229 matches
-
volumul În cumpănă (1919) respiră aerul secolului anterior, autorul aplicând o formulă narativă apropiată de cea postpașoptistă. Personajele nu sunt suficient de bine individualizate, construcția nuvelelor și a povestirilor suferă de schematism, ideile nu au anvergura așteptată, ba chiar propensiunea tezistă induce, uneori, un umor involuntar. În povestirea Bani calpi, bunăoară, un octogenar, creștin, pe nume Maximian, este considerat vinovat de „falșificarea” unor bani. Locuitorii orașului Istros, care se închinau vechilor zei, îl condamnă la moarte, fără nici o judecată, pe cel
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte între oameni simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al actorilor. Acțiunea amestecă indistinct oameni de etnii diferite - români, lipoveni, ruși, greci -, evoluând simultan spre conștiința de clasă și spre solidaritate; dramele personale se estompează astfel în marea „familie” comunitară. Cu piesa în
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
confruntării dintre adevăr și mistificare, se mișcă în mediul actoricesc al unui teatru de provincie, ilustrând prin radiografiere, confortul sufletesc minor căruia îi cad victime în primul rând cei care n-au tăria să reziste agresiunii psihice. Fiicele (1963) dezbate tezist chestiuni de etică familială, în aceeași manieră fiind prezentată și replica decisă a colectivității chemate să judece „devierile” de comportament în Zizi și formula ei de viață (1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
cântător absolut, autorul însuși fiind conștient, în chip dramatic, de predarea busolei valorice: „Am și hulit, / și mi-am sculptat din clipă zei, / voi știți mai bine ce-am iubit, / prieteni, prietenii mei” (versuri apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste se salvează imaginile terifiante din poemul Războiul (1954), poemele finale din Vis planetar și elegiacele versuri din Șarpele fantastic (1965), poezia locurilor natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
și problemelor socioeducaționale. Aceștia valorificau intens teoria disonanței cognitive în studiul psihologiei grupurilor și comunităților. „Dodecalogul lui Festinger” dădea roade uimitoare în procesele de socializare și manipulare intragrupală. Astfel încât ne socotim îndreptățiți să considerăm că teoria disonanței cognitive, descriptivă și tezistă, putea fi numită, mai corect, teoria armoniei cognitive și redactată prescriptiv, nomotetic - ca o autentică teorie a educației. „Cervantes al psihologiei americane” nu dorise să zugrăvească un Don Quijote negativ și caraghios; descriindu-i însă idealurile nobile, acestea au copleșit nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare și cele retorice sunt puse în slujba unei mize politice. După aceea, cartea câștigă în ceea ce noi azi numim literaturitate; devine mult mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
originea veche a familiei sale este indiscutabilă. Dar acuratețea istoriografică reprezintă o achiziție recentă a științei, la care un autor de secol XVIII nu ar fi putut spera. Tudor Dinu merge până acolo încât consideră că autorul "oferă o imagine tezistă, complet deformată a istoriei moldovenești, menită a ilustra propriile concepții în domeniu"93. Poate că e cam mult, deși nu trebuie scăpat din vedere un aspect important ce se poate sesiza în întreaga operă a lui Cantemir: faptul că majoritatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are certe calități de politician, de intrigant și refuză sistematic să se lase prins, semn că refuză și ipostaza de spiritalis unicornis, deci de simbol al lui Hristos. Sigur, toate aceste destructurări ale simbolurilor creștine se fac subtil, nu brutal, tezist. Dar frecvența procedeului este prea mare pentru a mai socoti că acesta este întâmplător. E limpede că Dimitrie Cantemir cultivă cu premeditare o perspectivă în aparență iconoclastă, îndrăzneață asupra simbolurilor creștine zoomorfe, care populau încă imaginarul românesc (și nu numai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un spirit pur iconoclast, raționalist, de respingere a gândirii religioase? Acesta ar fi răspunsul cel mai la îndemână, dar și cel mai lipsit de nuanțe. Dintr-un spirit de frondă, dintr-o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă (așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile apărute în anii '50)? Ar fi o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir fidel acestor "reproșuri" marginale, își putea el permite să le absolutizeze? Nu fără riscul de a zdruncina o tradiție suficient de puternică pentru a nu putea fi răstălmăcită. Procedeul său este însă altul, unul care dă în vileag viziunea "tezistă" a acestei ficțiuni cu accente revendicative: câtă vreme se situează în tabăra ticăloșilor, câtă vreme este un dușman al Inorogului, Șoimul rămâne o pasăre rapace, lacomă, lipsită de subtilități, condusă de instinct sau de interes; când trece însă de partea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un simptom de empatie ori de slăbiciune afectivă, ci doar un semn al inteligenței sale, al rațiunii. Între el și Hameleon nu se înfiripă nici o legătură trainică, în afara celei bine stabilite de la bun început, dintre stăpân și rob. Sigur, puțin tezist, autorul induce și ideea că monstrul absolut, Crocodilul, este mult mai drept și mai demn, mai rațional și mai ponderat decât replica sa grotescă, Hameleonul. De ce oare tocmai Crocodilul este singurul în măsură să-l prindă pe Inorog? Mai întâi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ironie a sorții, autorii apropie inconștient istoria de „sfera creației literar-artistice”, locul în care nararea trecutului ține de domeniul practicii și creației literare, însă trimiterea are o altă semnificație; este vorba, firește, de prezența istoriei naționale în creația literară militantă, tezistă, concepută pentru a crea conștiință istorică națională și apartenență etnico-lingvistică distinctă. Istoria este, firește, o știință, iar literatura trebuie să se conformeze cuceririlor științifice și să se inspire din ele. Acest personaj colectiv, sumă a indivizilor care alcătuiesc comunitatea, intră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceaușiste. Mai aflând și că romanul a fost tipărit prima oară în 1997, la puțin timp după apariția scrierilor nouăzeciste de top, cu parabolica și apocaliptica lor critică socială, cititorul are tot dreptul să se aștepte la o scriere revanșardă, tezistă ca pe vremuri, dar cu semn schimbat, și să se pregătească în consecință. Numai că trickster-ul Ilie Cazane și, odată cu el, trickster-ul Răzvan Rădulescu îi vor fi jucat o festă acestui cititor. Romanul nu se învârte prea mult în zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
aptă să garanteze îndeplinirea unor obiective de politică externă. Obiectivele de politică externă sunt obiectivele pe care am fost mandatat, pe baza programului de guvernare. Programul de guvernare este, pentru mine, un îndreptar de acțiune. Știu că poate să sune tezist ceea ce vă spun, dar de fapt acesta este adevărul, acesta este rostul ministrului de Externe. Pe proiectele de politică externă nu trebuie să existe niciodată o sumă de voci. Pot să existe critici, pot să existe note de subsol, pot
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
le preia Acasă, gafele sunt, discret, înlăturate, la a doua încercare mâna e sigură și conturul (desenat după regulile echilibrului clasic) reușește bine. Povestea... nu e, totuși, un laborator de creație propriu-zis, e o entitate eșuată din cauza unei nefericite orientări teziste. Mircea Stere este un Ladima întârziat, un intelectual excepțional, vorbitor de multe limbi străine, pasionat de poezia franceză contemporană și de prozatorii secolului al XIX-lea. Eșuează într-un birou, trăiește în anonimat, după ce a ratat perspectiva unui strălucit doctorat
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
XIX-lea toate aceste mutații, la început timid, apoi, o dată cu apariția Conștiinței lui Zeno, în mod ,explicit". Învelișul psihanalitic al romanului - un manual de psihanaliză aplicată în sine - poate părea compromițător la o reevaluare critică actuală. Romanul însă nu e tezist, nu creează altfel spus un context ficțional pentru revelarea unei idei/metode, fie ea și psihanaliza freudiană care făcea furori în epocă. Povestea, deși nu vertebrează în mod exclusivist discursul, ca în marile narațiuni realiste, nu e nici remorca tîrîtă
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o pînă la urmă ca pe un
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
succesul în cinematografie (vezi halucinantul succes de casă și de critică al Titanic-ului), dar nu și un semn al bunului gust în literatură. Unde situațiile extreme (în fericire sau în nefericire) sugerează, de cele mai multe ori, un (prea) accentuat caracter tezist. Nu este și cazul halucinantei istorii a Blankăi Davidovitch și a lui Mirek Friedman care este, oricît de greu ar părea de crezut, un episod de viață adevărată. O viață care, în acest caz, a bătut și filmul și literatura
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
conținut o experiență? 9. Ca performance artists, cum ne putem re-politiza, re-umaniza și decoloniza corpurile bombardate de media și transformate de chirurgia cosmetică a culturii pop? 10. Cum putem continua să ne implicăm în subiecte extrem de sensibile fără să devenim teziști sau fără să ne speriem spectatorii? 11. Îi putem face pe spectatori să creeze împreună cu noi? Noua ideologie media stipulează forma de contract-contact cu prezența spectatorilor: exiști doar dacă ești văzut. Felul în care se organizează arhitectura corpului reflectă un
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
în viața culturală a germanilor din Banat, reorientată pe căile marxism-leninismului de Partidul Comunist Român. În anii ’50, Franz Liebhard a elaborat un întreg ciclu de "Poezii despre Lenau", format din șase sonete, pe care le-a adaptat șabloanelor poeziei teziste din acea vreme. Prin sonetul "Lenauheim", Liebhard îl aduce pe cititor în actualitate: la adunarea poporului, la C.A.P.-uri, scriind versuri precum: Simbolismul său stângaci se vrea un mesaj clar: prezentul socialist a înlăturat toate tensiunile, astfel încât urmașii lui
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
Charles Chaplin (secvența visului eroului). În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul " S-a furat o bombă" este o parabolă antirăzboinică, având ca metaforă-cheie pledoaria pentru folosirea energiei nucleare în scopuri pașnice. Filmul este considerat „tezist pe alocuri, cu unele metafore naive”, dar care „mizează pe inspirate efecte de comic burlesc și conține câteva secvențe antologice pe parcursul peregrinărilor eroului, un tip de «vagabond chaplinian» interpretat de Iurie Darie”. Regizorul recurge la tehnici de animație, cum ar
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
1953-1955). De asemenea, absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la București, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este Director al Editurii Cartea Românească. Bursier
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un volupuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]