284 matches
-
acestor rînduri am putea adăuga că deranjant este în beletristică (deși nu în aceeași măsură...) abuzul de limbaj tehnico-științific (vezi unele pasaje ale lui Jules Verne), abuzul oricărui tip de jargon, abuzul de laconism, abuzul de fraze interminabile, abuzul de textualism și orice alt fel de abuz. Îmi place să cred că sînt un cititor lipsit de prejudecăți. De aceea, nu mă indignează (deși, recunosc, uneori mă tulbură) abordarea, foarte la modă, a unor subiecte legate de incest, pedofilie, zoofilie, necrofilie
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
uitarea, toate sunt acolo și, ca în hip-hop, ca să prinzi nuanțele nu e nevoie să mergi la Conservator (a se citi: la Litere). Artiștii ad-hoc vor să pară autentici, să presteze (scrie) așa cum sunt. Fără trucuri, fără deghizări, fără (inter)textualism, optzecism, pedigree-uri livrești, parade cu lecturi. Ca să exprimi lumea e de ajuns să numeri muștele de pe pervaz, nu ai nevoie de Gheorghe Iova, de Orbitor sau de Norbert Elias. Asta spun cei naivi, care cred că pot sta departe
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
pulsul studențesc, Cronicarul citează chestiunile mai generale din rubrica "folclorică" anonimă și, presupun, colectivă Ne plac / Nu ne plac: " Ne plac - Spectacolele de lectură de la Act, lansările din Cărturești, cu ceai cu tot, intelectualii relaxați, cărțile scrise pe bune, fără textualisme de carton. Nu ne plac - Colegele care vorbesc cu faaatăăă, tinerii scriitori români care se documentează intens asupra drogurilor, ca să producă apoi texte blazate cu ei și experiențele lor psihedelice, tinerele scriitoare care vorbesc despre vaginul lor la persoana a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
cu abstractul de sorginte speculativă, transparența cu hermetismul, dovedind, într-un spațiu poetic cu subtilitate și inventivitate configurat, o capacitate neobișnuită de sinteză a tuturor „ismelor”. Pe unele le-a preluat și asimilat (tehnicile suprarealismului, de exemplu), pe altele (onirismul, textualismul, postmodernismul etc.) le-a descoperit el însuși, instinctul său creator plasându-l între precursorii lor. Ion Negoițescu, unul dintre criticii săi avizați, îi așază poezia sub semnul „lirismului de cunoaștere”, intuind, întradevă r, o componentă profundă a ei, o țintă
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
și intelectualizarea emoției. Cultivat, conștient de trecutul cultural masiv, de neocolit și de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului, o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
2008), Petre Barbu a renunțat într-atât la prestidigitațiile livrești specifice perioadei, încât cărțile de după Revoluție par opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul că cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul unui Nedelciu-Iova. „Surâsul cailor”, cea mai amplă nuvelă din volum, e chiar un exercițiu de scriere pe urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor ani. De atunci, omul public și poetul au mers fiecare pe drumul său, astfel încît cititorii de azi retrăiesc întreaga uimire a confraților lor de acum cincisprezece ani. Cum este posibil ca un om care
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
descrierea newtoniană a universului mecanic decât de noile paradigme ale gândirii din timpul său, Adams a încercat să impună principiul ordinii unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de acum clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar și cele despre narativ și descriptiv în proza postmodernistă) fuseseră deja schițate într-o altă carte, Perspective
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
Ion Barbu, Fundoianu, din galeria căreia apare, desprins precum o figură tutelară, Ion Pillat. Finalul acesteia e omagiat nu doar printr-un discurs ce-i captează spiritul robust-melancolic, ci și litera, prin inserturi de factura a ceea ce se numește acum textualism: „«Ar trebui un cîntec...» al pietrelor de prund/ Cînd valuri pier în spumă, din «jocul» lor «secund»” (Nu timpul...). Sau: „Și se-ntîlneau sub vremuri - foșneau la drumuri plopii -/ Cu mama lui Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
Saka (în această ordine i-am citit)? Pe Constantin Stere și Ion Druță îi cunoșteam dinainte, dar i-am reluat într-un nou context. Gesturi de Emilian Galaicu-Păun iese din discuție, pentru că este o narațiune experimentală, perfect integrată, sincronizată cu textualismul și postmodernismul literaturii române. Să se ia în seamă (spun încă o dată) că pe această cuprindere a lecturilor se bazează considerațiile mele sumare despre romanul basarabean. Din România acestui moment, romanul basarabean nu se vede în nici un fel. Dar are
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
perenitatea criteriului estetic în critică: "Criteriul estetic nu poate dispărea, întrucît constituie criteriul fundamental de apreciere a creației literare. Să fim oare atît de intimidați de metodele extraestetice, multe deja în reflux, de la marxism la psihanaliză și de la semiotică la textualism, încît să nu ne dăm seama că ele n-ar putea elimina niciodată percepția artei ca artă, adică bizuită pe factorii emoției, sensibilității, gustului? A pune în paranteză valoarea estetică înseamnă a deturna exegeza de la rostul său de căpetenie, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
alături (cel mai bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale sau
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
granițele/ odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin vene lin". Spre deosebire de congenerii ei, Roxana Sicoe-Tirea nu este câtuși de puțin preocupată să o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din poemele "Generației 2000" își au și ele locul lor bine definit și Sanda Cordoș are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
pentru că autorul antologiei consideră anumite idei de la sine înțelese din alte cărți ale sale sau le explică pe parcurs, nu de la început. Metoda de interpretare a poeziei, vehiculată cu consecvență de Marin Mincu, este o combinație de semiotică italiană și textualism francez. E important de reținut cum definește criticul poezia. Avem o definiție în capitolul despre Nichita Stănescu: "Poezia este un sistem de semne ce se autosemnifică într-un proces continuu la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin Mincu rămâne dator cu un tratat despre poezie - misiune grea, dar nu imposibilă pentru un critic de mare calibru.
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
XV-lea volum al meu de CRITICE". Sau: "nu s-a scris suficient despre cărțile pe care le-am publicat după ^89 și nici primirea Premiului Herder nu a fost semnalată așa cum s-ar fi cuvenit în 1996". "Papă al textualismului românesc", cum l-a denumit cineva, se socoate un urmaș nemijlocit al corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a fi semnalat (...). O schimbare esenețială - estetică și epistemologică - o constituie doar apariția textualismului". Și, în paralel, succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu a mai apărut nici un istoric literar cu metodă care să se încumete să abordeze competent literatura postbelică". înzestrat cu o armură de-o atît de impozantă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
pune defectele pe seama cenzurii. O a doua provocare vine în consecuția primeia. Dacă Eugen Suciu se înfățișează publicului din 2011 cu poemele din 1979, este pentru că ne adresează o invitație la relectură. Relectură care să renunțe la clișeele generaționiste - „autoreflexivitate”, „textualism” -, în favoarea descoperirii, cu întârziere de trei decenii, a vocii poetice personale a autorului. Prin urmare, o provocare adresată și istoriei literare, care, din necesitatea legitimă de a impune o generație și o concepție estetică asupra literaturii, în plin ceaușism, a
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
experimentală, fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de alți colegi de generație (precum Petru Cimpoeșu, Horia Ursu sau Alexandru Vlad) care au făcut, după ’90, concesii poveștii, Gheorghe Crăciun a încercat să se reinventeze reciclând o parte dintre ingredientele textualismului optzecist. Încăpățânarea de a evita epicul pur, sfidând, astfel, trend-ul din jurul anilor 2000, a reprezentat și ea o constantă a poeticii lui Crăciun, pentru care, mai important decât „a ține cititorul cu sufletul la gură” e „să-l copleșești
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]