229 matches
-
în contextul terorii staliniste!). Criticii puterii ecleziastice i se adaugă, de asemenea, motivul supravegherii; el participă la dimensiunea politică a operei, dimensiune ce se regăsește pe mai multe planuri și are numeroase ramificații. Tartuffe nu e doar o simplă piesă tezistă, e mai mult decât atât! Mult mai mult! Observăm mai întâi o supraveghere interioară, domestică, întreprinsă de mediul familial care îi furnizează argumente lui Orgon, numai că acesta nu le „prelucrează” (câți spioni nu s-au plâns de indiferența puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă mai relativă și brutală” copleșesc absolutul artistic ideal. „Noi dăm Artei în concepțiune universală și multiplă zona superioară” - e afirmația definitorie care opune concepția echipei de la L. d. celei localiste, etnocentriste și teziste a sămănătorismului în plină afirmare. Iar „convențiunile” contingente, făcute să „încurce condeiul ca un bumbac”, sunt contestate și se cer abolite în numele libertății senine de expresie: „Acest bumbac ce pare din depărtare nori încărcați cu belșug [...] ne-a lăsat loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e angajat redactor-șef la „Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din țara nouă (1959). Trecutul, reprezentat de lumea apusă a „faraonilor”, este negat in corpore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
și sunt, raportate la scrierile dintre 1906 și 1910. Între acestea, Urlătoarea este o cuminte povestire vânătorească, într-o scriitură fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie abrutizant, cât și prin figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
de pariuri, într-o instructivă contradicție cu ceea ce un european cultivat ar considera artă. 12 Years a Slave, deja premiat de Academia Britanică de Film cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă a "corectitudinii politice". Această bizarerie politico- ideologică, care marchează un avatar occidental, eminamente american, al gândirii marxiste și care reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Călinescu în Bietul Ioanide e făcută pentru a fi purtată oricând pe spinarea calului, nimeni n-are curajul de a pune piatră peste piatră și a întemeia ceva solid 3. Romanul este făcut, cum nu se poate mai literar, mai tezist în același timp, dar ideea de bază, a construcției, este solidă. Că arhitecții Casei Poporului aveau o altă concepție despre construcție decât a naivului Ioanide (personaj, în peisajul românesc, total artificial și confecționat) și modelele sale (ca și cum... Palladio și templele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu pare improvizație pe seama unor documente sau mărturii străine, totul este perfect asimilat și transfigurat în povestire, în precizia și acuratețea dialogurilor, în trăirea asumată personal a unor drame cu adîncă încărcătură morală. Nimic tezist sau obositor, însă. Dimpotrivă, d-na Cornelia Petrescu, abia scăpată de jugul comunist și de limba de lemn obligatorie, se desfată în libertatea regăsită a cuvîntului, dar cu decența și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adjunct (1967-1972) și titular (1972-1978) al Ministerului de Externe. Cele două monografii ale lui M., Viața și opera lui Al. Sahia și Gheorghe Lazăr (1954), respiră aerul comun al studiilor literare din anii ’50, deformând biografiile prin exploatarea sau inventarea tezistă a unei așa-zise psihologii revoluționare și reducând opera scriitorului analizat la caracterul ei militant. Unele probleme ale reportajului literar (1956) reprezintă o scriere de promovare a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
militant. Unele probleme ale reportajului literar (1956) reprezintă o scriere de promovare a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice cu privire la redactarea unui reportaj în „lumina” ideologiei oficale, dar și o denunțare, pe poziții teziste, a revistelor și scriitorilor care nu se conformează acestui tip de gazetărie. În aceeași linie se încadrează și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
intenției lor de a-și menține intact propriul univers. Învolburata lume a Călinei (1986) imaginează, prin vocea aceluiași personaj-narator, etapele maturizării Călinei, ruptă nu întru totul - cel puțin nu la nivelul memoriei vii - de lumea rurală bănățeană. Roman cu impulsuri teziste, textul e lipsit de forță, banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
și muzicantă, încît bietul târgușorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; de aceea noi toți o numim Muza de la Burdujăni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci această bucată e nu numai tendențioasă, ci curat tezistă - cum dealtmintrelea vom vedea -, așa e întreaga operă a lui Alecsandri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi românești, scopul ni-l spune autorul însuși într-o "notă" de la sfârșitul piesei: "... Noi am fost zis - nu ne mai aducem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
slujba unui ideal sunt condiționate de acel ideal. În prima jumătate a veacului al XIX-lea, românii sunt luptători: în fața lor se pun probleme mari și grave și toate chestiile se pun în legătură cu nevoile sociale (arta, de pildă, e curat tezistă, armă de propagandă; o recunosc toți, Kogălniceanu, în Dacia literară, Alecsandri, în prefața Teatrului său etc.), așa încît teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naționale și sociale. 1 Scrieri, I, p. 267. 2 "Romînia literară", p. 226. 3 Eliade
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale operei sale dramatice în care, cum declară singur (prefața Teatrului său), a căutat să biciuiască apucăturile rele, adică să critice manifestările vieții sociale, morale și intelectuale ale vremii, căci literatura română de la începutul veacului al XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine au făcut scriitorii, deși, din punctul de vedere al artei, aceasta a fost un rău. Dar inter arma muzele ori tac, ori iau parte la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
spirit, scriitor în vogă. Nu ne dăm seama dacă plăcutul erou cade într-adevăr în virilele mreje, dar sîntem lăsați să credem că tentația la care este supus nu-i displace, ba... În sfîrșit și aici vine întorsătura, vine momentul "tezist": femeia. Femeie la fel de vicioasă, în preocupările ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind natura curată a insului curtat de masculi, îl convertește, are perspicacitatea de a-l (re)aduce la normalitate. Și, de data aceasta, chiar vedem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe aceeași bază, elementul secund capătă sensul de ființare. Și această structură semantică, proprie aspectului alethic al judecății (și judicativului) justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cu valabilitate cel puțin pentru istoria filosofiei: a) discursul de tip tezist, legat de unitatea aspectului alethic, ale cărui ținte sunt legate, în mai mare sau mai mică măsură, întotdeauna, de adevăr; teza (o teză, mai bine zis) este socotită, de cele mai multe ori, un adevăr, și ea condiționează dobândirea altor adevăruri, chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
doctrina și dogmatica politică. Această "cunoaștere", odată dogmatizată, osificată, preluată drept adevăr media, devine intolerantă și represivă la adresa formelor posibile de exprimare, de gândire și de cunoaștere diferențiată. Băieții din sistem guvernează cu o serie de învățături (de multe ori teziste și false!) care pot fi oricând descalificate social și dezautorizate epistemologic dincolo de "puterea" lor slabă de simboluri media. Băieții din sistem lucrează pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de creat (filosofic, politic, instituțional) o etică echilibrată între puterile singulare ale civililor, care, după cum vedem, creează dezordini, anarhii sociale și puterea-cunoaștere a instituțiilor naționale și internaționale. Putere responsabilă de această stare a dezodinii între puterile civililor și practicile canonice, teziste și neadaptate ale politicienilor. Într-un mod contrar viziunii generale despre economia politică modernă (dacă există vreuna!), Karl Marx îl continuă pe Adam Smith, atunci când spune că "dezvoltarea liberă a fiecăruia este o condiție a dezvoltării libere a tuturor"136
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în formarea unei "noi stângi internaționale". Gândirea sa nu reprezintă nici ultimul bastion al gândirii burgheze, cum o percepea Sartre. Ele vizează omul contemporan cu problemele sale, cu practicile sale. Ceea ce a atacat Foucault este un anume soi de intelectual tezist, conformist, servilist și instrumentalizator, pe producțiile căruia se susține regimul politic modern al cunoașterii-putere. La fel ca Nietzsche și Popper, Foucault a atacat tradiția intelectualistă contemporană care produce, prin intermediul instituțiilor de învățământ superior, intelectualul-funcție al puterii-cunoaștere. Un soi de gânditor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vieții cotidiene, dacă nu cumva tele-imbecilizare, a ceea "ce se întâmplă" într-un loc societatea românescă unde nu se întâmplă nimic esențial la nivelul conducerii social-politice. România e locul sălbăticit de exploatare umană și materială. Ar fi de răsturnat teza tezistă și pervers-politic lansată: societatea e oglinda școlilor (a gimnaziilor, a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la „valorile” socialismului și convertindu-i la ele și pe cei proveniți din familiile bune (E târziu pe steaua polară, 1982) sau cel care, dimpotrivă, produs al lumii bune, se „dezmeticește” (Floarea de piatră, 1988). Conformismul temelor și al opticii teziste este compensat într-o anumită măsură de observația sociomorală, F. cunoscând bine mediile în care se mișcă personajele sale. Atunci când se eliberează de clișee, el reușește să creeze chipuri plauzibile, mai ales psihologii sau comportamente de indivizi ciudați, ieșiți din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]