263 matches
-
fost nici posibilă, nici necesară. Nu trebuie să strici plăcerea lecturii. Romanul adevărat și deosebit de original al lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că multă vreme și-a petrecut vacanțele la Fundulea, legând la vie și săpând pământul. Cred că forța și bunul simț tipic țărănești s-au echilibrat întotdeauna în el cu intelectualitatea și au produs împreună scrierile lui deopotrivă realiste și textualiste. în acest echilibru stă, poate, valoarea lui ca prozator. Iar ultima dată când l-am văzut a fost acum vreo trei luni, la sfârșitul primăverii, când am fost la el acasă. Era în fotoliul pe rotile și vorbea mereu la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unde puteai să vorbești cu oamenii în altă limbă, nici în idiș, nici în ebraică, fiindcă ebraică nu înțelegeau. S.A.: Astfel încât iudaismul a trebuit să redevină un fel de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca acela românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sau cu o firmă de asigurări. Fiecare individ târăște după el un imens dosar plin de texte de toate felurile, de la cele scrise de el, până la cele scrise de alții și doar semnate de el. Și nu vreau să fiu „textualist“ aici. Nici nu vreau să fac teorii literare despre omnisciența imposibil de evitat. E pur și simplu chestia aia banală știută de toată lumea și spusă de mulți cum că nu ai cum să pui un singur cuvânt pe hârtie fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
secole mai târziu, atenția retoricii se îndreaptă spre literatură, spre arta discursului frumos, oral sau scris, centrându-se pe figurile retorice. În funcție de natura mecanismelor performative pe care le studiază cu predilecție, se poate discuta despre retorică argumentativă, retorică metafizică, retorică textualistă, retorică poetică 1. Retorica argumentativă studiază, în principal, mecanismele logice prin care un discurs poate deveni performant. Retorica metafizică studiază mecanismele de ordin ideatic. Retorica textualistă analizează forma de organizare a unui text ca mijloc de influență, iar retorica poetică
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
care le studiază cu predilecție, se poate discuta despre retorică argumentativă, retorică metafizică, retorică textualistă, retorică poetică 1. Retorica argumentativă studiază, în principal, mecanismele logice prin care un discurs poate deveni performant. Retorica metafizică studiază mecanismele de ordin ideatic. Retorica textualistă analizează forma de organizare a unui text ca mijloc de influență, iar retorica poetică investighează mijloacele stilistice de influență. De asemenea, se mai poate vorbi despre retorică aplicată la diferite domenii ale cunoașterii umane: filosofie, politică, educație, religie, ecologie, justiție
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
mai poate vorbi despre retorică aplicată la diferite domenii ale cunoașterii umane: filosofie, politică, educație, religie, ecologie, justiție. Pentru arta elocinței, însă, discursul rămâne un eveniment comunicativ unic, al cărui impact poate fi analizat prin intermediul tehnicilor și mecanismelor argumentative, ideatice, textualiste sau stilistice. O altă știință preocupată de fenomenul discursivității, având totodată și unele rădăcini retorice, este pragmatica. Aceasta are sensul de "studiu al uzului limbii, privită nu ca sistem de semne, ci ca acțiune și interacțiune comunicativă"2. Definițiile pragmaticii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-sa se poate alinia fără grijă poeților celor mai bine cotați din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
despre această carte pe care eu am tradus-o, se pare, nu chiar atât de bine în românește. Sper că cei care m-au criticat au priceput că făceam mai degrabă o adaptare decât o traducere: pentru a salva țesătura textualistă formată deseori din jocuri de cuvinte intraductibile, cream altele care nu existau în text. În cazul literaturii, să-i zicem, textualiste, nu există altă posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
salva țesătura textualistă formată deseori din jocuri de cuvinte intraductibile, cream altele care nu existau în text. În cazul literaturii, să-i zicem, textualiste, nu există altă posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond Roussel. Pe Laurențiu Ulici îl cunoșteam încă din anii ’60. Era atunci foarte tânăr, abia ieșit din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de ele. E vorba, de fapt, de o „filieră” manierist-poematică, artistă. „Cu inima’n cap“ (nr. 63, noiembrie 1925, datată însă 1920) începe cu o violentă denudare a convenției narative și cu aparte-uri „explicative” adresate cititorului, ca în proza textualistă: „Iar Laurențiu se gîndia la Diana: - și sfătuim pe cetitor să sară pasajul acesta cu italice, incoherent în aparență și a cărui explicație o va găsi în povestirea ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mincu pe terenul autohton al teoriei textului... Ceea ce se remarcă imediat este faptul că atît Marin Mincu, cît și N. Manolescu manevrează în mod diferit conceptul de „text” ca discurs de legitimare și autoritate critică. Primul îl folosește în sens „textualist”, dincolo de convențiile clasice de specie și gen: pentru Marin Mincu, textul urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
copertei ei. În așteptarea mea, a cititorului care parcurge încăperea, căutând ieșirea prin ușa celeilalte coperte. Și când scriu, adeseori mă încearcă același sentiment, al părăsirii, al desprinderii de mine. Deschid cartea pe care o scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de fapt în domeniul studiilor de comunicare în masă remarcă împărțirea domeniului în abordarea culturalistă, care se concentrează în primul rînd asupra textului, și seria de abordări mai empirice. Abordarea culturalistă la acel moment era în mare măsură de tip textualist, centrat pe analiza și critica tuturor formelor de comunicare privite ca artefacte culturale, folosind mai ales metode provenite din domeniul umanist. Metodele de studiere a comunicării foloseau, dimpotrivă, metodologii mai empirice, variind de la o cercetare de tip pur cantitativ, studii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
angajează în lecturi fundamentate teoretic, dar care nu iau în calcul producerea, receptarea sau ancorarea lor într-o organizare instituționalizată a culturii, care îmbracă forme diferite și specifice în diferite țări sau regiuni, în epoci diferite ceea ce înseamnă că abordările textualiste foarte adesea evită studierea modului de producere și a economiei politice a culturii, ba chiar și contextul istoric în care aceasta este plasată. Chiar dacă accentul pus pe public și receptare a reprezentat o binevenită corecție a caracterului unilateral al analizei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Marx și ilustrat de o diagramă care punea în evidență importanța producerii și distribuției. Deși Johnson a subliniat importanța analizării elementului producție în studiile culturale și a criticat poziția revistei Screen care a abandonat această perspectivă în favoarea unei abordări mai textualiste și mai idealiste (pp. 63 ff), o mare parte a studiilor culturale a manifestat același dezinteres. S-ar putea într-adevăr argumenta că studiile mai recente au avut tendința de a neglija analizarea circuitelor de economie politică și de producție
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unică, fapt care, pentru cîteva decade după cel de-al doilea război mondial, definea abordarea dominantă a artefactelor culturale din Statele Unite. Abordările poststructuraliste care s-au dezvoltat în Franța anilor '70, răspîndindu-se foarte repede în toată lumea, erau de asemenea extrem de textualiste. Studiile culturale britanice se concentrau asupra publicului și a receptării și fuseseră anticipate de Școala de la Frankfurt: Walter Benjamin se preocupase de importarea studiilor asupra receptării încă din anii '30, în timp ce Adorno, Loventhal și alți membri ai Școlii au efectuat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nici nu discută cu adevărat textele media pentru a oferi o lectură atentă a acestora. Este adevărat că deplasarea accentului de pe analiza textuală se poate dovedi un corectiv util în cazul studiilor culturale, care au fost în anumite cazuri excesiv de textualiste, dar cred că este util să se folosească analiza textuală ca o parte importantă a studiilor culturale; de aceea, în capitolele ce urmează, vor apărea multe lecturi atente ale unor texte culturale. Voi încerca, de asemenea, să lămuresc problema eficacității
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte unul dintre momentele de maximă importanță, care intervin în salvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, amintește ca reprezentanți puri ai acestui gen de literatură estetică pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriști Leonid Dimov, D. Țepeneag etc. -, pe intelectualiștii ironici și livrești, de felul lui Mircea Horia Simionescu, pe textualiștii generației 80. "Apolitismul literaturii evazionist-estetiste era o formă de exil interior. Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă Generație șaizecistă, în mare parte luptând contra politicii vremii, și care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru că, odată moda temei postmoderne trecută, abia atunci lucrurile pot Începe să se limpezească. În România, termenul a fost importat, cum era și normal, din spațiul anglo-saxon și sub pălăria lui au fost produse opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată “aventura textualistă”, aceea a revistei Tel Quel, reprezentată În literatură de Phillippe Sollers și Jean Thibaudeau. Mi se pare hazardată includerea printre experimentele formaliste a unui “al treilea” Aragon sau a lui Bernard Noël. Nici vorbă că scrierile celor doi reflectează (la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cum ieșim din impas? Prin reprezentarea scrierii ca act vital, egal ca valoare cu actul sexual sau cu cel mistic. Nu e tocmai anodin să remarc ultima revenire a eros-thanatosului În literatura franceză contemporană. Ea este legată de epuizarea canonului textualist, În anii 1970. Exista atunci o revistă de avangardă teoretică, Tel Quel, fondată și condusă de Philippe Sollers. Scriitorul, un foarte bun politician al literaturii, Își dă seama, prin anii ’70, că romanul fără poveste și personaje cunoscut ca Nouveau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o prelungire a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]