40,574 matches
-
tărâm în care nu există decât întâlnirea din spatele bisericii. Iar din ea, femeia poartă încă în spatele ochilor bucăți foarte importante și de bază în colecția multicoloră, care o ține trează și pe ea, și pe băiatul care scrie de zor teza lui la istorie. Sunt fărâmițe dulci, din dimineața de aprilie, cum ar fi nasturele ei de la bluză, desfăcut cu un singur deget agil. Pare banal. Dar e vorba despre un năsturel de sidef, care alunecă grăbit prin orificiul minuscul, prin
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
clădirile pe care ei le înălțau erau dovezile vizibile că ei făceau asta așa cum se cuvine. În cele din urmă, așa cum expresiv spune Hahn, “arhitecții, cu proiectele lor monumentale... reprezentau, în chip viguros, instanțierile unei mentalități raționalizante”. Ca să-și susțină teza principală (anume că “imaginația filosofică a lui Anaximandru s-a inspirat din tehnici arhitecturale”), Hahn realizează în această carte o impresionantă întreprindere cărturărească, angajând ample resurse bibliografice și metodologice din mai mai multe ramuri academice (istoria artei și a arhitecturii
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
cel puțin două moduri: mai întâi, Hahn n-ar mai fi trebuit să dedice atâtea eforturi teoretice simplei justificări a unei posibile relaționări între filosofie și arhitectură (de vreme ce Panowsky făcuse deja acest lucru) și, apoi, el ar fi putut lua tezele lui Panowsky drept propriul său punct de plecare, amplificând și ducând la limită, în chip creator și sigur de sine, ideea unei astfel de legături între filosofie și arhitectură, aplicând-o la contextul Greciei vechi, plasând-o apoi într-un
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
disputa parlamentară pe tema revizuirii Constituției, din „anul de grație 1883”, cum îl numește Cațavencu, acela pentru care prototipul istoric ar fi chiar C.A. Rosetti. Să recitim o pagină din Caragiale, chiar aceea care-i oferă lui Ibrăileanu premisa tezei sale, și care nu este din piese ori din proză, ci dintr-un articol, Politică și cultură. Caragiale susține că în loc ca statul nostru, „tînăr” și „improvizat”, din epoca lui Cuza și Carol I, să fie „rezultatul natural al societății
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
cititor absoluta certitudine a culpabilității lui Anghelache. Toate neconcludente, deloc „în chestie”, dacă le judecăm la rece, însă puse repetitiv în pagină într-o așa manieră emoțională convingătoare încât sfârșesc prin a părea la fel de neîndoielnice, de imbatabile ca și apriorica teză pe care sunt chemate s-o valideze: nenea Anghelache a delapidat! Care este rostul (literar, se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot („Îi lipsește mult!...” decretează fără nici o
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în noaptea aceea, că a doua zi urmează o inspecție (mai exact, inpecția), că, în fine, inspectorul sosește?”. Metoda critică sintetizată aici de către Ion Vartic - aceeași ca în excelentul său eseu din 2000, Cioran naiv și sentimental - are afinități cu teza lui Matei Călinescu privind relectura hermeneutică de tip cvasidetectivist, menită să descopere secretele semantice pe care textul le ascunde abil în el însuși, uneori chiar împotriva intenției auctoriale de a face sens. Așa, de pildă, un “cifru”, ori, altfel spus
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
tot felul de enciclopedii. Am fost un pasionat al enciclopediilor și încă nu e zi în care să nu mă uit într-una dintre ele. Mama a urmat Literele și se specializase în literatură română veche. Trebuia să facă o teză de doctorat cu Cartojan, dar nu a reușit, fiindcă a murit și Cartojan și au murit multe lucruri atunci, imediat după al doilea război mondial; apoi a lucrat la Arhivele Statului și la secția de manuscrise de la Biblioteca Academiei. Tatăl
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
arii culturale; întotdeauna mi-a plăcut să gândesc, să inventez tot felul de teme. Asta nu înseamnă că nu am făcut și istorie tradițională. Am cercetat în arhive, am publicat și o lucrare despre relațiile dintre români, cehi și slovaci; teza mea de doctorat a fost o monografie despre Eugen Brote, un om despre care nu se mai știa aproape nimic și căruia i-am reconstituit biografia. Nici eu nu sunt de acord cu tinerii istorici de astăzi, care evită arhivele
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
colocvii, simpozioane, au prilejuit intervenții polemice în presa culturală sau cotidiană ori în emisiuni de radio și de televiziune. Pozițiile lui Nicolae Manolescu sînt de fiecare dată foarte nuanțate (adesea în răspăr cu ideile oficial acreditate), argumentele aduse în sprijinul tezelor sale sunt temeinice și întreaga demonstrație capătă aerul unui didacticism superior de care trebuie să se țină seama. Rațional prin excelență, mereu detașat de orice mize colaterale, directorul „României literare” judecă fiecare situație cu mintea limpede și cu deplină onestitate
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
conturată la noi de Ioan Petru Culianu, Matei Călinescu, Gheorghe Glodeanu și Ion Neagoș. Secretul este simplu în aparență și constă în poziționarea inteligentă a lecturii pe cele două paliere narative, unul exoteric și altul ezoteric. Aceasta este de fapt teza eseului. Respectând schema dualismului clasic gnostic, Eliade creează un eșafodaj narativ care mimează semnificația profundă și poziționează centrifug lectura în marginalitate, în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
El nu ar mai avea, în acest caz, de ce să recurgă la jurnal: „cel ce-și poate «deversa» biograficul în opera ficțională nu mai are nevoie de jurnal”. Îndată îi apare însă în minte exemplul lui Tolstoi, care îi contrazice teza. „Da, dar nu total”, îi răspunde Breban cititorului grăbit. Și încă: „Tolstoi «o face» ca o formă de real, personal și radical dialog cu sine, simțindu-se «amenințat» de «bolile morale și pulsiunile» ce-i asaltau raționalitatea sau echilibrul moral
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de fiecare dată, excelente sinteze ale materialelor sovietice de ultim moment. Cel ce le redacta la acea dată (Leonte Răutu) avea, ca să spun așa, meritul de a alege miezul și de a adapta rapid și fără nuanțe realităților culturale românești tezele în perpetuă mișcare ale ideologilor moscoviți, care recurgeau adeseori, spre a spori legitimitatea noilor estetici și a-i atenua inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
p. 118) Obiceiul pîrîtului, încurajat de conducătorii și executanții învățămîntului comunist (inspectori, directori, diriginți, învățători etc.), îi transforma rapid pe școlarii zeloși în informatori în devenire. În plus, pe lîngă delațiune, Plătică Jr. mai are ca ocupație și popularizarea unor teze istorice protocroniste, care, în 1974, trebuie să-l fi făcut pe Edgar Papu (teoreticianul curentului) să se simtă ca un magister în fața discipolilor cu matricolă și cravată tricoloră. La întrebarea, fals-naivă, a reporterului (“Dar tu nu știi de unde ne tragem
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
pînă în ceasul de față, deși ea a fost infirmată de evoluția problemei în timp (sau de Istorie, dacă vrem să ne exprimăm în termeni marxiști)”, scrie dl Alexandru George într-un articol recent din Luceafărul referindu-se la faimoasa teză a lui Titu Maiorescu. Aș remarca, înainte de orice, că teza a fost combătută de absolut toți comentatorii, așa că „manevrarea” ei nu-mi este deloc limpede în context. Cît despre infirmare, am o părere complet diferită de a dlui George, ca
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
de evoluția problemei în timp (sau de Istorie, dacă vrem să ne exprimăm în termeni marxiști)”, scrie dl Alexandru George într-un articol recent din Luceafărul referindu-se la faimoasa teză a lui Titu Maiorescu. Aș remarca, înainte de orice, că teza a fost combătută de absolut toți comentatorii, așa că „manevrarea” ei nu-mi este deloc limpede în context. Cît despre infirmare, am o părere complet diferită de a dlui George, ca de altfel, și de a lui Lovinescu, Zeletin, Ornea sau
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
este deloc limpede în context. Cît despre infirmare, am o părere complet diferită de a dlui George, ca de altfel, și de a lui Lovinescu, Zeletin, Ornea sau Marino, spre a-i numi pe cîțiva dintre combatanți. Mai mult, văd teza confirmată, nu o singură dată, ci de mai multe ori, începînd cu epoca în care a fost emisă, și ajungînd pînă în zilele noastre. În al treilea rînd, la origine și în intenție, teza este una de critică culturală, (premisa
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
cîțiva dintre combatanți. Mai mult, văd teza confirmată, nu o singură dată, ci de mai multe ori, începînd cu epoca în care a fost emisă, și ajungînd pînă în zilele noastre. În al treilea rînd, la origine și în intenție, teza este una de critică culturală, (premisa celei dintîi bătălii canonice de la noi), ceea ce ar trebui să ne pună în gardă contra extrapolărilor abuzive. Articolul dlui George face parte dintr-o serie polemică, ținta fiind un studiu al dlui Ciprian Șiulea
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o pot avea.” Să notăm importanța dată de Maiorescu acestei conștiințe culturale în toate momentele conceperii tezei sale, importanță care explică de ce voia el să dezvolte învățămîntul primar și nu universitățile sau de ce , în calitate de ministru, diminua fondurile Societății Academice și le sporea pe cele destinate instituțiilor din mediul rural. E un mare paradox ca teza de istorie
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
momentele conceperii tezei sale, importanță care explică de ce voia el să dezvolte învățămîntul primar și nu universitățile sau de ce , în calitate de ministru, diminua fondurile Societății Academice și le sporea pe cele destinate instituțiilor din mediul rural. E un mare paradox ca teza de istorie a culturii cea mai discutată de la noi să fie și cea mai prost înțeleasă, cu atît mai mult cu cît confirmarea ei ne-a fost oferită pe tavă și la alte răscruci ori tranziții, nu doar de acelea
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
fie afișate cerințele privind lucrările de doctorat. Așa se procedează, legal, în orice instituție de învățământ superior. O știu de la propria mea universitate, unde o vitrină expusă într-un punct de mare vizibilitate conține, în detaliu, normele de redactare a tezelor de doctorat. Sunt specificate inclusiv distanța dintre rânduri și mărimea literei! Un „Care e problema?” sictirit printre dinții care-au mușcat de-atâtea ori turul pantalonilor lui Nea Ceașcă, va pune, desigur, capăt discuției. Dar nu va rezolva și problema
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
opinia criticului), cu precizări binevenite despre ce s-a discutat în Catedra de Literatură a Facultății de Litere (și în legătură cu care, în presă, au apărut informații inexacte) și despre „puterea” efectivă pe care dezbaterea cu pricina o are în evoluția tezei lui A. P. etc. Cronicarul nu știe, în altă ordine de idei, dacă se cuvine să-i mulțumească dlui Lefter că a oprit de la publicarea în Observator a unor critici severe despre dnii Manolescu, Liiceanu și Pleșu sau dacă se cuvine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
observă „elasticitatea metodelor de investigare și fervoarea analizei de text”. Filologul elaborează un Dicționar etimologic al limbii române (1958; 1966), scris în spaniolă și care, după opinia specialiștilor, este „singurul dicționar complet al limbii române după cel al lui Cihac.” Teza de doctorat a lui Al. Ciorănescu a fost Ariosto și Franța, lucrare de comparatistică foarte bine primită. A mai scris despre Ronsard, Rabelais, La Rochefoucauld, despre baroc. Dar opera care l-a consacrat pe Al. C. este Bibliografia literaturii franceze
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea, deși deloc „subversivă”, s-a văzut interzisă pînă-n 1990 (a apărut în 1991): „după tezele din iulie ’71, Popescu-Dumnezeu și Dodu Bălan s-au grăbit să interzică toate reprezentațiile cu teatrul ionescian din Capitală și din provincie. Au fost ani în care numele autorului abia dacă mai putea fi strecurat într-o înșiruire... Au urmat
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Jurnalului Monicăi Lovinescu. Oare mai e cazul să subliniez coincidența? În istoria noastră recentă, Monica Lovinescu și-a legat numele de al postului de radio „Europa liberă”. Acolo au ascutat-o două generații, săptămînă de săptămînă, la Actualitatea românească și la Teze și antiteze la Paris. Nici o personalitate literară n-a înspăimîntat mai tare regimul comunist de la București decît Monica Lovinescu. Nici cînd era criticată în New York Times, Le Monde sau Times, oficialitatea ceaușistă nu reacționa mai violent. Și, iată, aniversînd-o pe
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]