ce în ce mai apăsătoare a Cavalerilor Teutoni, i-au cerut regelui Cazimir să preia Prusia, stârnind o revoltă armată împotriva Cavalerilor. Cazimir a declarat război împotriva Ordinului și a încorporat formal Prusia în Coroana poloneză, aceste evenimente ducând la Războiul de 13 Ani. Slăbiciunea ruszeniei (șleashta nu
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
resurselor limitate aflate la dispoziția statului, Polonia Jagielloniană a trebuit să se concentreze pe zona cea mai important, pentru securitatea intereselor economice, care a dus la consolidarea poziției Poloniei pe coasta Mării Baltice. Pacea de la Thorn din 1466 a redus Cavalerii Teutoni, dar nu a adus nici o soluție de durată pentru problema Poloniei și au evitat plata tributului prescris. Relațiile dificile au ajuns și mai rău după alegerea Marelui Maestru al Ordinului, după 1511. Confruntându-se cu alianțele ostile și reînarmate ale
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Albert și apoi de către urmașii săi. Termenii pactului propus au îmbunătățit imediat situația Poloniei în regiunea Mării Baltice, iar în acel moemnt a apărut protejarea intereselor pe termen lung ale țării. Tratatul a fost încheiat în 1525 în Cracovia. Starea cavalerilor teutoni a fost trasformată în protestanți, în Ducatul Prusiei sub regele Poloniei și a urmat actul de omagiu al noului duce prusac în Cracovia. În realitate, Casa de Hohenzollern, din care Albert era membru, a fost în mod activ influențată de
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
scaunul conducătorilor, care guvernau tărâmurile Aliem, care făceau parte din vechea Pomezania Prusacă. O mențiune veche a unui lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din pământ și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
lider local de origine prusacă, Stumo, datează din a doua jumătate a secolului 13. În 1236, fortul a fost capturat de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din pământ și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine fortificat și bine poziționat, castelul din Sztum a servit ca o bază militară pentru cruciați în cadrul incursiunilor asupra
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
culoarea familiei sale ca un cadou de recunoștință pentru districtul administrativ Sztum. De asemenea el a dat însărcinarea de a se construi un turn monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
ca Turnul Albrecht. În timpul Marelui Război dintre Ordinul Teuton, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei (1409-1411), Sztum a fost ocupat de către armata polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław Jagiełło și au predat castelul. De la 1416, după
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
polonă, carea făcea marș dinspre Grunwald (Tannenberg) spre Malbork. După un asediu lipsit de succes a capitalei statului Ordinului Teuton, trupele poloneze, care erau staționate la Castelul Sztum, timp de 3 săptămâni au apărat fortăreața împotriva atacurilor planificate de Cavalerii Teutoni. Eventual, aceștia s-au subordonat ordinului dat de regele polon, Władysław Jagiełło și au predat castelul. De la 1416, după o extindere, castelul a devenit rezidența de vară a Marelui Maestru a Ordinului. În același an, o așezare situată pe o
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
râul din apropiere, i-au fost acordat privelegii de către Marele Maestru al Ordinului, Michael Kuchmaister von Stemberg. În timpul războiului de 30 de ani, trupele poloneze fără de succes au asediat castelul timp de 6 săptămâni. Abia pe 6 ianuarie 1468, cavalerii teutoni au părăsit castelul. În aceiași zi, Ścibor Bażyński, a cărui familie mai târziu va concesiona castelul și orașul până în 1503, a devenit conducător al districtului Sztum. Printre succesorii săi a fost și episcopul Lucas Watzenrode, unchiul lui Nicolas Copernic, precum și
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
permanent o localitate cu un număr semnificativ de locuitori. Din păcate însă nu există dovezi scrise referitoare la această localitate și locuitorii săi. În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălțata o fortăreața de către Ordinul Cavalerilor Teutoni. Data exactă nu se știe dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave” editat în 1880 la Varșovia. Conform aceluiași dicționar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
nu se știe dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave” editat în 1880 la Varșovia. Conform aceluiași dicționar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și a castelului teuton. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați probabil în același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
însemnată arteră comercială, precum și stabilirii aici a unor grupuri de meșteșugari veniți din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Sașii s-ar fi stabilit în Moldova în perioadele 1114-1162 și 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Bran la sud, Vlădeni la vest și Prejmer spre est. Este străbătută de numeroase râuri și pârâuri repezi de munte, fiind delimitată pe o bună porțiune de râul Olt. Locuită din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism. Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă și au adus coloniști
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
fiind delimitată pe o bună porțiune de râul Olt. Locuită din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism. Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă și au adus coloniști din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
nume provine de la „tablele” ștanțate, aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama. Alte opinii - mai vechi, susțin apariția cetății în documentele transilvănene și cele ale Regatului Maghiar sub numele de "„Cruceberg”", ca fiind ridicată de cavalerii Teutoni „de novo”. Năvălirile cumane anterioare ar fi produs stricăciuni construcției, care a fost reconstruită la ordinul regelui maghiar între 1211-1225 de către aceeași Cavalerii teutoni - ulterior alungați. Mai târziu năvălirile tătarilor din secolele al XIII-lea al XVI-lea spre Transilvania
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
documentele transilvănene și cele ale Regatului Maghiar sub numele de "„Cruceberg”", ca fiind ridicată de cavalerii Teutoni „de novo”. Năvălirile cumane anterioare ar fi produs stricăciuni construcției, care a fost reconstruită la ordinul regelui maghiar între 1211-1225 de către aceeași Cavalerii teutoni - ulterior alungați. Mai târziu năvălirile tătarilor din secolele al XIII-lea al XVI-lea spre Transilvania prin Pasul Buzău au produs alte stricăciuni, astfel că o refacere de mare amploare a avut loc în deceniul trei al secolului al XVII
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
istorică Țara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413 civitas, din nou "oppidum
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. În anul 1529 a avut loc aici Bătălia de la Feldioara, încheiată cu victoria armatei moldovene asupra
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Solar. Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez. Copernic provenea dintr-o familie de comercianți și înalți funcționari administrativi de etnie germană. Tatăl său a fost brutar, un susținător al luptei dusă împotriva cavalerilor teutoni. După moartea tatălui, în 1483, este luat sub protecția unchiului pe linie maternă, episcopul Lukas Watzenrode, care s-a îngrijit ca nepotul său să primească o educație la cele mai bune universități ale timpului. Primele studii le-a făcut la
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
al II-lea, ultimul reprezentat al Casei de Sobiesław, regiunea a fost condusă pentru o scurtă perioadă de timp de regii Poloniei, care au trebuit să facă față însă pretențiilor Brandenburgului. Danzigul a trecut în 1308 sub controlul Statului Cavalerilor Teutoni. După semnarea Păcii de la Thorn din 1466, cea mai mare parte a regiunii a devenit parte a Prusiei Regale în cadrul Regatului Poloniei. Această stare de lucruri avea să înceteze doar după Împărțirea Poloniei din 1772 și 1793, când regiunea Danzigului
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a Teritoriilor Recuperate după 1945. Teritoriile nordice ale Varmiei și Mazuriei care au devenit parte a Teritoriilor Recuperate au fost în Evul Mediu fiefuri poloneze. Dacă inițial teritoriile au fost locuite de păgâni, ele au fost incorporate în Statul Cavalerilor Teutoni in secolele al XIII-lea și al XIV-lea. După semnarea tratatului de la Toruń din 1466, o zonă din Varmia din jurul Lidzbark a revenit Poloniei ca parte a Prusiei Regale cu o largă autonomie. Restul regiunii Varmia-Mazuria din zilele noastre
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în 1235 au asediat Camenița, în 1241 au fost atacați de cneazul Daniil, fiind forțați de mongoli să recolteze în cnezaul Halici-Volhinia, iar în 1257 au fost învinși de halicieni. Termenul de "bolohloveni" ar putea face referire la români. Cavalerii teutoni ce au fost staționați de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei în Țara Bârsei, cu rolul de a apară granița sud-estică împotriva cumanilor, și-au extins autoritatea și peste curbură Carpaților, ajungând până la Dunăre. Nerecunoscand autoritatea regelui maghiar
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
păstra stăpânirea asupra centrului și sudului Transilvaniei, între secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație de origine germanică, care la
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]